Credeti in reincarnare?

[paduretu]

În prealabil postat de minvic

pana la imparatul roman iustinian si al sau edict prin care interzicea referirile la reincarnare din cartile Sfinte crestine.....deci pana la acest imparat religia crestina nu avea nici o problema in a crede in reincarnare. Asa ca poate sa zica religia ortodoxa sau orice alta religie crestina actuala..ca nu crede in reaincarnare....ptr ca NU conteaza ptr mine,.,caci eu cred! Si cred ptr ca in religia crestina originala dinanintea acestui imparat Iustinian,....reincarnarea era mentionata in cartile sfinte. La 10 ani dupa acest edict al imparatului Iustinian...consiliul ecumenic de la constantinopol...a scos referirile despre reincarnare din biblie! Si ne miram ca Constantinopolul a cazut in mainile turcilor care sunt de alta religie? Eu cred ca e pedeapsa Domnului ca a cazut in mainile altor natii de alte religii...ptr ca e scris in Biblie...Cine va scoate un cuvant din carte..si Dumnezeu va scoate din cartea vietii.........IAr consiliile ecumenicie de la contantinopol au facut mari pacate Scotand din cartea sfanta cuvinte.....au ascultat de imparatul iustinian si au scos cuvinte despre reincarnare din biblie...in loc sa asculte de Dumnezeu care a lasat scris in Biblie....ca cine va scoate un cuvant din biblie i se va sCoate si lui din cartea vietii...

Cu astfel de comentarii te bagi singur sub anatema.
-Anatema este cea mai grea pedeapsă pe care o poate da Biserica. Ea se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice, morale şi de cult şi prin aceasta, ei duc la rătăcire şi pierzare de suflet pe cei neştiutori, devenind periculoşi societăţii bisericeşti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mîna satanei, de care ascultă şi ale cărui fapte şi misiune o împlineşte, devenind mort sufleteşte şi vrăjmaş lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea în legile de stat, este anatemisirea în legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20,1-22, Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9, 3; I Cor. 5,1-3; 16, 2-12; Gal. 3, 8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, "se afieroseşte acela diavolului şi mai mult să n-aibă parte de mîntuire şi să se facă înstrăinat de Hristos" Pidai. N. f. 269.

[paduretu]

- Model de anatematisire: Ps. lio. "în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfîntului Duh, Treimea cea de o fiinţă, prin puterea dată Sf. Apostoli şi prin ei tuturor episcopilor de a lega şi de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., după ce am epuizat toate mijloacele de îndreptare, cu adîncă părere de rău şi mîhnire sufletească, aruncăm anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemăm ca martori pe Sfinta Fecioară Măria, pe toţi Sf. îngeri, pe Patriarhi şi Prooroci, pe Sf. Ioan Botezătorul, pe Sf. Apostoli şi Evanghelişti, pe Sf.
Mucenici şi Muceniţe, pe Sf. Ierarhi şi Păstori, pe Sf. Cuvioşi şi Cuvioase şi pe toţi drepţii care au adormit de la Adam şi pînă astăzi, ca în chip nevăzut să-şi unească glasurile cu noi, cerînd de Ia Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate şi răzbunare (Apoc. 6,10), pentru adevărurile şi legile încălcate şi batjocorite de ereticul..., care, ca un lup şi fiară sălbatică, pus în slujba diavolului, caută să piardă şi să nimicească turma lui Hristos, pentru care Fiul lui Dumnezeu şi-a vărsat sîngele pe Cruce (F. Ap. 20,38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pămîntul să nu-i sufere picioarele ca să umble pe el; apa să nu-1 spele şi să-1 hrănească, cînd o va bea, aerul să nu-i uşureze respiraţia. La fiecare pas să fie cuprins de spaima morţii adusă de păcatele lui; asupra capului să se învîrtească păcatul lui Cain (Fac. 4, 11-16) şi secera lui Zaharia (5,1-4) ca să-i curme viaţa lui. Sîngele lui să se înnegrească şi măruntaiele lui să putrezească. Damblaua să cuprindă toate mădularele lui, de la picioare pînă la cap, să nu mai audă şi să nu mai vadă, ca să nu mai hulească şi nici să mai vorbească contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, li; Regi 5, 6). Masa şi hrana lui să se prefacă în amărăciune, iar băutura lui în venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui să fie tulburat de diavol, care stă de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) şi furia lui Nabucodonosor să-1 stăpînească (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana să-i umbrească viaţa lui cu aripile sale cele negre ca un stăpînitor, care-1 aduce la muncile cele veşnice. Munca lui să fie blestemată, agonisirea lui în pulbere să se prefacă. Urmaşii lui într-un neam să se stingă dacă vor fi ca el, iar tinereţea lor să fie secerată de moartea cea năpraznică (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). După moarte, trupul lui să nu-1 primească pămîntul, ci să stea ca un cadavru înnegrit şi cuprins de împuţiciune. Sufletul lui diavolul să-1 ia, cu care s-a împrietenit şi căruia i-a slujit, ca să-1 ducă în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui, duhurilor celor necurate şi sufletelor
oamenilor celor spurcaţi (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20).
Acolo să se chinuiască în veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afară de cazul că se va dezmetici înainte de moarte, scăldîndu-se şi curăţindu-se de lacrimile amarei pocăinţe, ceea ce şi noi dorim s-o facă cît mai curînd, căci acesta este scopul pentru care şi Dumnezeu îi lungeşte viaţa, ca el să înţeleagă şi să se pocăiască. Amin!

