![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1. Ti-am mai scris, nu e o noutate ca pe tine te incanta doar acest tip de discutii si adresari, pentru ca si tu faci la fel. Am vazut ca iti place sa jignesti femeile, mai ales, deci nu ai vreo retinere sau scrupule in sensul asta. Si asta ti-am mai scris, tot tu esti cel care pe un alt forum, mult mai linistit decat acesta, ai inceput si intretinut o cearta care, datorita agresivitatii mesajelor tale (si eu am fost socat atunci, abia dupa un timp am aflat ca esti acelasi de pe acest forum), a dus la cererea de dezabonare a mai multor membri, desi nu participasera la discutii. De obicei cei ce se comporta asa sunt si foarte sensibili cand e vorba de persoana lor, chiar si la o contrazicere sau critica mica ajung sa fie agresivi. Eu am incercat sa inteleg comportamentul tau, dar parerea mea e ca te inraiesti, iar acest proces poate fi oprit doar daca faci ceva in acest sens. Bineinteles, nu poti accepta ca cineva sa te critice, desi ceri acelasi lucru. 2. Daca in viata de zi cu zi agresiunea fizica este folosita pentru a domina, si agresiunea verbala este folosita tot in acest scop, mai ales de cei ce se afla in eroare si nu pot accepta din mandrie ca au gresit. La fel asocierea de mai multe persoane este folosita tot pentru a domina, prin numar. 3. In continuare spui un neadevar in mod intentionat, ca as fi folosit doar argumentul ca ortodoxia e infailibila. Ai avea doar scuza ca poate nu ai citit mesajele, ceea ce e destul de plauzibil. Eu am dat toate argumentele posibile, pe care a trebuit sa le si repet, pentru ca unii nu intelegeau niste fraze simple. Am scris tot ce se putea scrie, cu toate argumentele, am gasit chiar si hotararea sinodului din 1971, in rusa. 4. Pentru ca spui de prostie, in mod voalat. Scuza ta ar putea fi ca nu ai citit mesajele si nici nu stii prea bine despre ce vorbim. Practic nu ai scris nimic la acest subiect, interventiile tale au fost doar sa aprobi niste comentarii mai agresive ale lui Dalian, Ovidiu sau MihailC. Asta ca sa arati ca stii despre ce e vorba. Dar tu nu cred ca ai citit mesajele, pentru ca daca le-ai citit si scrii ce ai scris in mesajul urmator e mai grav, tu fiind de fapt cel in cauza, cel care nu intelege o fraza simpla. De exemplu, in mesajul urmator imi scrii: "Linkul dat de tine se pare ca n-a aflat inca, ca "Cel vechi de zile" este Hristos in teologia ortodoxa, dar tu n-ai nici o scuza pentru ca ti s-a explicat asta de nu stiu cate ori." Asta desi in chiar mesajul meu dinainte scria, pentru a zecea oara ca si Iisus este numit "cel vechi de zile. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=230 Si tot in acel mesaj gaseai ca in pasajul din Daniel aproape toti sfintii spun ca Cel vechi de zile este Dumnezeu Tatal. Deci exact tu faci ceea ce imi reprosezi mie. Pana acum te-ai comportat ca un trol, cu nimic diferit de cum s-a comportat Dalian. Last edited by catalin2; 17.02.2014 at 14:04:01. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cu alte cuvinte nu este o întâlnire dintre Fiul și Tatăl în ceruri, ci o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului: Fiul Omului -firea omenească, iar Cel Vechi de zile - firea dumnezeiască. Sinodul hotărăște definitiv ca reprezentarea ca bătrân, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportată la Tatăl, ci doar la Hristos. Apoi eviți să răspunzi acestui argument: ”Până ce a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea și împărăția a ajuns sub stăpânirea sfinților.” (Daniel 7, 22) Cu întrebarea: Dacă Cel vechi de zile este Dumnezeu Tatăl, cine este Cel Preaînalt? Se pare că nici aceste articole nu conving: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=185 sursa fiind acest articol: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...vechi-de-zile/ http://www.crestinortodox.ro/religie...duh-97108.html http://www.crestinortodox.ro/sarbato...fie-69438.html Interpretarea Sfântului Hipolit este la fel destul de clară: „[...] Cineva ca Fiul Omului [...] a înaintat până la Cel vechi de zile [Daniel 7:13]. Prin expresia Cel vechi de zile nu se referă la nimeni altul decât la Domnul Dumnezeul și Stăpânul a toate, la Domnul Hristos Insuși, Cel care a învechit zilele fară însă ca El să Se fi învechit sau să fi suferit vreo schimbare de pe urma trecerii timpului.” |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
![]()
Este deosebit de interesant sa vedem care au fost argumentatiile teologice ale iconoclastilor in primul mileniu, cred ca putem gasi unele asemanari.
