|
|
|
|
|
|
|
#1
15.01.2014, 10:54:50
|
||||
|
||||
Florin, din pacate a valabil si pentru barbati acelasi lucru.
Pana la urma vina o purtam oarecum tot noi, prin faptul ca ne alegem persoane neserioase sau ne*introduceti un adjectiv pozitiv*. Totul porneste de la noi, si cum ziceau cativa conforumisti mai sus, schimbarea trebuie sa inceapa de la noi. Poate eu vreau sineritate, si gasesc sinceritte, dar sunt neincrezatoare din cauza nesincerittii mele => la mine e problema. Sigur, se poate intampla sa fi sincer si sa dai de oameni nesinceri, nu contest. Eu sunt patita cu prietenele... de 2 dintre ele mi-a fost stirbita increderea, si, chiar daca le-am iertat, nu pot sa am aceeasi relatie cu ele; sunt mult mai retinuta in tot in ceea ce le priveste. Oameni sinceri sunt peste tot, trebuie doar sa ii intalnesti si sa fi deschis. Mai e problema cu tineretul din ziua de azi (si ma refer, mai ales la persoanele "nu-prea-duse-la-Biserica" sau care si-au dezvoltat caracterul prin anturaje prost alese sau la TV): baietii buni se uita dupa "dive" (frumoase, cu forme, ambalaj bun), iar fetele bune se uita dupa vestitii "bad boys". De obicei perioada asta trece, atunci cand tanarul reuseste sa isi dea seama de fapt ce doreste sa vada la cealalta persoana, ce doreste sa invete, pe cine doreste alaturi, dar pana ajung sa isi construiasca in sfarsit personalitatea, tinerii pot trece chiar prin drame. Vad copii de clasa a 3-a, a 4-a ca se saruta, ca au o relatie, copii care inca nici nu au buletin care si-au inceput viata sexuala, copile de 14 ani care au facut deja avort... e trist; si acele copile nu stiu ce sanse au sa se mai dezvolte normal din punct de vedere emotional... N-am fost nici eu sfanta. Am avut si eu "iubiti", dar efectiv ne era rusine sa ne pupam pe strada sau in vazul lumii la varsta aia (a se citi 13, 14 ani, nu 9, 10). 
|
|
#2
15.01.2014, 11:24:03
|
|||
|
|||
|
Problema este ca nu am cum sa-mi dau seama dinainte ce e in capu omului sau ce fel de caracter are! Dumneavoastra am inteles ca ati studiat psihologia- deci probabil puteti citi omul ca sa zic asa mai usor.
De deschis sunt destul de deschis zic eu- daca va referiti la o fire mai vesela si comunicativa. Intradevar, ce se intampla in multe cazuri cu tineretul de azi raman uneori si eu ca la dentist! Nu zic- nici noi nu am fost usa de biserica, insa erau anumite limite pe care nu le depaseam! Acum ce vad ca se intampla prin satele din zona Moldovei si din pacate inclusiv de aici din Vaslui ramai tampit! O fi de vina saracia, alcoolul, lipsa de perspective, parintii plecati la munca in strainatate si familii destramate, etc!
|
|
#3
15.01.2014, 11:44:56
|
||||
|
||||
|
Oi citi omul mai usor, dar tot e nevoie de timp, cat de putin, dar nevoie.
Si, daca te rog, poti sa ma tutuiesti? Mersi. Parinti plecati in strainatate erau si inainte; poate nu ca acum, dar erau. Dar da, aveam niste limite. Nu ca as fi eu nu stiu cat de inaintata in varsta; fac doar 24 de ani, dar ce vad in ziua de azi la adolescenti si copii, ma lasa perplexa. Sincer, cred ca si ce se promoveaza azi la TV are o contributie destul de maricica la fenomenul asta (vezi scandalurile de peste tot de prin emisiuni)...