[Corinusha]

Asta e un subiect care va ramane un mister, indiferent cine ce CREDE. daca cineva crede in ceva ce nu este demonstrat, sansele tot 50 - 50 % raman sa fie, asa ca, paduretu, degeaba zici ca cine crede in reincarnare (ca despre asta e vorba aici) cade singur in anatema, pentru ca poate chiar cei care nu cred fac asta. Facem judecati care dupa cum ne taie capu' doar pentru ca inca nu s-a putut demonstra ceva, sau doar pentru ca inca nu s-a interpretat ceva cum trebuie.

Se creaza o polemica pe unele subiecte, care nu duc la nici o rezolvare; oricum fiecare va ramane cu credintele lui, indiferent cine ce zice. Avem libertatea sa alegem, insa de multe ori, nici macar nu vom putea sti vreodata (in lumea asta cel putin) daca am ales bine ce al ales, daca am crezut pe cine trebuie, sau daca am facut bine ca am ramas la opinia noastra, chiar daca era contrara tuturor celorlalti oameni din jurul nostru. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, si ne-a dat sufletul; avem si noi o particica mica din Sfantul Duh in noi, asa ca opractic, oricine poate afirma ceva si putem zica ca a fost sub inspiratia Sf. Duh, pentru ca toti detinem asa ceva; altfel n-ar mai exista sufletul, n-ar mai exista dragostea, n-ar mai exista fiinta umana, asa cum e ea astazi.

Cineva poate scrie ceva cu totul opus fata de mine, si, de fapt, el chiar sa aiba dreptate, chiar daca noi nu stim asta. Sunt unele subiecte pe care poate intr-o zi Dumnezeu ne va ajuta sa le decodam, dar pana atunci, degeaba spunem ca e gresit sau corect, din moment ce noi de fapot habar nu avem asta.

[DragosP]

Nu e nici un mister.
Dacă ar exista reincarnarea, ce rost ar mai avea jertfa Mantuitorului?

[catalin2]

Stiu si eu dianinte sa devin credincios de ideea vehiculata in new-age, ca Imparatul Iustinian ar fi interzis referirile la reincarnare din Biblie. A fost una din curiozitatile pentru care m-am apucat sa citesc Biblia.
De fapt e vorba de condamnarea conceptiilor lui Origen, printre care si preexistenta sufletelor. Deci nici macar nu are legatura cu reincarnarea, pentru ca nu se sustinea ca sufletele se vor reincarna, ci ca ele erau create inainte de nasterea persoanei. Si nu are nicio legatura cu Biblia, erau conceptii ale lui Origen.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de DragosP

Nu e nici un mister.
Dacă ar exista reincarnarea, ce rost ar mai avea jertfa Mantuitorului?

Este o logica evidenta.

Sa opreasca reincarnarea. Care este o necuratie.

Sa daruiasca "trupuri" vesnice - Trupul Lui Hristos.