Argumentele lor teologice s-au axat pe reprezentarea (imposibilitatea reprezentarii) lui Dumnezeu Fiul (iconoclasmul de tip protestanto-ecumenist se pare ca se leaga de reprezentarea Tatalui). "Tot Constantin al V-lea este cel ce a contraatacat, mutând justificarea respingerii icoanelor pe terenul dogmatic, considerat a fi cel al aparatorilor lor: hristologia. Icoana ar fi respinsa ca imposibila de însasi dogma unirii ipostatice a Divinitatii si umanitatii în Persoana lui Hristos. Nelipsit de subtilitate, rationamentul era urmatorul: pentru a fi veritabila, icoana trebuie sa reprezinte persoana reprezentata asa cum este; Hristos este Dumnezeu si om; deci, icoana n-are decât doua posibilitati, ambele inacceptabile si ducând la concluzii absurde din punct de vedere dogmatic: sau reprezinta si natura Sa divina nereprezentabila considerând ca aceasta e amestecata într-un fel cu umanitatea Lui (= concluzia monofizita), sau reprezinta natura Sa umana, dar atunci o separa de Divinitate (= diviziunea nestoriana). Sinodul de la Hieria a utilizat, însa, o argumentatie diferita de amintitul teologumen (silogistic) care, se pare, nu i-a convins. Reluând argumentul origenist al lui Eusebie al Cezareei, Sinodul va proclama imposibilitatea icoanelor, dat fiind ca dupa Înviere trupul lui Hristos este acum integral divinizat si ca atare nereprezentabil. În termeni platonizanti-monofiziti, îndumnezeirea umanitatii lui Hristos apare înteleasa ca o spiritualizare totala a corporalitatii lui Hristos, considerata, a-si fi pierdut prin Înviere si Înaltare calitatile materiale care-l fac figurabil, si în primul rând "circumscrierea" ei." |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Ovidiu, eu am crezut la inceput ca e vorba doar de discutie in contradictoriu. Acum sunt uimit, desi ti-am raspuns iar, tu ma intrebi aceleasi lucruri, ca si cum nu ai fi inteles nimic din ce ti-am scris. Macar MihailC mai are o logica in ceea ce afirma.
Pentru ca cei ce comenteza pe langa (de exemplu Theodor) o sa creada ca ai dreptate, repet ca afirmatia "Cu alte cuvinte nu este o întâlnire dintre Fiul și Tatăl în ceruri, ci o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului: Fiul Omului -firea omenească, iar Cel Vechi de zile - firea dumnezeiască." este afirmatia lectorului acela, preluata exclusiv din surse eterodoxe. Chiar domnia sa da si cartea unde se afirma asta, subliniind ca toti sfintii sustin altceva (fara sa il mentioneze pe sfantul Ipolit, la-m putea considera ca fiind singurul sfant care spune ca e Iisus, fara sa sustina intalnirea celor doua firi, crezand ca Fiul Omului este un om oarecare). Nu intalnim aceasta afirmatie in ortodoxie. Cum nu am rapuns la aceasta intrebare, inca de cateva ori: Apoi eviți să răspunzi acestui argument: ”Până ce a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea și împărăția a ajuns sub stăpânirea sfinților.” (Daniel 7, 22) Cu întrebarea: Dacă Cel vechi de zile este Dumnezeu Tatăl, cine este Cel Preaînalt?" Nu am scris inca de la primele mesaje ca "Cel Vechi de zile" e numit si Iisus? Deci, sa iti explic babeste, si Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt numiti asa. Ca sa fii si mai surprins, chiar si sarpele din facerea este numit cel vechi de zile, de exemplu sfantul Ignatie Briancianinov scrie: Sfantul Ignatie Briancianinov – Cursele sarpelui cel vechi de zile ( diavolul cel neadormit ): http://deveghepatriei.wordpress.com/...aceste-ispite/ Noi discutam strict de scena din Daniel. Pentru ca doar Dumnezeu Tatal e reprezentat cu par alb si barba alba, nu exista nicio icoana care sa reprezinte pe Iisus asa, Iisus este reprezentat intotdeauna cu chipul luat la intrupare. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Hai să vedem unde ai răspuns celor două articole despre Sfântul Andrei Rubliov și Sfânta Treime în iconografie. Last edited by ovidiu b.; 17.02.2014 at 16:52:45. