"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Corinusha]

S saracii psihologi credinciosi, chiar ortodocsi ce fac?
Nu-si mai practica meseria pentru ca cei multi au impresia ca psihologia vine de la diavol?

Poate psihologul ala nu a vrut sau nu a putut deveni preot din anumite motive, desi si-ar fi dorit, asa ca face ceva oarecum asemanator, pentru a putea ajuta oamenii sa devina mai buni, sa-si depaseasca temerile sau pur si simplu sa ii ajute sa treaca peste traume sau probleme psihice (ex. depresia).

Femeile nu pot deveni preoti, si nu pot toate sa se casatreasca cu preoti, asa ca unele aleg sa ajute oamenii prin...psihologie.

Psihologia nu anuleaza credinta; nu are cum. Cine nu crede in Dumnezeu nu o face din cauza psihologiei, dar stiu ca pot veni la psiholog sa-i ajute in anumite probleme fara a fi judecati ca nu cred in Creator, sfinti, Biserica etc.

[Mandea77]

În prealabil postat de Corinusha

... pentru a putea ajuta oamenii sa devina mai buni, sa-si depaseasca temerile sau pur si simplu sa ii ajute sa treaca peste traume sau probleme psihice (ex. depresia).

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

Corinusha, poate te straduiesti si tu sa citesti cartea de mai sus, poti sa o descarci de aici - http://tineretulortodox.md/wp-conten...a_ortodoxa.pdf

[Mandea77]

Adevarata credinta duce la credinta. Adevarata stiinta duce la stiinta.
Cum adevarata credinta nu duce la stiinta, la fel si adevarata stiinta nu duce la credinta.
Dialogul dintre credinta si stiinta, daca se respecta cultura dialogului si intaietatea celui mai varstnic, ar fi benefic.

[Karine]

În prealabil postat de Mandea77

Adevarata credinta duce la credinta. Adevarata stiinta duce la stiinta.
Cum adevarata credinta nu duce la stiinta, la fel si adevarata stiinta nu duce la credinta.
Dialogul dintre credinta si stiinta, daca se respecta cultura dialogului si intaietatea celui mai varstnic, ar fi benefic.

Eu am vazut ca multi dintre oamenii de stiinta adevarati, ajung la credinta; mai ales in domeniul biologiei..:)
Da, stiinta adevarata duce la credinta, la uimire de perfectiunea creatiei, la umilinta pt aroganta posesiunii adevarului de catre omul ce nu e inca Om, la bucuria ca esti parte , cununa si administrator al creatiei, ca ai primit darul mintii ce se poate juca de-a explorarea creatiei apeland la diferite stiinte ale caror paradigm se schimba mereu....omul de stiinta care e credincios trebuie ca zambeste mereu.mai ales daca e psiholog

[Corinusha]

În prealabil postat de Mandea77

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

Corinusha, poate te straduiesti si tu sa citesti cartea de mai sus, poti sa o descarci de aici - http://tineretulortodox.md/wp-conten...a_ortodoxa.pdf

Buuun, deci imi citezi pe altii; asta nu ajuta. De ce nu imi poti da tu, un argument, al tau, legat de asta?
Jumatate din ce scrie mai sus e aberatie... ma intreb ce studii in psihologie are cine a scris cartea;
depresia nu duce la schizofrenie, iar schizofrenia are deja nevoie si de psihiatru si de medicatie...
Si ca de obicei, femeile... prin asta imi dai de inteles ca pt ca sunt femeie am inchipuiri deja si vorbesc prostii? Altfel, nu vad de ce sa fi adus in discutie despre faptul ca femeile sunt mai vulnerbile la boli psihice si duhovnicesti, atunci cand o feieie iti da un exemplu destul de des intalnit de ce cineva se face psiholog.

