CARTE recomandată NEO-PROTESTANŢILOR

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Sfanta Treime e un adevar de credinta insa unele reprezentari ale acesteia denatureaza Adevarul. Ceea ce i s-a aratat prorocului Daniel nu e Tatal, ci o vedere profetica a misterului Acestuia. Adevaratul exaget al Tatalui e Fiul, singura “icoana” sau chip al Dumnezeului celui nevazut. Niciun pictor nu poate prezenta misterul intratrinitarian ca atare, nu poate prezenta "paternitatea" (nasterea Fiului si purcederea Duhului) nici macar simbolic, treimea teologica fiind dincolo de orice intuitie.
“Icoana” a supravietuit de-a lungul timpului, pentru ca a raspuns nevoii oamenilor, ce s-au simtit mai apropiati de Dumnezeu-Tatal reprezentat in acea maniera necanonica.

Repet ce am scris in mesajul precedent: sursa? Daca e doar parerea ta personala e doar o parere. O sa iti raspund, desi acestea le-am scris si in mesajele anterioare.
Sfanta Treime nu se poate reprezenta, in Divinitatea Sa, se reprezinta doar felul cum S-a arata unor oameni. Se reprezinta scena cu Avraam, desi Sfanta Treime nu sunt trei ingeri, ci asa S-a infatisat lui Avraam. La fel, Duhul Sfant nu este porumbel, ci asa S-a aratat la Botezul Domnului.
In acest fel se reprezinta ceea ce a vazut Sfantul Daniel. A vazut un barbat cu parul alb. Dumnezeu Tatal nu e, bineinteles, om, nu are haine, nu are nici par. E felul cum S-a aratat lui Daniel, la fel cum lui Avraam S-a aratat ca inger. Nu-i asa ca acum totul pare logic? De aceea Bisericapicteaza acesta icoana in Sfintele manastiri si biserici de sute de ani ( scrie ca reprezentarea sub forma de barbat cu par alb si plete-se poate observa ca nu se reprezinta sub forma unui batran cu pielea zbarcita- a inceput in secolul IX).
P.S. Nu se picteaza Nasterea sau Purcederea din veci, doar Lossky afirma asta, probabil asa credea, ca sa explice hotararea sinodului. Se picteaza doar Sfanta Treime, Dumnezeu Fiul sub forma lui Hristos, deci dupa intrupare, Dumnezeu Tatal cum S-a arata lui Daniel si Dumnezeu Fiul sub forma unui porumbel, cum S-a infatisat la Boboteaza.

Cătălin,

Aștept un răspuns la acest mesaj: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=185
Sau pentru tine chiar nu contează părerea sfinților?

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

P.S. Nu se picteaza Nasterea sau Purcederea din veci, doar Lossky afirma asta, probabil asa credea, ca sa explice hotararea sinodului. Se picteaza doar Sfanta Treime, Dumnezeu Fiul sub forma lui Hristos, deci dupa intrupare, Dumnezeu Tatal cum S-a arata lui Daniel si Dumnezeu Fiul sub forma unui porumbel, cum S-a infatisat la Boboteaza.

Proorocul Daniel nu l-a vazut pe Dumnezeu-Tatal, ci, asa cum spunea si Sfantul Ioan Damaschin, proorocul a vazut icoana Celui ce avea sa vina. Fiul e singurul "chip al Dumnezelui celui Nevazut". De aceea Cel intrupat spune despre Sine "Cine m-a vazut pe mine a vazut pe Tatal".

Nu se poate atribui o reprezentare proprie Tatalui, din moment ce Tatal ni s-a aratat prin Hristos. Acele icoane care ii atribue o reprezentare Tatalui sunt in mod evident necanonice, nu respecta invataturile sinodului al VII-lea ecumenic si in mod normal n-ar fi trebuit sa fie in lacasele de cult. Insa, asa cum spuneam, avem destule icoane necanonice in lacasele noastre.

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Proorocul Daniel nu l-a vazut pe Dumnezeu-Tatal, ci, asa cum spunea si Sfantul Ioan Damaschin, proorocul a vazut icoana Celui ce avea sa vina. Fiul e singurul "chip al Dumnezelui celui Nevazut". De aceea Cel intrupat spune despre Sine "Cine m-a vazut pe mine a vazut pe Tatal".

