Credeti in reincarnare?

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Deci lupi ai Bisericii. Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, ca n-are rost.... Asa cum noi oamenii suntem fara de greseala, la fel si oamenii Bisericii; in concluzie, Biserica, prin oamenii ei. in concluzie nici macar Biserica nu e infailibila; asdta ar insemna ca toti mai marii Bisericii sa fie infailibili.

Fiecare om este muritor, nu poate trai mai mult de o suta, o suta si ceva de ani.
Si uite ca umanitatea are cateva milenii.
Imposibil, nu-i asa?

În prealabil postat de Corinusha

daca repari greseala, inseamna ca aceasta a existat. Deci tot exista greseli. Reparabile, ca orice greseala, dar...greseli.

Bineinteles, dar nu tine la cei care sunt dispusi sa treaca peste logica in numele ascultarii. Abia de curind mi-am dat seama ca ei nu cred ca mine, de exemplu, adica ei nu pun intelectul/mentalul inaintea emotiei, ci ALEG sa creada si apoi supun ratiunea jugului de fier al subiectivismului fideist-clericalist. Ca in interpretarea, data de colegul Mihnea Dragomir, metaforei filosfie, a lui Platon mi se pare, cu vizitiul: dupa un credincios "clasic", vointa tine haturile, anume vointa de a crede. E cam ca indragostirea: o abandonare totala in bratele subiectivsmului, subiectivism religios in cazul de fata. :)) Fiind mentat, sunt pur si simplu incapabil sa cred in sensul cu adevarat religios al termenului. De asta la mine nici ortodoxia chipurile innascuta, nici asa-zisa si temporara mea convertire la catolicism nu au avut un efect real, sau nu cred in sfinti: pentru ca aceste eforturi de a crede erau/sunt false, imposibile psihologic, sortite esecului de la bun inceput. Te felicit ca tu poti avea o pozitie de echilibru, esti dintre prea putinii pe forum care sunt asa lucizi.

[Corinusha]

În prealabil postat de Barsaumas

Bineinteles, dar nu tine la cei care sunt dispusi sa treaca peste logica in numele ascultarii. Abia de curind mi-am dat seama ca ei nu cred ca mine, de exemplu, adica ei nu pun intelectul/mentalul inaintea emotiei, ci ALEG sa creada si apoi supun ratiunea jugului de fier al subiectivismului fideist-clericalist. Ca in interpretarea, data de colegul Mihnea Dragomir, metaforei filosfie, a lui Platon mi se pare, cu vizitiul: dupa un credincios "clasic", vointa tine haturile, anume vointa de a crede. E cam ca indragostirea: o abandonare totala in bratele subiectivsmului, subiectivism religios in cazul de fata. :)) Fiind mentat, sunt pur si simplu incapabil sa cred in sensul cu adevarat religios al termenului. De asta la mine nici ortodoxia chipurile innascuta, nici asa-zisa si temporara mea convertire la catolicism nu au avut un efect real, sau nu cred in sfinti: pentru ca aceste eforturi de a crede erau/sunt false, imposibile psihologic, sortite esecului de la bun inceput. Te felicit ca tu poti avea o pozitie de echilibru, esti dintre prea putinii pe forum care sunt asa lucizi.

Multumesc, la fel. Cam asta e ideea in orice, ECHILIBRUL. Una e sa crezi cu toata fiinta ta in Dumnezeu, si alta e sa te iei orbeste dupa toti oamenii Bisericii, fie ei si Sfinti. Pana sa devina sfinti, au fost si ei oameni, ca tot omul;cu greseli; de aici si necredinta mea in sfinti.

Dumnezeu e fara de greseala, El a creeat totul perfect, dar noi, oamenii, facem sa fie totul imperfect, prin faprele noastre personale; nu ne folosim intotdeauna liberul arbitru cum ar trebui.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Multumesc, la fel. Cam asta e ideea in orice, ECHILIBRUL. Una e sa crezi cu toata fiinta ta in Dumnezeu, si alta e sa te iei orbeste dupa toti oamenii Bisericii, fie ei si Sfinti.

Orice om are nevoie de un Dumnezeu, fie si un idol fals.
Intr-un dumnezeu fals, prefabricat astfel incat sa fie tolerant cu propriile pacate, lasitati, minciuni, etc. care sa nu-ti propuna nici o schimbare reala, e normal sa crezi "cu toata fiinta".

