Credeti in reincarnare?

[heaven]

În prealabil postat de catalin2

Ai omis ultimul pasaj: "afară de cazul că se va dezmetici înainte de moarte, scăldîndu-se şi curăţindu-se de lacrimile amarei pocăinţe, ceea ce şi noi dorim s-o facă cît mai curînd, căci acesta este scopul pentru care şi Dumnezeu îi lungeşte viaţa, ca el să înţeleagă şi să se pocăiască."
Se mentioneaza, de asemenea, ca s-au epuizat toate metodele de convingere, sa ne amintim ca Arie a primit multe atentionari pana sa fie condamnat. Ba chiar s-a facut si un Sinod special doar pentru el si invatatura lui.
In rest, e ceva diferit de ce se spune prin mijloacele de mass-media sau surse new-age, care nu mai iau in consideratie Iadul. Moare cineva drogat, de bautura sau chiar ateu si se spune ca a ajuns in Rai. Adevarul e ca multi ajung in Iad iar in Rai nu poate ajunge cineva daca nu face nimic, doar traieste.

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "
Ba,mai mult,intrebat fiind Iisus pana unde este limita in care sa il iertam pe aproapele atunci cand greseste,El a spus ca de 70 de ori cate 7...adica,de fiecare data.Nu a spus "daca","in conditiile in care" etc....nu,Hristos nu a conditionat cu nimic,conditionarea apartine egoului uman!
Personal nu gasesc nimic "sfant" in aceste practici cu iz ocult practicate chiar in sanul Bisericii.Le vad ca pe un mod de a manipula prin teroare oamenii si a-i tine subjugati unor interese nu tocmai crestinesti si unei institutii care de multe ori in cursul istoriei a dovedit ca a deraiat de la invataturile lasate de Cel pentru care astazi ne numim crestini,desi,se numeste pe ea insasi "trupul Lui Hristos".
De aceea,dupa cum am mai spus,prefer in sufletul meu sa pastrez imaginea acelor sfinti calugari care atata dragoste aveau in ei,incat pana si pentru demonii care ii chinuiau se rugau asa cum si Hristos se ruga pentru cei care il batjocoreau si chinuiau si sunt convinsa ca oricine are in inima sa iubire de oameni si de Dumnezeu nu ar putea vreodata rosti cu buzele sale un astfel de blestem teribil impotriva unui seaman de-al sau,fie el cel mai pacatos dintre pacatosi.

[paduretu]

În prealabil postat de heaven

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "
Ba,mai mult,intrebat fiind Iisus pana unde este limita in care sa il iertam pe aproapele atunci cand greseste,El a spus ca de 70 de ori cate 7...adica,de fiecare data.Nu a spus "daca","in conditiile in care" etc....nu,Hristos nu a conditionat cu nimic,conditionarea apartine egoului uman!
Personal nu gasesc nimic "sfant" in aceste practici cu iz ocult practicate chiar in sanul Bisericii.Le vad ca pe un mod de a manipula prin teroare oamenii si a-i tine subjugati unor interese nu tocmai crestinesti si unei institutii care de multe ori in cursul istoriei a dovedit ca a deraiat de la invataturile lasate de Cel pentru care astazi ne numim crestini,desi,se numeste pe ea insasi "trupul Lui Hristos".
De aceea,dupa cum am mai spus,prefer in sufletul meu sa pastrez imaginea acelor sfinti calugari care atata dragoste aveau in ei,incat pana si pentru demonii care ii chinuiau se rugau asa cum si Hristos se ruga pentru cei care il batjocoreau si chinuiau si sunt convinsa ca oricine are in inima sa iubire de oameni si de Dumnezeu nu ar putea vreodata rosti cu buzele sale un astfel de blestem teribil impotriva unui seaman de-al sau,fie el cel mai pacatos dintre pacatosi.

1.Nu prea stii ortodoxie, dar ai timp sa inveti.
2.Diferenta intre a-ti greşi aproapele tie si a greşi lui Hristos este diferenta dintre 70 de ori cate 7 si pana la 3 ori dupa care sa-ti fie "ca un pagan si un vameş".Incurci borcanele rau de tot.
3.Te pomenesti ca tu esti mai iubitoare decat Sf. Pavel care a dat cea mai frumoasa si puternica definitie a dragostei ("13:1 De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
13:2 Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste
nu am, nimic nu sunt.
13:3 Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
13:4 Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
13:5 Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
13:6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
13:7 Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
13:8 Dragostea nu cade niciodata.")

