Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Domnul nu ne dojeneşte pentru folosirea bunurilor pământeşti, căci El însuşi spune că, datorită condiţiilor vieţii noastre pământeşti noi avem nevoie de toate aceste lucruri; adică toate lucrurile care ne fac viaţa mai liniştită şi drumul nostru către locuinţa noastră cea cerească mai luminos şi mai uşor. De aceea Sfântul Apostol Pavel spunea că după părerea sa nimic nu e mai bun pe pământ decât evlavia şi îndestularea în toate spre a prisosi către tot lucrul bun (II Corinteni 9, 8; I Timotei 6, 6).


Sfântul Serafim de Sarov

[cristiboss56]

Ia aminte, frate, la duhul care aduce omului întristarea, că fără număr sunt cursele lui, pentru a te face neputincios. Întristarea după Dumnezeu e bucurie, dacă te afli în căile Lui. Iar cel ce-ţi zice: "Unde vei merge, că nu este pocăinţă pentru tine?", Acela este de la vrăjmaşul, care îndeamnă pe om să lase înfrânarea. Dimpotrivă, întristarea după Dumnezeu nu-şi pune nădejdea în om, ci zice: "Nu te teme, mergi înainte; Dumnezeu ştie că omul este neputincios, şi-l întăreşte".

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)


Înainte de orice, în fiecare zi, gândeşte-te unde te afli şi unde vei merge la ieşirea din trup şi nu-ţi vei nesocoti nici un ceas sufletului tău; cugetă la slava Sfinţilor şi râvna lor te va îmboldi şi pe tine. Cugetă şi la ruşinea care acoperă pe cei păcătoşi, şi aceasta te va feri întotdeauna de rele.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)

[cristiboss56]

Seamănă cu smerenie milostenia şi milă vei culege la judecată. Acolo, unde l-ai pierdut, vei afla binele. Eşti dator cu un bănuţ lui Dumnezeu, El nu primeşte de la tine un mărgăritar, în locul acelui bănuţ. Astfel, dacă ţi-ai pierdut curăţenia, nu primeşte Dumnezeu milostenia ta (de la tine) cât timp petreci în curvie. Pentru că sfinţenia trupului voieşte El de la tine. După ce ai călcat porunca şi n-ai vrut să părăseşti lumea, te lupţi pentru altele? Ai lăsat în tine buruiana răutăţii, şi porneşti război cu altele?

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 44)

[cristiboss56]

Zicea părintele şi de înfricoşătoarea putere a hipnozei. E cu adevărat o putere înfricoşătoare. De obicei, aceasta este folosită de vrăjitori, fermecători şi alţi oameni răi pentru înfăptuirea răului. Spre exemplu, poruncesc omului să se sinucidă şi el aşa face. Aproape unica, dacă nu chiar singura putere, împotriva ei este rugăciunea lui Iisus. (Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 119)

[cristiboss56]

Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie sunt neapărat necesare: una curăţeşte, cealaltă este baia, plasturele şi hrana. Trebuie să ne împărtăşim în toate cele patru posturi. Şi mai putem adăuga, în Postul Mare şi cel al Naşterii Domnului să ne împărtăşim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenţi faţă de împărtăşanie.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Cartea Ortodoxă si Editura Egumenița, Galaţi, 2006)

[cristiboss56]

Pregătirea pentru Împărtăşire este la fel cu pregătirea pentru moarte. Cum e pregătirea pentru moarte? Nu te pregăteşti anume pentru moarte, ci trăieşti o viaţă pe care să o binecuvânteze Dumnezeu, trăieşti o viaţă cu care să te poţi prezenta şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, şi înaintea morţii.
(Arhimandrit Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85)

[cristiboss56]

„Preotul și învățătorul țineau educația în sat. Ce mari erau satele noastre! Și vezi cum aproape că se sting. Așteptăm reînvierea lor prin preoți, prin părinții de la sate, pe care eu îi numesc apostolii satelor și cred că, dacă Dumnezeu ne va ajuta, satele vor reînvia. Reînvierea satelor este egală cu reînvierea bisericilor, a mănăstirilor, a spiritualității, a trăirii noastre profunde, ortodoxe, în Hristos. Nu uitați de cuvântul părintelui Stăniloae și să nu vă mirați că procentul de sinucideri a crescut astăzi mult la orașe, dar aproape deloc la țară. Să nu vă pierdeți curajul! Dumnezeu, prin preoți și pentru rugăciunile dumneavoastră, vă va ridica. Aici este rolul preotului. Și la Spovedanie el trebuie să ridice moralul credinciosului, trebuie să le știe pe toate, să-l întrebe pe om, iar omul să vadă că se interesează de el, are milă de el. Uite, mai este un om care are milă de mine! Iată rolul duhovnicului!”



(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania - Taina Împăcării, Editura Doxologia, p. 21)