Citeste citatul din Daniel, eu l-am dat de cateva ori. Sfintii se refera la Fiul Omului, pentru ca in acel pasaj apar doua Persoane, Tatal si Fiul. Citeste, te rog, mesajele mele din urma, nu sunt decat cateva. Altfel va trebui sa repet fiecare mesaj, toate aceste probleme le-am mai discutat.
Uite, dau din nou citatul, remarcam faptul ca Fiului Omului I S-a dat stapanirea, iar Imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata. La acest pasaj se refera sfintii, la cel cu Fiul Omului, cand spun ca Daniel a profetit intruparea Fiului lui Dumnezeu. Am dat de la inceput aceste pasaje, dar nu ai cu cine sa te intelegi, rautatea intuneca si mintile."
Daniel 7: " 9.Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător."
Aici e pasajul cu Dumnezeu Tatal.
Dupa patru versete e pasajul cu Dumnezeu Fiul:
"13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
14. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."

În prealabil postat de catalin2

Citeste citatul din Daniel, eu l-am dat de cateva ori. Sfintii se refera la Fiul Omului, pentru ca in acel pasaj apar doua Persoane, Tatal si Fiul. Citeste, te rog, mesajele mele din urma, nu sunt decat cateva. Altfel va trebui sa repet fiecare mesaj, toate aceste probleme le-am mai discutat.

Și tu cât vei mai continua să sfidezi acest citat al Sfântului Hipolit: „Cineva ca Fiul Omului [...] a înaintat până la Cel vechi de zile (Daniel 7, 13). Prin expresia Cel vechi de zile nu se referă la nimeni altul decât la Domnul Dumnezeul şi Stăpânul a toate, la Domnul Hristos Insuşi, Cel care a învechit zilele fară însă ca El să Se fi învechit sau să fi suferit vreo schimbare de pe urma trecerii timpului.”

[catalin2]

Inca o dovada ca e o discutie penibila (doar cu unii), eu ii raspund lui Ovidiu aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=213 si el imi scrie apoi doua mesaje ca nu i-as fi raspuns. E doar confuz?

Părere ta este una pur personala referitor la Daniel (7, 13) şi nu iei în considerare (sfidezi) interpretarea Sf. Hipolit.
Într-adevăr, penibilă discuție.

[catalin2]

Am gasit ce spun de fapt Sfintii Parinti despre pasajul din Daniel 7 si de unde este interpretarea cu identificarea Celui Vechi de Zile cu Iisus.
Cum am mai mentionat acele pasaje sunt dintr-o carte tradusa in romaneste din engleza. Aceste interpretari sunt facute de F. F. Bruce, „The Oldest Greek Version of Daniel“, în: H. A. Brongers (ed.), Instruction and Interpretation, OTS 20, Brill, Leiden, 1997.
Sa vedem ce spun Sfintii Parinti: "Evident deci că la nivelul de interpretare duhovnicesc, Părinţii Bisericii au văzut în Fiul Omului pe Mântuitorul Hristos, iar în Cel vechi de zile pe Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, Fiul primeşte toată judecata (Matei 28:18). În Evangheliile sinoptice, El este numit „Fiul Omului“, dar şi domn (kyrios) ca şi Iahve. Această distingere este subliniată de Sf. Iustin Martirul şi Filosoful. Pentru Sf. Iustin este unul dintre numeroasele pasaje vechi-testamentare care certifică prezenţa unei „alte“ persoane divine pe lângă Dumnezeul suprem (Dialogul cu iudeul Trifon, 31). Sugerarea alterităţii trimitea la prefigurarea lui Hristos încă din Vechiul Testament. La fel, Sf. Ioan Gură de Aur scrie că episodul certifică egalitatea de cinstire a Fiului cu Tatăl; Fiul avea stăpânirea şi înainte, dar acum o primeşte de Tatăl (Comentariu la Daniel 7, 7). Observăm că şi Părinţii înţeleg că este vorba de două persoane distincte."
E posibil ca doar sfantul Hipolit sa fi scris altceva, desi citatul dat aici e intrerupt, e posibil sa sune altcumva.
In concluzie, sfintii interpreteaza cum am mentionat si eu, in schimb teologi din culte straine de ortodoxie vad acea viziune care nu se potriveste deloc cu textul. Si ne putem si de ce incearca sa faca asta, pentru ca protestantii spun ca nimeni nu a vazut pe Domnul, fara sa se gandeasca la faptul ca acolo sunt aparitii ale divinitatii, nu Domnul in divinitatea Sa.