Tot acelaşi Sf. Pavel a dat si urmatoarele citate:

[paduretu]

1:18 Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după
cuvântul lor,
1:19 Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă;
1:20 Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se învete ca sa nu Huleasca"

5:1 Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o
astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se
pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său.
5:2 Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă.
5:3 Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:
5:4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus 5:1 Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o
astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se
pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său.
5:2 Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă.
5:3 Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:
5:4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5:5 Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua
Domnului Iisus.
"

Crezi cumva ca Sf. Pavel se contrazice? Sau poate stie mai bine ca tine ce inseamna dragostea adevarata?

5.Judecandu-i cu asprime pe cei care anatemizeaza ai dovedit lipsa de dragoste fata de aproapele tau. Vai vai esti cam selectiva cu împartirea dragostei "ratacitii" care anatemizeaza nu merita si ei dragostea ta?

[catalin2]

În prealabil postat de heaven

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "

Nu stiu daca vei dori sa afli, pentru ca eu stiu ce conceptii ai din mesajele tale, de aceea am si amintit de new-age, pentru ca tu ai aceste conceptii si o sa vezi totul prin prisma lor. Presupun ca si tu crezi in reincarnare, care se incadreaza tot la new-age.
Daca m-ai intrebat o sa si dau raspunsul, adica unde gasim in Biblie aceste lucruri. Pentru ca cei ce vor sa sustina ceva gresit iau doar pasajele care le convin din Biblie, nu tot textul, cum fac si protestantii.
Asadar, Epistola catre Galateni, cap. 1: "7.Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!"
Cum spune si un parinte (Parintele Arsenie Papacioc, cred), in cazul ereziei se cade de la sine in anatema, pentru ca e pacat impotriva Duhului Sfant. Rostirea ei de catre Sinod e doar pentru indreptarea aceluia, care oricum era cazut. POate, constientizand greseala, se va indrepta. Unii chiar au facut asta, s-au indreptat.

Daca mai e nevoie de alte citate:
Tit 3, 9-11 10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.
2 Petru 2, 1-3 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
1 Timotei 6, 3-5 3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.

[laurastifter]

În prealabil postat de heaven

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "
Ba,mai mult,intrebat fiind Iisus pana unde este limita in care sa il iertam pe aproapele atunci cand greseste,El a spus ca de 70 de ori cate 7...adica,de fiecare data.Nu a spus "daca","in conditiile in care" etc....nu,Hristos nu a conditionat cu nimic,conditionarea apartine egoului uman!
Personal nu gasesc nimic "sfant" in aceste practici cu iz ocult practicate chiar in sanul Bisericii.Le vad ca pe un mod de a manipula prin teroare oamenii si a-i tine subjugati unor interese nu tocmai crestinesti si unei institutii care de multe ori in cursul istoriei a dovedit ca a deraiat de la invataturile lasate de Cel pentru care astazi ne numim crestini,desi,se numeste pe ea insasi "trupul Lui Hristos".
De aceea,dupa cum am mai spus,prefer in sufletul meu sa pastrez imaginea acelor sfinti calugari care atata dragoste aveau in ei,incat pana si pentru demonii care ii chinuiau se rugau asa cum si Hristos se ruga pentru cei care il batjocoreau si chinuiau si sunt convinsa ca oricine are in inima sa iubire de oameni si de Dumnezeu nu ar putea vreodata rosti cu buzele sale un astfel de blestem teribil impotriva unui seaman de-al sau,fie el cel mai pacatos dintre pacatosi.

Mă bucur tare mult să vă revăd pe forum! :)
La mulţi ani!
Domnul să fie totdeauna cu dvs şi cu toţi cei pe care-i iubiţi!
În privinţa excomunicării... sunt întru totul, întru totul de acord cu punctul dvs de vedere!
Mântuitorul nostru Hristos a spus: "pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară".
Dar ştiţi dvs parabola "Marelui inchizitor" din Fraţii Karamazov.
V-o amintiţi?
Dacă nu, pe scurt, era vorba despre Dumnezeul Cel viu în antiteză cu instituţionalizarea şi pervertirea credinţei.
Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.
Şi dvs, ca psiholog, ştiţi mai bine decât mine cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

[paduretu]

În prealabil postat de laurastifter

cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Înaltător...asa gândea si Eva...înainte de discutia cu şerpisorul.

[Florinvs]

Din cate stiu dogmele Bisericii Ortodoxe au fost stabilite prin Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura de catre Sfintii Parinti! Aceste dogme au fost stabilite acum sute de ani in urma, si-spre deoasebire de alte religii- ele nu s-au schimbat de atunci, ceea ce arata ca religia ortodoxa este cea adevarata.
Acuma ca in ziua de azi unii preoti sau ierarhi ai Bisericii Ortodoxe gresesc ca oameni in viata sociala este adevarat! Insa acest lucru nu schimba cu nimic dogmele ortodoxe, greselile fiind ale lor ca oameni, si cu siguranta si ei vor fi judecati de Dumnezeu.

