sunt o pacatoasa si nu mai gasesc calea

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? .

Bărbaţii spun adesea lucruri pe care simt ei că ai vrea să le-auzi. Sau, atunci când bărbaţii sunt la vânătoare de nuri, urmează reţete consacrate cu succes garantat. Există însă şi cazuri, ce-i drept tot mai rare astăzi, când bărbaţii vorbesc serios, dar, ironia sorţii, exact ăştia nu sunt luaţi în seamă.

Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape?

Dacă presupunem că bărbatul a fost cât de poate de sincer când ţi-a spus cuvintele alea frumoase, atunci aminteşte-ţi dacă te-ai simţit la linia de start sau la finish. Dacă te-ai imaginat la finalul cursei numite "proces de îndrăgostire", ai pierdut. În iubirea dintre bărbat şi femeie stagnarea înseamnă regres şi, în final, moarte. Când se moartea se instalează între cei doi, bărbatul va căuta viaţa în altă parte, iar femeia va pierde o oportunitate de a-şi spori fiinţa, fiindcă s-a mulţumit să extragă din iubirea bărbatului doar ceea ce-i hrăneşte ego-ul.

Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta)

Silogismul acela nu face altceva decât să pună sare pe mâdria ta sângerândă. Fiindcă nu te întrebi "oare ce n-am făcut eu ca să-i arăt că sunt cu adevărat frumoasă, bună că sunt demnă de iubire şi fidelitate", ci continui să să-l bănuieşti pe bărbat de escrocherie sentimentală sau de instabilitate emoţională. E foarte adevărat şi faptul că adesea oamenii îşi numesc greşit sentimentele şi prin asta nu fac altceva decât să provoace suferinţă şi dezordine în vieţile altora. Observa Marquez într-unul din romanele sale că omul omul incapabil să iubească autentic nu va avea parte niciodată de iubire autentică, sau dacă se va trezi în situaţia de a avea parte de aşa ceva, va rata şansa fiindcă iubirea profundă nu poate sălăşlui decât într-un suflet adânc. Asemenea oameni superficiali se vor hrăni toată viaţa cu "firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor" şi poate, cel puţin o vreme, chiar vor fi mulţumiţi cu asta întrucât sunt incapabili să conştientizeze (sau, mai bine zis, se feresc ca de foc să conştientizeze) minciuna în care trăiesc.

[fallen]

Cred ca inteleg ce vrei sa spui. Ca o atare apreciere nu trebuie luata drept axioma, cum ca ai fii buna, frumoasa si iubita indiferent ce faci sau nu faci...cu alte cuvinte, cand auzi aceste remarci risti sa te culci pe o ureche si sa crezi ca vei fi iubita si apreciata chiar daca nu mai oferi nimic in schimb. Ca si cum ti-ar aprecia cineva talentul artistic, de exemplu, si tu te-ai astepta apoi sa fii in continuare apreciat fara sa mai creezi nimic. Insa asa cum spuneai exista si o greseala (prin omisiune) de exprimare in aceste afirmatii: de ce cand ii spui unei persoane 'te iubesc', esti buna, esti frumoasa, si nu faci precizarile de rigoare : ....atunci cand imi faci mancare buna, atunci cand esti imbracata frumos, atunci cand imi dai ce vreau eu, cand ma satisfaci, cand ma asculti, cand nu ma ignori, etc... Insa, sa nu uitam totusi ca nu este unicul nostru scop in viata sa ii satisfacem pe ceilalti pentru a fii iubiti si apreciati. Nu vom avea pe nimeni avocat la judecata de apoi, presupun.

[Mihailc]

Atenţie şi la cazurile în care oamenii folosesc eronat sintagme cu prestigiu semnatic uriaş, cum este "te iubesc". Deşi iubirea nu poate fi definită în termeni precişi, adică nu poate fi obiectivată, totuşi avem destule indicii să ne dăm seama cam ce nu este , atunci când suntem puşi în situaţia să simţim pe pielea noastră efectele simulacrelor ei. Unul dintre indicii este numărul mare de "pentru că", după cum bine ai menţionat şi tu. E adevărat că iubirea glisează indecis între condiţionat şi necondiţionat, însă niciodată nu parchează definitiv într-una din cele două extremităţi. Dacă parchează, nu mai e iubire. Prin urmare s-ar putea să nu te iubescă cel care îţi înşiră o listă de calităţi utilitariste precedate de "pentru că". Şi nici decuparea unei caracteristici superlative dintr-o serie de trăsături mediocre sau neconvingătoare, cum ar fi aspectul fizic sau talentul la gătit (mai sunt şi altele), nu merită numele de iubire. Oamenii ajung adeseori în impasuri grele atunci când utilizează inadecvat limbajul.
Ar fi păcat să nu amintim că Întruparea şi modul de viaţă pe care l-a inaugurat în istorie, a ridicat mult standardele autenticităţii iubirii , oferind criteriul suprem de recunoaştere: disponibilitatea la jertfă. Dar deja ne plimbăm cu imaginaţia prin zonele înalte ale condiţiei umane înviate.