Acceptul parintilor pentru casatorie

[Florinvs]

Aici total de acrod cu colegul AlinB!

Dumnezeu V-a dat o sansa sa cunoasteti pe cineva pe care sa iubiti si sa va iubeasca! Restul- modul cum actionati si ce faceti mai departe- depinde de dumneavoastra -este si o vorba Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista!

Dragă Ana,

Din păcate unii părinţi intervin în mod deplasat în viaţa copiilor deja maturi şi pe picioarele lor. Dar fiecare din noi e responsabil pentru deciziile/ alegerile sale.
Nu văd cine şi cum ţi-a impus/ v-a impus să vă despărţiţi...
Sufletul tău ar trebui să-ţi spună ce trebuie să faci.

Ştii că un copil se spovedeşte, deci e responsabil de păcatele sale, în faţa lui Dumnezeu, de la 7 ani??

Oricum, la vârsta ta, eşti responsabilă de ceea ce faci din orice punct de vedere ai privi lucrurile.

Domnul să te lumineze!

[Lucian008]

Eu nu am sa iti spun ce sa faci. Nici eu, nici altcineva de pe forum, nici macar cei care te cunosc nu stiu tot si nu pot lua o decizie in locul tau.
Nu lasa pe alitii sa ia o decizie in locul tau. Daca cineva iti da un sfat sau iti spune sa faci ceva incearca sa te gandesti de ce iti spune asta. Daca nu intelegi intreba-l. Poate a inteles ceva ce tu nu ai inteles. Uneori detaliile fac diferenta.
Dar dupa ce ai analizat tot hotaraste ce vrei sa faci si faci. Si daca cuiva nu ii convine (intotdeaua vor fi oameni care vor avea o alta parere) fii ferma si spune-le ca este viata ta si tu hotarasti. Asuma-ti reponsabilitate si actioneaza.
Nu este vorba doar despre situatia asta dar uneori vei gresi. Toti gresim. Asuma-ti greseala, daca poti repar-o si mergi mai departe. Nimeni nu va trai viata in locul tau.
Tu stii ce trebuie sa faci si doar tu.

Ps: Bani nu or sa conteze niciodata. Ce o sa conteze ca om (nu este neaparat un sfat ce tine de cele duhovnicesti) este ca el/ea sa stie ce vrea sa faca cu viata lui, nu sa astepte mereu sa pice din cer.

[Ana_2014]

Buna dimineata.
M-am gandit la tot ce s-a intamplat in ultima perioada si am hotarat sa reiau legatura cu prietenul meu pentru ca ne este foarte greu sa nu stim nimic unul de celalalt. Familia mea stie ca ne-am despartit..de atunci nu am mai vorbit despre el nici eu, nici ei. Si credem ca ar fi bine sa nu le spunem deocamdata pana reusesc eu sa am o relatie buna cu parintii mei si sa pot sa le spun ceea ce vreau cu adevarat. In momentul de fata imi este teama sa le spun pentru ca ar iesi un nou scandal si fiecare pas gresit i-ar intoarce si mai rau impotriva noastra.
Sunt multumita de decizia pe care eu si prietenul meu am luat-o si sunt foarte fericita. Din pacate nu pot sa le impartasesc acest lucru si celor din familia mea dupa toate cate s-au petrecut. Imi pare rau ca ei nu s-au bucurat niciodata alaturi de mine cand venea vorba de casatoria noastra, dar mai am speranta ca isi vor da seama de ce vrem sa fim impreuna, mai ales ca ei nu au de unde sa stie ce fel de relatie avem daca nu vor sa ne asculte.
Stiu ca am ales asa cum e mai bine pentru mine si imi asum aceasta decizie. Acum sunt mult mai linistita. Amandoi suntem mult mai linistiti.
Va multumesc tuturor si va doresc o zi frumoasa!

[AlinB]

Da, ar fi frumos sa te inteleaga dar se poate ca asta sa nu se intample prea curand.