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Tot aici sunt citate ale multor sfinti, care arata ca toti sfintii au inteles exact ce spun si eu din acel pasaj. Despre Sfantul Ipolit: "In “The Ancient of Days: Patristic and Modern views of Daniel 7:9-14, by Wilfred Sophrony Royer, St. Vladimir’s Theological Quarterly 45:2 (2001), p 139 we read: “One of the earliest patristic commentators on the Book of Daniel, Hippolytus (ca. 170 – 236) writes that the Ancient of Days “is for Daniel, nothing more than the Lord, God and Master of all, the Father of Christ himself.” This citation differs from the reading found in the Ante-Nicene Fathers Series, which reads: "And came to the Ancient of days." By the Ancient of days he means none other than the Lord and God and Ruler of all, and even of Christ Himself, who maketh the days old, and yet becometh not old Himself by times and days. "His dominion is an everlasting dominion." The Father, having put all things in subjection to His own Son, both things in heaven and things on earth, showed Him forth by all as the first-begotten of God, in order that, along with the Father, He might be approved the Son of God before angels, and be manifested as the Lord also of angels." (From: St. Hippolytus, Fragments of Commentaries, ANF vol. 5, p. 189) There is a footnote in the article, which explains this discrepancy: “Hippolytus, Fragmenta in Danielem (PG 10:684); critical edition in G.N> Bonwetsch, Hippolytus Werke, vol. I: Die Kommentaire zu Daniel and zum Hohenliede (Leipzig: J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, 1897), 212. The text found in J.P. Migne’s Patrologia Graeca is based on a pre-critical edition that mistakenly omitted the important word pater (“Father”) from Hippolytus’ statement.” J.P.Migne a fost un preot catolic care a publicat scrierile sfintilor, dar cu mai multe erori de traducere. Se pare ca in cartea in care se incerca validarea conceptiei ca Cel Vechi de zile este Iisus autorul s-a facut ca nu stie acest lucru si a dat citatul gresit. Lectorul in schimb stia aceste lucruri, de aceea a scris ca toti sfintii au spus ca in acele pasaje e vorba de Dumnezeu Tatal si Fiul. Sper ca s-a inteles. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() Hai să reformulăm, poate într-un final vei pricepe: Și cine este Cel Preaînalt??? Dacă Cel vechi de zile este Dumnezeu Tatăl? Citat:
Citat:
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan, 1, 18) Last edited by ovidiu b.; 17.02.2014 at 17:57:22. |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Pai asta si spun de la primul mesaj. Daniel nu a vazut pe Tatal, ci cum S-a aratat El, ca un barbat cu parul alb. Iar pe Iisus ca Fiul Omului. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"O altă ipoteză asupra interpretării textului la nivel strict istoric se concentrează pe datul propriu al teologiei Israelului, fără influențe externe. Fiul Omului ar putea fi o întruchipare a regelui israelit ideal, a macabeilor (cartea Daniel a fost scrisă în preajma revoltei macabeilor împotriva stăpânirii străine din 164 î.Hr.), poate chiar a Israelului adevărat care rezistă în fața succesiunii regatelor lumii reprezentate de cele patru fiare. Dar suntem pe tărâmul ipotezelor și e bine să ne oprim aici. Repet, ne aflăm la nivelul istoric al textului; observăm însă că nu am aflat mare lucru. Părinții Bisericii, cu unele mici excepții, nu cunoșteau ebraică sau arameică pentru a avea acces la original, iar pentru cartea Daniel au folosit traducerea literară a lui Theodotion (sec. II d.Hr.), pe care au preferat-o Septuagintei. În cazul de față, Theodotion consună cu textul arameic. Evident deci că la nivelul de interpretare duhovnicesc, Părinții Bisericii au văzut în Fiul Omului pe Mântuitorul Hristos, iar în Cel vechi de zile pe Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, Fiul primește toată judecata (Matei 28:18). În Evangheliile sinoptice, El este numit „Fiul Omului“, dar și domn (kyrios) ca și Iahve. Această distingere este subliniată de Sf. Iustin Martirul și Filosoful. Pentru Sf. Iustin este unul dintre numeroasele pasaje vechi-testamentare care certifică prezența unei „alte“ persoane divine pe lângă Dumnezeul suprem (Dialogul cu iudeul Trifon, 31). Sugerarea alterității trimitea la prefigurarea lui Hristos încă din Vechiul Testament. La fel, Sf. Ioan Gură de Aur scrie că episodul certifică egalitatea de cinstire a Fiului cu Tatăl; Fiul avea stăpânirea și înainte, dar acum o primește de Tatăl (Comentariu la Daniel 7, 7). Observăm că și Părinții înțeleg că este vorba de două persoane distincte. Două personaje sau două momente? "Septuaginta însă surprinde printr-o perspectivă extraordinară. Iată cum traduce: „Am privit în vedenia de noapte și iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului și ca Cel vechi de zile a stat și cei de față au stat în fața Lui“. Atenție! Ceea ce este cel mai frapant, Septuaginta lasă deschisă posibilitatea de a înțelege nu două personaje, ci două