Iar cu subiectul topicului- "reincarnarea"- cred ca nici un om serios nu poate crede asa ceva! Un om are o singura viata, si deci o singura "ocazie" are sufletul unui om ca sa-si aleaga modul in care va "petrece" viata de dupa moartea trupului: fie in rai, fie in iad.
Dumnezeu ne lasa liberul arbitru, si depinde de noi cum alegem sa petrecem viata lumeasca. Dar trebuie sa fim constienti ca orice alegere are si niste consecinte.

[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.

De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
!

„Eu nu doresc ca ereticii sa patimeasca, nici nu ma bucur de raul lor - fereasca Dumnezeu! - ci mai degraba ma bucur s impreuna ma veselesc de intoarcerea lor; caci ce e mai placut celor credinciosi, decat sa vada adunati impreuna pe copiii cei rataciti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici indemnandu-va sa puneti asprimea inaintea iubirii de oameni - nu as putea sa fiu atat de salbatic - ci rugandu-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte, si cu cercare multa, si facandu-va tuturor toate dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru il voiesc de la voi: Va rog sa fiti aspri si neindurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire" (Epistola 12, P. G., 91, 465C). Sf. Maxim Marturisitorul

Sa nu ne amagim. Exista un dialog al minciunii, atunci cand cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8, 44).
Propriu este si pentru toti impreuna-lucratorii lui cei de buna voie sau fara de voie, atunci cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la adevarul lor cu ajutorul minciunii.
Nu exista „dialog al dragostei" fara dialogul adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9).
Dezbinarea si despartirea umanista eretica intre dragoste si adevar este ea insasi o dovada a lipsei credintei Dumnezeu-omenesti si a pierderii cumpenei si gandirii sanatoase duhovnicesti, Dumnezeu-omenesti.
In orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti.
Ortodocsii, cu totul inradacinati si intemeiati impreuna cu toti sfintii in adevar si dragoste, au vestit si vestesc, din vremurile Apostolilor pana astazi, aceasta dragoste mantuitoare Dumnezeu-omeneasca fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul hominist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac decat un singur lucru: vadesc uscatele lor radacini umaniste, filosofia lor bolnava si etica lor neputincioasa, cea dupa predania oamenilor (Coloseni 2, 8).

Sfantul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobandirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocarmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei."
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea."
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci caini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cainilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mancam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene."

Ierom. Agapit Popovici - Ecumenismul incotro? O noua viziune ortodoxa asupra ecumenismului sincretist
http://www.scribd.com/doc/35988/Iero...lui-sincretist

Sfantul Chirii al Alexandriei (+444) „Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu."
„Atunci se mareste numele pacii, cand nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77)

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.

Răspunde-mi sincer, te rog: asta vă învață la teologie sau sunt ideile tale?

[Corinusha]

Alin, scuza-ma, dar esti putin ipocrit.

Mai citeste ce am scris. Biserica, ca institutie condusa de OAMENI nu este infailibila.
Si nu cred ca sti tu ce cultura duhovniceasca am eu. Prin faptul ca nu cred in ceva nu inseamna cu nu am cultura duhovnicerasca, inseamna pur si simplu ca datorita faptelor din isoria ortodoxiei si a altor religii/comnfesiuni am ajuns sa nu cred in respectivele lucruri. Dar daca tu nu pui cap la cap ceea ce citesti/te documentezi, asta deja nu e problema mea.
Una e Dumnezeu, oricare ar fi acela, alta e institutia bisericii si religiile, care au aparut si s-au divizat din cauza ca unii, precum si altii vor sa detina puterea. Si moralitatea nu are nici o legatua cu Biserica.
Faptul ca sunt impotriva minciunilor, inselaciunilor si crimelor, de exemplu, nu are nici o legatura cu Biserica. Tine de bunul simt.
Si crimele, si oamenii care au fost arsi pe rug din cauza credintei sau a lipsei acesteia e o treaba ce tine de idiotenia oamenilor, fie oameni simpli, fie oameni care conduceau o biserica.
Eu prin faptul ca as asculta orbeste de niste oameni care cred ca ei detin adevarul absolut, care nu exista in practica, faptul de a asculta orbeste si a crede scriserile unor oameni sanctrificati intre timp, oameni a caror scrieri se bat cap in cap, inseamna ca imi neg cu totul ratiunera, cxare mi-a fost data tot de Dumnezeu ca s-o folosesc, nu ca s-o reprim si sa ascult de oricare OM pe care cineva de la conducerea unei confesiuni il face sfant.