Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie sunt neapărat necesare: una curăţeşte, cealaltă este baia, plasturele şi hrana. Trebuie să ne împărtăşim în toate cele patru posturi. Şi mai putem adăuga, în Postul Mare şi cel al Naşterii Domnului să ne împărtăşim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenţi faţă de împărtăşanie.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Cartea Ortodoxă si Editura Egumenița, Galaţi, 2006)

[cristiboss56]

Pregătirea pentru Împărtăşire este la fel cu pregătirea pentru moarte. Cum e pregătirea pentru moarte? Nu te pregăteşti anume pentru moarte, ci trăieşti o viaţă pe care să o binecuvânteze Dumnezeu, trăieşti o viaţă cu care să te poţi prezenta şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, şi înaintea morţii.
(Arhimandrit Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85)

[cristiboss56]

„Preotul și învățătorul țineau educația în sat. Ce mari erau satele noastre! Și vezi cum aproape că se sting. Așteptăm reînvierea lor prin preoți, prin părinții de la sate, pe care eu îi numesc apostolii satelor și cred că, dacă Dumnezeu ne va ajuta, satele vor reînvia. Reînvierea satelor este egală cu reînvierea bisericilor, a mănăstirilor, a spiritualității, a trăirii noastre profunde, ortodoxe, în Hristos. Nu uitați de cuvântul părintelui Stăniloae și să nu vă mirați că procentul de sinucideri a crescut astăzi mult la orașe, dar aproape deloc la țară. Să nu vă pierdeți curajul! Dumnezeu, prin preoți și pentru rugăciunile dumneavoastră, vă va ridica. Aici este rolul preotului. Și la Spovedanie el trebuie să ridice moralul credinciosului, trebuie să le știe pe toate, să-l întrebe pe om, iar omul să vadă că se interesează de el, are milă de el. Uite, mai este un om care are milă de mine! Iată rolul duhovnicului!”



(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania - Taina Împăcării, Editura Doxologia, p. 21)

[cristiboss56]

Nu ne vom bucura de bunurile veşnice dacă nu vom dispreţui pe cele vremelnice.



Numai dacă am fost încercaţi de supărări simţim plăcerile şi bucuria. Căci nu bea cu plăcere cel ce n-a însetat şi nu mănâncă cu plăcere cel ce n-a flămânzit.



De asemenea, nu doarme cu plăcere cel ce n-a privegheat îndelung şi nu simte bucuria cel ce mai întâi nu s-a întristat. Tot aşa, nu ne vom bucura de bunurile veşnice dacă nu vom dispreţui pe cele vremelnice.



(Sfântul Antonie cel Mare, Învăţături despre viaţa morală a omului şi despre buna purtare în 170 de capete, cap. 104, în Filocalia, vol. I, p. 35-36)

[cristiboss56]

- Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?
- Să citeşti în fiecare zi Canoanele ei (Theotokarion - culegere de şaizeci şi două de canoane către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care le-a adunat Sfântul Nicodim Aghioritul din manuscrisele aflate în mănăstirile din Sfântul Munte şi pe care le-a editat în 1796). Ele te vor ajuta foarte mult s-o iubeşti pe Maica Domnului. Să vezi după aceea ce va face Maica Domnului! Îţi va da multă mângâiere.
- Gheronda, Maica Staretă mi-a spus că am trebuinţă de trezire. Ce îmi poate aprinde din nou râvna?
- Să citeşti în fiecare zi un canon din Theotokarion şi vei vedea că vei dobândi nobleţe. Fă aceasta ca un canon. Dacă nu poţi să citeşti un canon întreg, să citeşti primul tropar de la fiecare cântare şi podobiile care se află la sfârşitul canonului.
- Gheronda, ca să mă ajut în rugăciune, pot să-mi rânduiesc o perioadă de timp în care să mă rog şi să nu mă opresc până ce nu trece acel timp?
- În această perioadă poţi rosti Rugăciunea lui Iisus, dar să faci între timp şi un Paraclis sau să citeşti Theotokarionul.
- Gheronda, când să citesc Theotokarionul, seara sau dimineata?
- Este mai bine să-l citeşti dimineaţa, astfel încât ceea ce ai citit să-ţi stăruie în minte toată ziua. Şi când eşti la ascultare poţi să întrerupi puţin lucrul şi să citeşti un canon din Theotokarion.
Theotokarionul ajută foarte mult. Încălzeşte inima, mişcă sufleteşte. Îmi aduc aminte de Ieromonahul Chiril, egumenul Mănăstirii Cutlumuş. Acesta, atunci când citea Theotokarionul, nu se putea opri din suspi*ne şi lacrimi. Chiar şi o singură noimă din Theotokarion îţi poate schimba sufletul.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicesti 6 - Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 66-67)

[cristiboss56]

Părţile din care se naşte căinţa inimii sunt patru la număr, după cum şi uşciorii de la casă sunt făcuţi din 4 lemne.
1. Pragul căinţii este cercarea cugetului (adică cercetarea conştiinţei). Fără pragul acesta nimeni nu se pocăieşte.
2. Din cercarea cugetului se naşte întristarea pentru păcate, care alcătuieşte lemnul din dreapta uşciorilor.
3. După aceea ne hotărâm să nu mai lucrăm cele rele. Această hotărâre este latura din stânga a uşciorilor.
4. În sfârşit, se pune şi partea de sus a uşciorilor, care este împăcarea cu toţi pe care i-am supărat ori i-am nedreptăţit, iertând şi pe cei care ne-au greşit nouă. Fără împăcare, căinţa noastră nu este deplină.
După ce facem aceste patru lucruri (adică cercarea, întristarea, hotărârea şi împăcarea) ca pe nişte uşciori ai pocăinţii, pe urmă aşezăm şi uşa, adică facem mărturisirea păcatelor.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș... ca mine, Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 322)

[cristiboss56]

Ochii tăi să fie permanent îndreptaţi în jos, spre pământ, iar cugetarea să se înalţe acolo unde cetele dumnezeieşti de îngeri îl slăvesc pe Hristos împreună cu Tatăl fără de început şi cu preabunul Duh - pe Treimea atotţiitoare, stăpânitoare şi dătătoare de viaţă. Nu primi în urechile tale cuvinte necuviincioase; fugi, cât te ţin puterile, de orice discuţie nelegiuită; ea este mai tăioasă decât orice cuţit căci printr-însa vrăjmaşul, aducându-ţi-o aminte mai apoi, îţi răneşte inima. Aşează mâna pe poruncile evanghelice şi veghează să nu te întorci înapoi. Grăbeşte-te să răspunzi chemării cereşti, uitând întotdeauna nevoinţele împlinite şi îndreptându-te spre cele viitoare până când secera morţii te va tăia din această viaţă. Păşeşte pe drumul strâmt cu toată talpa piciorului ca piciorul tău să se învrednicească să stea în marea patrie cerească. Fereşte întotdeauna gâtlejul tău ca să nu te bage cu forţa în adâncul vârtejului pântecelui care se frământă tot timpul.
(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 79)