Atentie parinti cu educatia crestina! - Fata disparuta in Bucuresti...

[Florinvs]

Politia nu prea are ce cerceta din moment ce nu s-a comis nici o infractiune! Nu poti pune cate un politist dupa fiecare adolescent/adolescenta care fuge de acasa!

Iar in legatura cu acest caz

-Daca fata a decis sa aleaga calea monahala, atunci nimeni nu ar trebui sa incerce sa o opreasca .
-Totusi din moment ce nu i-a spus acest lucru parintilor ei, inseamna ca in aceea familie sunt probleme serioase de comunicare iar relatiile intrafamiliare nu sunt chiar in regula.
-Daca a decis sa plece la manastire (fie intr-un pelerinaj, fie ca sa ramana acolo definitiv) normal era totusi sa le spuna si parintilor ei- ca parinte când iti fuge copilul de acasa si nu mai stii nimic de el normal ca iti faci griji.
-Presa ca de obicei face ce e obisnuita sa faca- circ ieftin pentru rating si audienta.

[Parascheva16]

EvZ: Oamenii Bisericii au minţit în cazul fetei dispărute. Drumul periculos al Iuliei prin pădurea cu lupi și urși

BiziDay.ro/Moise Guran: Despre religia în şcoli sau despre cum ocolim cu talent marile probleme ale societăţii noastre

Lucian Mandruta: Cand staretul minte, cum sa mai cred Biserica?

Ciprian Siulea: Cum a învins BOR structurile. Puterea fabuloasă a autarhiei

• Adevarul:

Dan Antonescu: Cazul Iulia Ionescu: între religie, poliţie şi presă


Mihai Copaceanu: La preot mergi pentru suflet

[Parascheva16]

Cu ceva vreme în urmă, când pe YouTube apăruse o filmare cu nişte elevi care se băteau, un coleg a exclamat: „Dacă exista tehnologia asta pe vremea când ne băteam noi la şcoală, eram pierduţi. Ajungeam la Sing Sing!” Mi-am reamintit de spusele lui, citind pe Facebook şi pe unele dintre cele mai accesate site-uri din România mulţimea de comentarii nemiloase, ironice sau vulgare făcute la adresa Iuliei Ionescu, eleva de la Sf. Sava, care a plecat de acasă pentru a se duce la mânăstire.

Este imposibil să reuşeşti cu un click să intri în spaţiul ei intim şi să emiţi opinii întemeiate despre motivele care au făcut-o să plece de acasă, despre lucrurile neştiute de nimeni, poate nici chiar de ea însăşi, care au determinat-o să îşi ia lumea în cap. Însă povestea ei este acum de notorietată naţională şi este dezbătută în tot spaţiul public, fata e trimisă de unul şi de altul în judecată online, iar întregul incident capătă proporţiile unei traume greu de depăşit.

Am prieteni care, din diferite motive, au fugit la 15 – 16 ani de acasă şi s-au întors după câteva zile. În afară de părinţii lor şi de câţiva apropiaţi, nimeni nu îşi mai aminteşte de această escapadă, iar ei sunt astăzi nişte oameni respectabili, de 30 şi ceva de ani, cu familii şi vieţi obişnuite. Nimeni nu i-a arătat cu degetul pe stradă în vulnerabilii ani ai adolescenţei, nimeni nu a ridicat din sprâncene când s-au dus cu CV-ul în mână în faţa angajatorilor, niciun coleg de serviciu nu şi-a dat coate cu un altul, spunând te miri ce despre această chestiune. Şi-au rezolvat cum au ştiut şi putut problemele cu familia şi ei înşişi şi au mers mai departe, fără să mai poarte, zi de zi, povara unei notorietăţi strivitoare. Pentru ei nu au existat consecinţe majore: au avut noroc şi au beneficiat de avantajul anonimatului, dar copiii şi adolescenţii de astăzi nu mai pot avea acest privilegiu.

complet aici: http://www.gandul.info/puterea-gandu...e-gat-12101038

[Parascheva16]

Jurnalul/ Viorel Ilisoi: Veste, poveste (1). Lăsați copiii să fugă de-acasă!