[Mandea77]

În prealabil postat de Corinusha

Buuun, deci imi citezi pe altii; asta nu ajuta. De ce nu imi poti da tu, un argument, al tau, legat de asta?
Jumatate din ce scrie mai sus e aberatie... ma intreb ce studii in psihologie are cine a scris cartea;

Corinusha, din pacate pentru tine ai depasit orice limita a bunului simt ... aberatii sunt afirmatiile tale de "anonima frustrata"

[konijiro]

Konijiro, asa este, multi oameni nu au suflet, tu esti unul dintre acestia.

E OK, nu o iau ca pe o jignire:)

Din pacate pentru tine, citatele de mai sus au fost date de Mitropolit Hieroteos Vlachos si de Sf Nicolae Velimirovici, pe ei te-ai grabit sa-i contrazici ca un adevarat ateu militant ...

Nu ma intereseaza pe cine am contrazis. Contrazic argumente, nu persoane. Argumentul la autoritate poti sa il pastrezi pentru cei cu care functioneaza.

In mod evident, la tine functioneaza.

Esti liber sa crezi ce vrei, problema ta este ca nu te-a logat nimeni cu forta pe acest forum si se pare ca vrei sa ne demonstrezi cat de "fraieri" suntem daca credem in Dumnezeu si nu in stiinta - noua religie atee.

Am facut eu pe cineva "fraier"? Unde?

Sa numesti stiinte "noua religie atee" arata doar ca nu intelegi nici stiinta, nici ateismul.

Si nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Postez pe tema acestui thread, cum ca stiinta duce la credinta. Un lucru care e departe de adevar, si e usor de dovedit.

Konijiro, am observat ca ai pus "sufletul" intre ghilimele, iar pe Diavol l-ai pus fara, este asta o intamplare/coincidenta ?

Nu stiu. Dar avand in vedere cum ai scris intrebarea, sunt sigur ca deja ai un raspuns, indiferent de ce as spune eu.

Sfinţii Părinţi învaţă [...]

Sper ca iti dau seama ca astia sunt niste oameni care stiu mai putin despre lume decat un absolvent de liceu de nivel mediu din ziua de azi.

In afara faptului ca au avut o contributie la definirea crestinismului asa cum arata el azi, nu vad de ce ar trebui priviti ca autoritati supreme cand vine vorba de explicatii despre psihologie, etc.

E ca si cum am ignora tot ce am invatat in ultimii doua mii de ani in materie de canalizare si transportul apei (de exemplu) si am insista sa caram apa cu galeata, de dragul autoritatii. Ca asa a zis sfantul X in secolul 4 - galeata e sfanta, asa ca folosim galeti. Indiferent de ce am mai invatat din secolul 4 pana acum.

Dialogul dintre credinta si stiinta, daca se respecta cultura dialogului si intaietatea celui mai varstnic, ar fi benefic.

Ce legatura are "intaietatea celui varstnic" cu stabilirea adevarului?

Ai argumente sa iti sustii pozitia, experimente cu care sa iti sustii ipoteza, bine. Nu ai, asta e, ipoteza e gresita. Regula universala, indiferent ca omul ala de stiinta are 18 ani sau 90.

Eu am vazut ca multi dintre oamenii de stiinta adevarati, ajung la credinta; mai ales in domeniul biologiei..:)

Numara-i. E usor, iti ajung degetele de la doua maini:)

Jumatate din ce scrie mai sus e aberatie... ma intreb ce studii in psihologie are cine a scris cartea;

Pai n-au studii. Ca mare parte din teologie, sunt chestii scoase fix din burta. Si e de inteles ca e asa. Astia erau oameni cu autoritate in fata multimii (aceeasi autoritate in fata careia se inchina mandea, cu mare smerenie, si i se pare ca e un lucru bun) si nu erau vreodata pusi in situatia de a dovedi vreuna din afirmatiile facute.

Le scriau, le propovaduiau, si lumea le credea. Bazat 100% pe autoritate. Ce contra argumente sa aduca niste oameni care nu stiau nici sa citeasca, erau speriati de tunete si fulgere, si erau profund superstitiosi?