In momentul in care omul este chemat la REALITATEA duhovniceasca si sa-si insuseasca niste repere SOLIDE privind viata morala, incepe sa faca afirmatii ca cea de mai jos:

Pana sa devina sfinti, au fost si ei oameni, ca tot omul;cu greseli; de aici si necredinta mea in sfinti.

Biserica cred ca a stabilit destul de bine ce este adevarat si ce este fals, nu cred ca ti-a spus nimeni sa te iei dupa faptele sau vorbele unor oameni facute/spuse inainte sa se pocaiasca.

Dumnezeu e fara de greseala, El a creeat totul perfect, dar noi, oamenii, facem sa fie totul imperfect, prin faprele noastre personale; nu ne folosim intotdeauna liberul arbitru cum ar trebui.

Corect.
Dar de la teorie la practica..

[AlinB]

În prealabil postat de Barsaumas

Bineinteles, dar nu tine la cei care sunt dispusi sa treaca peste logica in numele ascultarii. Abia de curind mi-am dat seama ca ei nu cred ca mine, de exemplu, adica ei nu pun intelectul/mentalul inaintea emotiei, ci ALEG sa creada si apoi supun ratiunea jugului de fier al subiectivismului fideist-clericalist. Ca in interpretarea, data de colegul Mihnea Dragomir, metaforei filosfie, a lui Platon mi se pare, cu vizitiul: dupa un credincios "clasic", vointa tine haturile, anume vointa de a crede. E cam ca indragostirea: o abandonare totala in bratele subiectivsmului, subiectivism religios in cazul de fata. :)) Fiind mentat, sunt pur si simplu incapabil sa cred in sensul cu adevarat religios al termenului. De asta la mine nici ortodoxia chipurile innascuta, nici asa-zisa si temporara mea convertire la catolicism nu au avut un efect real, sau nu cred in sfinti: pentru ca aceste eforturi de a crede erau/sunt false, imposibile psihologic, sortite esecului de la bun inceput. Te felicit ca tu poti avea o pozitie de echilibru, esti dintre prea putinii pe forum care sunt asa lucizi.

Ma, tu ai rontait ani la randul produse contrafacute, cand le-ai schimbat le-ai schimbat pe altele tot contrafacute si cand in sfarsit ai dat de "the real thing" nici nu mai vrei sa gusti sub pretextul ca te dor deja dintii.

Adevarat dar din vina ta si sa consumi contrafaceri in continuare cu "solidul" argument ca de data asta le faci singur, e deja ridicol.

[AlinB]

În prealabil postat de Barsaumas

Chiar asa? Daca tu pici, fereasca Cerul, sub anatema, si apoi, sa zicem chiar in timpul vietii copiilor sau nepotilor tai, esti sanctificat, chestia asta cum se cheama? Negreselnicie a Institutiei?! Repet: stim amindoi ca au fost cazuri, din stiuta-de-toti istorie a Bisericii. Numele de Sf. Ioan Damaschin, Sf. Chiril Lukaris, Sf. Flavian al Bizantului (cel omorit in bataie si anatemizat la sinodul latrocinium din 449, care sinod, atentie! era cica valid si ecumenic pina a fost invalidat la Calcedon) sau Sf. Ioan Hrisostom iti spun ceva cu siguranta, nu-i asa?
Dar, asta e tema si material pentru alt topic. Scuze adminului pentru off-topic.
Cum am zis, doctrina reincarnarii preface specia intr-o turma.

Deci tu alegi un miniscul "timeframe" de rezolvare a unei chestiuni si spui "din cauza ca in acesta perioada aleasa cvasi-arbitrar de mine nu s-a rezolvat cum trebuie chestiune cutare, inseamna ca Biserica nu e infailibila".

E la fel ca si cand ai spune ca din cauza ca nu ti s-a facut dreptate in timpul vietii, Dumnezeu nu e un bun judecator, pur si simplu refuzi perspectiva de ansamblu, in care actul de justitie la acest nivel se intinde de fapt pe perioada unor milenii (pana la Parusie) iar in cazul Bisericii e vorba de cel mult cateva decenii, poate cel mult un secol.

[Banikka]

..........................

[Corinusha]

În prealabil postat de DragosP

Păi Biserica nu are cum să fie decât fără greşeală. E Trupul Domnului.

Adevarat.
Dar nu ceea ce a ajuns azi sa fie biserica. si am scris cu litera mica intentionat.