O domnişorică de 15 ani a fugit de acasă, din Bucureşti, şi s-a dus tocmai în Bucovina, unde-i duhovnicia mai bună, să se spovedească. Şi-a amanetat nişte lucruşoare din poşetă, un telefon şi nu mai ştiu ce alte flecuşteţe nelipsite de la copiii de astăzi, şi dusă a fost.

De aici începe nebunia. Facebookul tresare din milioanele lui de fibre şi fotografia fetei, cu o floare albastră în păr, cucereşte pagină după pagină. Se dau semnalmente, fel de fel de amănunte intime din viaţa fetei. Tot ce avea adolescenta de mărturisit în taina patrafirului devine public şi oamenii încep să spargă în dinţi, ca pe seminţe, toate aceste secrete. Şi toate ipotezele. Simţind vântul dinspre Internet, presa titrează: “O ţară întreagă se roagă pentru adolescenta dispărută”.

Titlurile ard pe primele pagini, emisiunile de ştiri se deschid zgomotos cu acest subiect. Toată ţara freamătă, România e o faşă de pansament udată cu lacrimi, gata de pus pe rănile fetei. Numai să fie găsită! Toată lumea îşi dă cu părerea. Psihologi, sociologi, preoţi, poliţişti, profesori vin la televiziuni şi comentează evenimentul. Se ţes scenarii dintre cele mai sumbre. Mai sunt zeci de copii dispăruţi, dar despre ei nu se spune nimic. Numai despre fata asta se vorbeşte. Şeful Poliţiei Române ţine conferinţe de presă. Biserica Ortodoxă Română tresare din moleşeala ei milenară şi le dă ordin egumenilor să scotocească prin mănăstiri. Guvernul, nici mai mult, nici mai puţin, organizează o celulă de criză condusă de un viceprim-ministru. Şi atât. Mai sus de acest nivel nu s-a trecut: n-am avut o alertă Interpol, NATO nu şi-a scos dronele de căutare, ONU s-a abţinut să dea o rezoluţie.Şi cine ştie ce se mai întâmpla, poate chiar axa Pământului s-ar fi înclinat, noroc că fata a fi fost găsită într-un tren în timp ce se întorcea frumos acasă, la jucăriile ei.

Să reţinem că domnişoara fata nu a fost răpită, nu s-a pierdut, nu era somnambulă. A vrut ea să plece, a premeditat. Şi o ţară întreagă s-a pus de-a curmezişul în drumul ei. Toţi s-au aprins de la Facebook şi au sărit ca artificiile în sus, până la guvern, cu mult fum şi cu multă gălăgie, uitând de toţi ceilalţi copii dispăruţi şi îngrămădindu-se pe urmele unuia singur: a fetei nespovedite, neîmpărtăşite. Şi totul s-a terminat cu bine. Pentru cine, însă?

Întâmplarea îmi aduce aminte de fuga mea de acasă, ce poveste!, acum mulţi ani, în vara când mă pregăteam să intru în clasa întâi. Oare să spun? Mă doare inima, dar spun: acum 40 de ani!
[...]
Cine ştie, poate că şi fata plecată la duhovnic pornise în călătoria sa iniţiatică. A fost alegerea ei. Poate destinul ei acolo s-ar fi împlinit, în mănăstire. Dar ne-am opus toţi. Copiii de astăzi cresc în incubatoare, să nu-i atingă niciun fir de praf, cu milioane de ochi aţintiţi asupra lor. Când pleacă de acasă, îi caută guvernul! Copii de plastic, copii de sticlă, într-un joc plin de precauţii, stupide de la un punct încolo, copii care n-au îmbrăţişat niciodată un tren.

complet pe site.