|
|
#4
15.01.2014, 12:29:53
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cu televizorul ne uitam si noi- dar atunci la varsta adolescentei nu puneam asa mare pret pe televizor- probabil fiind si anii 90 , si faptul ca am locuit intr-un oras mai mic (aici in Husi televiziunea prin cablu nu a aparut inainte de 1994-1995, in rest fiind doar TVR-1 si moldovenii de peste Prut). Atunci -si poate am fost mai avantajati asa- mai ales vara principala preocupare era partea sportiva- fotbal, bicicleta, pentru fete handbal, apoi cartile de joc, sahul, tablele. Foarte putini aveau chef de stat vara in casa sa se uite la televizor. Erau niste lucruri mai simple, dar mai frumoase, si in plus in grupul nostru nu existau persoane cu fite sau cu nasul pe sus- toti eram cam la fel.
|
|
#5
15.01.2014, 18:15:53
|
||||
|
||||
|
Ai perfecta dreptate Mihailc, sunt intr-o situati in care mi-am pierdut increderea in mn,eu locuiesc singur de 4 ani si este foarte greu aceste lucru, pot sa spun k mai este o alta problema k nu mai am parinti de la 16 ani, dar Dumnezeu ma ajutat de fiecare data,am lucrat si m-am descurcat singur,dar singuratatea este grea si vad ca ani trec.
In privinta fetelor poate nu am gasit pers potrivita si nu sunt toate la fel dar cum ai spus daca vede k esti alaturi de ea in situati mai dificile,oare ea dc nu procedeaza la fel!!! Sincer nu stiu c sa mai fac si cum sa mai fac k ma uit la alte fete cu care lucrez si au prieten de mult timp (6 luni un an) si totusi ele vb despre cum ar fi sa iasa cu alti baieti k doar daca nu afla prietenu ei nu se intampla nimic... Si noi barbati gresim nu spun asta dar majoritatea fetelor nu tin cont de cat o iubescti,cat suferi,de nimic ea sa fie fericita.
|
|
#6
16.01.2014, 08:30:04
|
|||
|
|||
|
Încrederea in Dumnezeu dar si in fortele proprii nu trebuie sa o pierdeti niciodata.
In privinta fetelor si femeilor sunt total de acord cu dumneavoastra. Ce fel de minte si caracter trebuie sa ai ca atunci când esti cu cineva sa te gandesti sa iesi sau sa te intalnesti (nu ma refer la întâlnirile in interes de serviciu, nu ma refer la acele situatii când ajuti un om) cu altcineva- pur si simplu nu inteleg! Asa devine un fel de circ.
|
|
#7
16.01.2014, 09:02:21
|
||||
|
||||
|
de acord cu voi.
Recunosc ca am auzit asta (adica, cu toate ca are iubit, vrea sa iasa si cu altul/altii) chiar de la cunostiinte ceva mai apropiate. Si daca ii zici sa se trezeasca la realitate, ca nu e bine ce vrea sa face, ca poate o peteste si ea, se supara si nu mai vorbeste cu tine. Si barbatii vorbesc din astea cu amicii lor, dar demulte oi la baieti totul se opreste la vorbit; vorbesc si ei sa nu pice de fraieri sau mai stiu eu ce... Sunt cazuri si cazuri, dar ca sa cunosti putin o persoana, trebuie sa ii acorzi putin timp, nu sa cataloghezi din start. Sunt persoane care par cu nasul pe sus, dar de fapt sunt niste persoane de nota 10. E vorba aici si de maturizare, cred eu. O persoana care s-a maturizat din punct de vedere psihic (assta se poate intampla si abia la 30 si eva de ani, sau niciodata, sau poate chiar la 17-18 ani) deja nu se mai gandeste doar la inselat, la bani, la averi si la bunastare. Prioritatile se schimba, omenii se schimba, dar niciodata nu se schimba din senin fara a avea vreun motiv sa o faca; ori au patit ceva, ori au ajuns la o anumita varsta, ori undeva, ceva, nu merge bine, ori isi dau seama ca nu ajung nicaieri cu comportamentul actual etc..... Si cum ziceam, oameni sinceri exista; dar sar mai greu in ochi.
|
|
|
Mod hibrid