Nu inseamna ca trebuie sa amani aceasta relatie si mai ales justificarea ei in fata lui Dumnezeu (casatoria) pe termen nedefinit pana cand ei isi schimba pozitia - posibil ca niciodata, cel putin mama ta.

A mai venit cineva cu un caz asemanator pe forum, mama se impotrivea casatoriei tragand si restul familiei dupa ea in aceeasi directie (chiar daca ei fara tragere de inima).

Nici macar dupa ce s-au casatorit si au avut chiar si primul copil, nu si-a schimbat pozitia.

In alt caz, mama a mers chiar pana acolo incat a influentat duhovnicul fetei astfel incat sa o sfatuiasca sa renunte la o relatie care ei i se parea nepotrivita dupa canoanele superficiale ale lumii.

Tu ai viata ta, nu depinzi de ei, nici macar nu sunt in acelasi oras cu tine, nu stiu de ce esti asa determinata sa le faci pe plac cu orice pret, chiar sacrificandu-ti dreptul la propria ta viata si inca pentru ce? Un capriciu?

Daca el ar fi fost betiv, fumator, lenes era poate de inteles. Dar asa??

Apropo, tu nu ai un duhovnic? El ce a spus despre situatia asta?

Ana, Alin are dreptate.
Încercăm să fim în pace cu părinţii, dacă se poate... Dar la câte pretenţii şi sfaturi proaste am văzut la ai mei, de exemplu... ce putem face: să ne stricăm viaţa ascultându-i orbeşte??

Cu cât trece timpul, cu cât îmi dau seama că e imposibil să mulţumeşti pe cei din jur... E nevoie de abilitate, atenţie şi ajutor de la Dumnezeu să trăim cât de cât frumos şi omeneşte în această lume.

Cred că sunt off-topic.

Aşa cum am mai zis anterior, fii responsabilă. Dumnezeu ne-a lăsat să fim liberi. Oamenii încearcă prin metode din cele mai diverse şi perfide să ne ţină legaţi, închişi, dependenţi...

Domnul să ne ajute!

[Ana_2014]

E adevarat ca si la mine depinde de mama totul. Ceilalti membri ai familiei ar fi de acord daca nu ar vedea-o pe mama atat de revoltata si suparata si ma sfatuiesc pe mine sa nu ii fac rau.
Stiu ca s-ar putea sa nu fie de acord..ea chiar mi-a spus ca nu va fi de acord niciodata, indiferent ce s-ar intampla. Si stiu ca e foarte probabil sa se tina de cuvant pentru ca la fel a facut si in cazul fratelui meu. El s-a casatorit cu o persoana pe care parintii mei nu o doreau si de atunci nu se mai intalnesc, ba chiar nici nu au mai vorbit la telefon de foarte mult timp. Mama nu accepta sa vina cumnata mea la noi acasa si mi-a spus ca asa se va intampla si in cazul meu daca ma voi casatori. Bineinteles ca eu nu vreau asta si imi dau toata silinta sa fac lucrurile sa mearga mai bine. Cred ca dupa casatoria fratelui meu mama a devenit si mai severa deoarece a suferit foarte mult. N-as vrea sa o fac si eu sa sufere..deja ma simt vinovata si mi se spune ca sunt vinovata. Acum nu pot sa le spun nimic despre prietenul meu..imi este teama de reactia ei si sa nu faca ceva necugetat.
Nu am un duhovnic cu care sa tin legatura si caruia sa ii pot spune orice. Imi pare rau pentru asta. Parintele la care ma spovedesc mi-a spus sa ne casatorim. In schimb, mama a stat de vorba cu un preot si i-a spus ca orice mama simte ce e mai bine pentru copilul ei si ea este foarte hotarata de atunci sa lupte ca sa nu fac greseala de a ma casatori cu cineva nepotrivit.
Eu sunt convinsa ca prietenul meu este persoana potrivita pentru mine si am de gand sa lupt si eu pentru noi.