În prealabil postat de catalin2

Am gasit ce spun de fapt Sfintii Parinti despre pasajul din Daniel 7 si de unde este interpretarea cu identificarea Celui Vechi de Zile cu Iisus.

Ce-ți mai place ție să rupi fragmente din context care îți convin sau cel mai probabil nu ai citit tot articolul. Hai să vedem care este de fapt varianta completă a articolului:

"O altă ipoteză asupra interpretării textului la nivel strict istoric se concentrează pe datul propriu al teologiei Israelului, fără influenţe externe. Fiul Omului ar putea fi o întruchipare a regelui israelit ideal, a macabeilor (cartea Daniel a fost scrisă în preajma revoltei macabeilor împotriva stăpânirii străine din 164 î.Hr.), poate chiar a Israelului adevărat care rezistă în faţa succesiunii regatelor lumii reprezentate de cele patru fiare. Dar suntem pe tărâmul ipotezelor şi e bine să ne oprim aici. Repet, ne aflăm la nivelul istoric al textului; observăm însă că nu am aflat mare lucru.
Părinţii Bisericii, cu unele mici excepţii, nu cunoşteau ebraică sau arameică pentru a avea acces la original, iar pentru cartea Daniel au folosit traducerea literară a lui Theodotion (sec. II d.Hr.), pe care au preferat-o Septuagintei. În cazul de faţă, Theodotion consună cu textul arameic."

Şi continuă cu fragmentul postat de tine:

În prealabil postat de catalin2

"Evident deci că la nivelul de interpretare duhovnicesc, Părinţii Bisericii au văzut în Fiul Omului pe Mântuitorul Hristos, iar în Cel vechi de zile pe Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, Fiul primeşte toată judecata (Matei 28:18). În Evangheliile sinoptice, El este numit „Fiul Omului“, dar şi domn (kyrios) ca şi Iahve. Această distingere este subliniată de Sf. Iustin Martirul şi Filosoful. Pentru Sf. Iustin este unul dintre numeroasele pasaje vechi-testamentare care certifică prezenţa unei „alte“ persoane divine pe lângă Dumnezeul suprem (Dialogul cu iudeul Trifon, 31). Sugerarea alterităţii trimitea la prefigurarea lui Hristos încă din Vechiul Testament. La fel, Sf. Ioan Gură de Aur scrie că episodul certifică egalitatea de cinstire a Fiului cu Tatăl; Fiul avea stăpânirea şi înainte, dar acum o primeşte de Tatăl (Comentariu la Daniel 7, 7). Observăm că şi Părinţii înţeleg că este vorba de două persoane distincte."

După cum observi te-ai blocat la Daniel (7, 7) - ”egalitatea de cinstire a Fiului cu Tată”.

Articolul continuă cu (ceea tu refuzi să vezi):

Două personaje sau două momente?

"Septuaginta însă surprinde printr-o perspectivă extraordinară. Iată cum traduce: „Am privit în vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi ca Cel vechi de zile a stat şi cei de faţă au stat în faţa Lui“.

Atenţie! Ceea ce este cel mai frapant, Septuaginta lasă deschisă posibilitatea de a înţelege nu două personaje, ci două momente, realizând o paralelă între cele două ipostaze, pe care le introduce cu conjuncţia ca (în greacă hos). Aceeaşi persoană merge pe norii cerului ca Fiul al Omului, dar ca Cel vechi de zile stă alături de alaiul ceresc. Apoi, Septuaginta nu are în partea finală a versetului indicaţia că unul se prezintă în faţa celuilalt, ci că alţii („cei de faţă“) au stat în faţa aceluia. Dar este vorba de unul şi acelaşi.

La cartea Daniel, ediţia critică a Septuagintei a lui Ralfs reţine în paralel ambele variante, adică atât Theodotion, cât şi Septuaginta propriu-zisă. Alte ediţii critice au încercat să corecteze Septuaginta după Theodotion.

Din păcate, aceeaşi întâietate acordată lui Theodotion se observă şi în traducerile româneşti. Biblia din 1914, Biblia sinodală urmează aici lui Theodotion, şi implicit textului masoretic, nu Septuagintei. Traducerea de la Polirom care le pune în paralel pe amândouă traduce totuşi la Septuaginta unilateral, neamintind nici măcar în notă această posibilitate reală ca Septuaginta să identifice personajele.