Daca asta iti e audienta, nu ai un motiv sa fii exigent cu tine insuti.

Corinusha, din pacate pentru tine ai depasit orice limita a bunului simt ... aberatii sunt afirmatiile tale de "anonima frustrata"

Tu ai impresia ca chestiile copy/pasted de tine acolo trebuie tratate cu respect deosebit, doar pentru ca au fost scrise de nu stiu care sfant? Si nu trebuie contrazise? De ce ar fi asa?

Orice afirmatie poate fi contrazisa, si oricine care face o afirmatie trebuie sa se astepte la asta. Scrierile religioase nu beneficiaza de protectie speciala.

Si e total ironic sa o numesti pe corinusha "anonima frustrata", in conditiile in care te ascunzi in spatele unui nickname si dai copy/paste la ce au scris altii.

Cu ce se ocupa catolicii, vai de sufletul lor ...

Da, niste pierduti. Cat tupeu, sa aiba o minte deschisa la chestii noi.

[Mandea77]

În prealabil postat de konijiro

Nu ma intereseaza pe cine am contrazis. Contrazic argumente, nu persoane.

Din pacate pentru tine, mai konjiro, argumentele sunt intotdeauna enuntate de niste persoane, care in cazul nostru sunt Sfintii Parinti ... ca pe tine nu te intereseaza acest aspect, e o problema pe care nu doresc sa o comentez.

În prealabil postat de konijiro

Da, niste pierduti. Cat tupeu, sa aiba o minte deschisa la chestii noi.

Trebuie sa recunosc, iti cam bubuie mintea de destept ce te crezi ... ai ajuns sa crezi in extrateresti, penibil!

[vsovivivi]

Da, pe mine m-a dus sfânta Treime, de la ştiinţă şi tehnică la adevărata ştiinţă şi credinţă.. în Iisus. Oare nu aşa este scris şi în scripturi? Ce motive, ce argumente aveţi să nu credeţi?

''Dacă nu cred pe Moise şi pe prooroci nu vor crede nici dacă va învia cineva din morţi şi va merge la ei să le spună despre iad şi despre rai, aşa că bogatule nemilostiv îmbrăcat în purpură şi stacojiu, în in topit foarte subţire şi mătase fină de tot nu-ţi mai fă atâtea griji deşarte pentru neamurile tale căci sigur şi ei vor ajunge lângă tine nu pentru că nu pot să creadă ci pentru că nu vor!.. iar unde nu e nici Dumnezeu nu cere... bani murdari şi naivi inverşi, inverşunaţi, inverşuniţi.

[Corinusha]

În prealabil postat de Mandea77

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

Corinusha, poate te straduiesti si tu sa citesti cartea de mai sus, poti sa o descarci de aici - http://tineretulortodox.md/wp-conten...a_ortodoxa.pdf

AAAAmmm, de unde sti ca ingerii nu au inchipuire? Ca au zis Sfintii parinti care stiu...de unde?
In fine, nu asta e ideea, dar mi-a atras atentia si acea fraza.

Daca psihologia ar fi de l diavol nu cred ca psihologii ar reusi a salveze vieti (da, ai citit bine).
Si cand cineva a suferit traume in copilarie (sa zicem o fetita a fost abuzata de tatal ei de la varsta de 3 ani pana la varsta de 8 ani) si toate amintirile alea au fost "puse la colt", "uitate" si fetita devenita adult nu-s mai aminteste prea multe din anii aceia si are probleme de relationare cu familia, cu prietenii, la locul de munca etc. si intra intr-o depresie crunta pentru ca nu stie ce s-a intamplat, de ce nu poate relationa cu oamenii, se crede nebuna, nevrednica de viata, se crede cel mai groaznic om care exista si incearca sa se si sinucida, ghici cine o poate ajuta mai bine? Psihologul sau preotul (exceptand preotii cu pregatire in psihologie - care apropos, exista)? Si argumenteaza te rog raspunsul, oricare ar fi acesta.