[Parascheva16]

DW/ Horatiu Pepine: Despre libertatea de expresie şi gândire

Povestea fetei care a fugit la mânăstire pare să fi devenit o foarte bună poveste ”educativă” pentru ce păţesc tinerii care stau de vorbă cu preoţii sau care citesc cărţi nepotrivite.

O fată de 15 ani a fugit de acasă şi, fascinată de ambianţa şi decorul vieţii monahale percepute poate mai mult ca imagine literară, s-a ascuns două zile la o mânăstire din Moldova. Poliţia alertată de părinţi a intrat în funcţiune, televiziunile şi-au făcut datoria mediatizând cazul, parchetul a făcut investigaţii preliminare, dar în cele din urmă totul s-a sfârşit cu bine. Din acel moment întreaga poveste a reintrat integral în sfera vieţii private şi toată campania publică ar fi trebuit să ia sfârşit. Pur şi simplu televiziunile ar fi trebuit să tacă şi să se ocupe de alte subiecte.

Din nefericire, episodul nu e trecut sub tăcere iar dezbaterile iau amploare, participanţii profitând de ocazie ca să-şi exprime copios idiosincraziile: anticlericalii fac aluzii maliţioase la cazul Tanacu şi la finanţarea publică a Bisericii, psihologii îşi revarsă resentimentul asupra practicii spovedaniei sau confesionalului, ”iluminiştii” denunţă înapoierea moldovenilor săraci şi îndoctrinaţi de biserică.

Dar problema este că toată această dezbatere se desfăşoară în legătură cu o familie care nu mai vrea să fie în centrul atenţiei şi care nu-şi doreşte decât să se întoarcă la anonimatul protector de dinainte. Întregul scandal a fost şi aşa prea amplificat cu tot felul de suspiciuni care s-au dovedit nefondate. De aceea trebuie ca cineva să atragă atenţia televiziunilor că au depăşit limitele şi că, din prea multă bunăvoinţă şi pasiune pedagogică, vor tranforma viaţa acestei familii într-un infern.

La prima vedere, realizatorii TV dezbat teme de interes general, cum ar fi relaţia dintre biserică şi societate sau concurenţa dintre diferite modele educaţionale, dar în realitate nu reuşesc decât să focalizeze atenţia telespectatorilor asupra unui caz particular. În felul acesta, protagonista inocentă a întâmplării şi familia ei ajung obiectul unei dezbateri publice, care strecoară tot felul de presupoziţii nefavorabile. Chiar dacă nu li se pronununţă numele, membrii acestei familii sunt evocaţi aluziv în fiecare moment al dezbaterii, ca şi cum i-ar privi direct.

Problema este că, din punctul de vedere al unei societăţi liberale, programele de televiziune nu pot fi interzise oricât de intruzive ar fi ele, deoarece fiecare are dreptul să spună ceea ce crede de cuviinţă, chiar dacă provocă prin vorbele sale o profundă rană morală. E neplăcut, dar e preţul ordinii liberale. Putem doar să facem apel la discernământul oamenilor de televiziune şi să-i convingem că bunele lor intenţii se transformă, încetul cu încetul, într-un mare rău.

Dar în ceea ce se întâmplă putem distinge nişte tendinţe care nu mai sunt deloc liberale şi care schiţează de pe acum o perspectivă îngrijorătoare. Faptul că se discută la televiziune pe un ton insistent şi ameninţător despre răul pe care îl face educaţia religioasă în general sau despre trauma pe care o familie ”neglijentă” o poate provoca copilului său, în aşa fel încât acesta ajunge horribile dictu să fie atras de povestirile despre Iisus, ne arată deja că există oameni care aspiră să exercite cu stricteţe monopolul educaţiei în societate.