Dintre traducerile englezeşti ale Septuagintei, Brenton nu o reflectă, însă Pietersma/Wright (A New English Translation of the Septuagint, Oxford, 2007) o traduce în spiritul indicat mai sus: „he came as far as the ancient of days“. Într-adevăr, studii despre textul grecesc al lui Daniel şi particularităţile Septuagintei au arătat că, deşi nu este exclusă o corupere a textului, aceasta ar fi cea mai bună traducere. Gramatical vorbind, fie hos este înţeles temporal (ceea ce ar sprijini citirea masoretică şi pe Theodotion), fie, mai logic, îndeplineşte aceeaşi funcţie ca şi înaintea termenului „Fiul Omului“, arătând de fapt două manifestări ale aceleiaşi persoane (cf. F. F. Bruce, „The Oldest Greek Version of Daniel“, în: H. A. Brongers (ed.), Instruction and Interpretation, OTS 20, Brill, Leiden, 1997, p. 25). Într-un excelent articol recent, Benjamin E. Reynolds, deşi nu identifică cele două persoane, arată totuşi - şi acest aspect este important pentru noi - că în textul din Daniel Fiul Omului seamănă în patru aspecte importante cu Cel vechi de zile: paralelismul „ca… şi ca“, sosirea pe norii cerului, adorarea care i se cuvine (v. 14), poziţionarea alaiului ceresc faţă de el (v. 10/v.13) („The One Like a Son of Man According to the Old Greek of Daniel 7,13-14“, în: Biblica 89 (2008), nr. 1, pp. 70-80).

Întâlnirea celor două firi în Persoana Mântuitorului

Ceea ce mi se pare însă cel mai interesant, Noul Testament a reţinut exact această interpretare spectaculoasă (R. Timothy McClay, The Use of the Septuagint in New Testament Research, W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge, 2003, pp. 157-158). În Apocalipsă 1 Hristos numit Fiul omului este reprezentat ca bătrân, asemenea Celui vechi de zile. Descrierea lui în Apocalipsă 1:14 („capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada“) coincide cu descrierea Celui vechi de zile din Daniel 7:9 („S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său, curat ca lâna“).

Cu alte cuvinte nu este o întâlnire dintre Fiul şi Tatăl în ceruri, ci o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului: Fiul Omului -firea omenească, iar Cel Vechi de zile - firea dumnezeiască.

Pe lângă interpretările patristice menţionate mai sus, care presupun două personaje, regăsim şi în Tradiţia Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatăl. De exemplu, s-a spus: „Cel Vechi de zile S-a făcut copil“ (Pseudo-Atanasie, Cuvânt la Naşterea lui Hristos, în: PG 28 961). De altfel identificarea cu Fiul este cea care în final s-a impus. Impunerea s-a făcut însă mai târziu, în sec. XVII, când au existat dispute legate de reprezentarea iconografică a Persoanelor Sfintei Treimi. Sinodul de la Moscova dintre 1666-1667, care s-a bucurat şi de prezenţa altor biserici ortodoxe pe lângă cea rusă, a tranşat o problemă care trena de un secol în legătură cu modalitatea de reprezentare iconografică. În Rusia existau icoane numite ale paternităţii, în care Dumnezeu Tatăl reprezentat ca un bătrân Îl ţinea în braţe pe Fiul, reprezentat tânăr, care la rândul Lui Îl ţinea pe Duhul reprezentat ca un porumbel. Sinodul hotărăşte definitiv ca reprezentarea ca bătrân, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportată la Tatăl, ci doar la Hristos (cf. Steven Bigham, The Image of God the Father in Orthodox Theology and Iconography and Other Studies, Oakwood Publications, 1995, p. 58)."

În prealabil postat de catalin2

E posibil ca doar sfantul Hipolit sa fi scris altceva, desi citatul dat aici e intrerupt, e posibil sa sune altcumva.

Da, da e ”posibil” așa cum rupi tu din context idei.
Cum să scrie altceva când Sfântului Hipolit spune foarte clar: „Cineva ca Fiul Omului [...] a înaintat până la Cel vechi de zile (Daniel 7, 13). Prin expresia Cel vechi de zile nu se referă la nimeni altul decât la Domnul Dumnezeul şi Stăpânul a toate, la Domnul Hristos Insuşi, Cel care a învechit zilele fară însă ca El să Se fi învechit sau să fi suferit vreo schimbare de pe urma trecerii timpului.” ?