momente, realizând o paralelă între cele două ipostaze, pe care le introduce cu conjuncția ca (în greacă hos). Aceeași persoană merge pe norii cerului ca Fiul al Omului, dar ca Cel vechi de zile stă alături de alaiul ceresc. Apoi, Septuaginta nu are în partea finală a versetului indicația că unul se prezintă în fața celuilalt, ci că alții („cei de față“) au stat în fața aceluia. Dar este vorba de unul și același. La cartea Daniel, ediția critică a Septuagintei a lui Ralfs reține în paralel ambele variante, adică atât Theodotion, cât și Septuaginta propriu-zisă. Alte ediții critice au încercat să corecteze Septuaginta după Theodotion. Din păcate, aceeași întâietate acordată lui Theodotion se observă și în traducerile românești. Biblia din 1914, Biblia sinodală urmează aici lui Theodotion, și implicit textului masoretic, nu Septuagintei. Traducerea de la Polirom care le pune în paralel pe amândouă traduce totuși la Septuaginta unilateral, neamintind nici măcar în notă această posibilitate reală ca Septuaginta să identifice personajele. Dintre traducerile englezești ale Septuagintei, Brenton nu o reflectă, însă Pietersma/Wright (A New English Translation of the Septuagint, Oxford, 2007) o traduce în spiritul indicat mai sus: „he came as far as the ancient of days“. Într-adevăr, studii despre textul grecesc al lui Daniel și particularitățile Septuagintei au arătat că, deși nu este exclusă o corupere a textului, aceasta ar fi cea mai bună traducere. Gramatical vorbind, fie hos este înțeles temporal (ceea ce ar sprijini citirea masoretică și pe Theodotion), fie, mai logic, îndeplinește aceeași funcție ca și înaintea termenului „Fiul Omului“, arătând de fapt două manifestări ale aceleiași persoane (cf. F. F. Bruce, „The Oldest Greek Version of Daniel“, în: H. A. Brongers (ed.), Instruction and Interpretation, OTS 20, Brill, Leiden, 1997, p. 25). Într-un excelent articol recent, Benjamin E. Reynolds, deși nu identifică cele două persoane, arată totuși - și acest aspect este important pentru noi - că în textul din Daniel Fiul Omului seamănă în patru aspecte importante cu Cel vechi de zile: paralelismul „ca… și ca“, sosirea pe norii cerului, adorarea care i se cuvine (v. 14), poziționarea alaiului ceresc față de el (v. 10/v.13) („The One Like a Son of Man According to the Old Greek of Daniel 7,13-14“, în: Biblica 89 (2008), nr. 1, pp. 70-80). Întâlnirea celor două firi în Persoana Mântuitorului Ceea ce mi se pare însă cel mai interesant, Noul Testament a reținut exact această interpretare spectaculoasă (R. Timothy McClay, The Use of the Septuagint in New Testament Research, W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge, 2003, pp. 157-158). În Apocalipsă 1 Hristos numit Fiul omului este reprezentat ca bătrân, asemenea Celui vechi de zile. Descrierea lui în Apocalipsă 1:14 („capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada“) coincide cu descrierea Celui vechi de zile din Daniel 7:9 („S-a așezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său, curat ca lâna“). Cu alte cuvinte nu este o întâlnire dintre Fiul și Tatăl în ceruri, ci o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului: Fiul Omului -firea omenească, iar Cel Vechi de zile - firea dumnezeiască. Pe lângă interpretările patristice menționate mai sus, care presupun două personaje, regăsim și în Tradiția Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatăl. De exemplu, s-a spus: „Cel Vechi de zile S-a făcut copil“ (Pseudo-Atanasie, Cuvânt la Nașterea lui Hristos, în: PG 28 961). De altfel identificarea cu Fiul este cea care în final s-a impus. Impunerea s-a făcut însă mai târziu, în sec. XVII, când au existat dispute legate de reprezentarea iconografică a Persoanelor Sfintei Treimi. Sinodul de la Moscova dintre 1666-1667, care s-a bucurat și de prezența altor biserici ortodoxe pe lângă cea rusă, a tranșat o problemă care trena de un secol în legătură cu modalitatea de reprezentare iconografică. În Rusia existau icoane numite ale paternității, în care Dumnezeu Tatăl reprezentat ca un bătrân Îl ținea în brațe pe Fiul, reprezentat tânăr, care la rândul Lui Îl ținea pe Duhul reprezentat ca un porumbel. Sinodul hotărăște definitiv ca reprezentarea ca bătrân, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportată la Tatăl, ci doar la Hristos (cf. Steven Bigham, The Image of God the Father in Orthodox Theology and Iconography and Other Studies, Oakwood Publications, 1995, p. 58)." |
|