Povestea fetei care a fugit la mânăstire, la fel ca naraţiunile clasice despre copiii neascultători, pare să fi devenit o foarte bună poveste ”educativă” pentru ce păţesc tinerii care stau de vorbă cu preoţii sau care citesc cărţi nepotrivite. Noii pedagogi deţinători ai adevărului recent ar fi, eventual, psihologii, care ar dobândi un rol mai important în şcoli în aşa fel, încât să corecteze la timp aceste abateri de la ”normalitate”.

Într-o epocă în care tradiţiile religioase sunt în regres, dobândind o mentalitate defensivă şi temătoare, spiritul laicist care se străduieşte să evacueze cu totul orice urmă de cultură tradiţională se află în plină ofensivă. Dar tentativa aceasta de a trasa un model unic al educaţiei este cu totul antiliberală. Paradoxal este că liberalismul, care a atacat el însuşi la vremea sa monopolul educaţiei religioase, a ajuns să fie ameninţat de chiar produsele sale.

Aşa cum nu putem interzice vorbăria incontinentă a televiziunilor, chiar dacă devine stupidă şi intruzivă, tot aşa nu ar trebui să acceptăm avansul acesta lent al gândirii unice.

[Parascheva16]

Alexandru Racu: Şapte observaţii cu privire la psihoza anticreştină de ultimă oră

DCNEWS/ Val Valcu: Preotul, înger sau demon în cazul elevei dispărute

[Parascheva16]

Dupa cum am spus, cazul fetei este folosit ptr. a ataca din nou Biserica. Aceiasi ciorba reincalzita.

În prealabil postat de Florinvs

Politia nu prea are ce cerceta din moment ce nu s-a comis nici o infractiune! Nu poti pune cate un politist dupa fiecare adolescent/adolescenta care fuge de acasa!

Iar in legatura cu acest caz

-Daca fata a decis sa aleaga calea monahala, atunci nimeni nu ar trebui sa incerce sa o opreasca .
-Totusi din moment ce nu i-a spus acest lucru parintilor ei, inseamna ca in aceea familie sunt probleme serioase de comunicare iar relatiile intrafamiliare nu sunt chiar in regula.
-Daca a decis sa plece la manastire (fie intr-un pelerinaj, fie ca sa ramana acolo definitiv) normal era totusi sa le spuna si parintilor ei- ca parinte când iti fuge copilul de acasa si nu mai stii nimic de el normal ca iti faci griji.
-Presa ca de obicei face ce e obisnuita sa faca- circ ieftin pentru rating si audienta.

Politia a cercetat destul in ceea ce priveste disparitia Iuliei de acasa,
dar mai are de cercetat ceea ce Iulia a spus duhovnicului ei, si anume, ca
la scoala se dau note pe bani, si faptul ca profesorii experimenteaza pe elevi ceea ce acestia invata la radiestezie.

Politia nu poate trece cu vederea asemenea abateri grave. Ar trebui ca si Ministerul Invatamantului sa se sesizeze.

[DragosP]

Continui cu prostia aia cu radiestezia?
Chiar de-ar fi așa, ai cunoștință de vreo lege încălcată?

În prealabil postat de DragosP

Continui cu prostia aia cu radiestezia?
Chiar de-ar fi așa, ai cunoștință de vreo lege încălcată?

Dar de ce e prostie? Explica-mi. Daca nu ai o explicatie viabila, de ce imi vorbesti asa?

Chiar ma uimesti ca nu sesizezi gravitatea faptului ca niste profesoare de la un liceu fac experiente pe elevi, folosind radiestezia! Si asta la sectiunea "Morala cretina". Vrei o lege incalcata? Invatatura Bisericii ortodoxe, care nu accepta radiestezia, aceasta fiind una din ratacirile contemporane.

Dar faptul ca se cer bani pentru note mai mari la unul din cele mai bune licee din capitala, nu ti se pare nefiresc? Sau tie iti place sa maturi toate mizeriile sub covor?!?

DragosP, ar fi bine sa te gandesti mai intai, inainte de a scrie asa enormitate.
Spre luare aminte:
http://www.doxologia.ro/audio/interv...autoenergizare