![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Sincer, da, cred ca in privinta asta am ramas copil, ma sperie ideea ca s-ar supara familia pe mine... Pare absurd, dar eu traiesc lucrurile astea cu intensitate. Dar o sa fac eforturi sa parasesc discutia. Mi se pare ca multe rele mi-a adus sensibilitatea asta a mea.
Last edited by Carine; 12.02.2014 at 22:28:46. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
E ok sa fii sensibila(a) cand ai de a face cu oameni cu bun simt, daca vorbim de manipulatori, barfitori, etc. atunci lasa sensibilitatile deoparte si fa ce trebuie sa faci ca sa razbesti.
Cu eleganta, tact, dar fara sa te lasi calcat(a) in picioare.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Trebuie sa recunoastem ca intodeauna exista un oarecare nivel de teama, cand vine vorba de neintelegerile in familie. Chiar daca nune mai poate face nimeni vreun rau, (cum ar fi sa ne dezmosteneasca), totusi nu dorim ca familia sa se supere pe noi, sa nu ne mai iubeasca (cand e vorba de familia noastra de origini); cand e vorba de familia prin alianta, nu dorim discutii, intrigi, bagat strambe, indoieli, si in ultima instanta neintelegeri cu perechea (pana la urma si el/ea e pus in situatia de a-siimparti sentimentele). Pana la urma, tot suntem datori sa ascultam si sa ne compliem, fie ca o facem din obligatie, de frica sau din dragoste.
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
|