Caci cine se reincarneaza este condamnat mortii.
Traieste chiar in ghearele mortii - din care nu are scapare.

[Demetrius]

În prealabil postat de DragosP

Nu e nici un mister.
Dacă ar exista reincarnarea, ce rost ar mai avea jertfa Mantuitorului?

Reîncarnarea este procesul universal de evoluție, fără implicarea voinței personale.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

Jertfa Mântuitorului(creștinismul) este concentrarea evoluției într-o singură viață prin Liberul Arbitru aducător de fericire veșnică în suferință.

[paduretu]

În prealabil postat de Demetrius

Reîncarnarea este procesul universal de evoluție, fără implicarea voinței personale.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

Jertfa Mântuitorului(creștinismul) este concentrarea evoluției într-o singură viață prin Liberul Arbitru aducător de fericire veșnică în suferință.

Aiurea.E o varza in capul unora care arunca cu furca termeni care n-au nici o legatura. De ce scoţi din context citatul respectiv." Lucrul" se refera la raspandirea crestinismului a altora(Apollo, Chefa, etc) pe baza temeliei puse de Sf. Pavel
"După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
3:11 Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
3:12 Iar de zideşte cineva pe această temelie:
aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie.
3:13 Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului).pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel...

[heaven]

În prealabil postat de paduretu

- Model de anatematisire: Ps. lio. "în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfîntului Duh, Treimea cea de o fiinţă, prin puterea dată Sf. Apostoli şi prin ei tuturor episcopilor de a lega şi de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., după ce am epuizat toate mijloacele de îndreptare, cu adîncă părere de rău şi mîhnire sufletească, aruncăm anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemăm ca martori pe Sfinta Fecioară Măria, pe toţi Sf. îngeri, pe Patriarhi şi Prooroci, pe Sf. Ioan Botezătorul, pe Sf. Apostoli şi Evanghelişti, pe Sf.
Mucenici şi Muceniţe, pe Sf. Ierarhi şi Păstori, pe Sf. Cuvioşi şi Cuvioase şi pe toţi drepţii care au adormit de la Adam şi pînă astăzi, ca în chip nevăzut să-şi unească glasurile cu noi, cerînd de Ia Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate şi răzbunare (Apoc. 6,10), pentru adevărurile şi legile încălcate şi batjocorite de ereticul..., care, ca un lup şi fiară sălbatică, pus în slujba diavolului, caută să piardă şi să nimicească turma lui Hristos, pentru care Fiul lui Dumnezeu şi-a vărsat sîngele pe Cruce (F. Ap. 20,38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pămîntul să nu-i sufere picioarele ca să umble pe el; apa să nu-1 spele şi să-1 hrănească, cînd o va bea, aerul să nu-i uşureze respiraţia. La fiecare pas să fie cuprins de spaima morţii adusă de păcatele lui; asupra capului să se învîrtească păcatul lui Cain (Fac. 4, 11-16) şi secera lui Zaharia (5,1-4) ca să-i curme viaţa lui. Sîngele lui să se înnegrească şi măruntaiele lui să putrezească. Damblaua să cuprindă toate mădularele lui, de la picioare pînă la cap, să nu mai audă şi să nu mai vadă, ca să nu mai hulească şi nici să mai vorbească contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, li; Regi 5, 6). Masa şi hrana lui să se prefacă în amărăciune, iar băutura lui în venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui să fie tulburat de diavol, care stă de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) şi furia lui Nabucodonosor să-1 stăpînească (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana să-i umbrească viaţa lui cu aripile sale cele negre ca un stăpînitor, care-1 aduce la muncile cele veşnice. Munca lui să fie blestemată, agonisirea lui în pulbere să se prefacă. Urmaşii lui într-un neam să se stingă dacă vor fi ca el, iar tinereţea lor să fie secerată de moartea cea năpraznică (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). După moarte, trupul lui să nu-1 primească pămîntul, ci să stea ca un cadavru înnegrit şi cuprins de împuţiciune. Sufletul lui diavolul să-1 ia, cu care s-a împrietenit şi căruia i-a slujit, ca să-1 ducă în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui, duhurilor celor necurate şi sufletelor
oamenilor celor spurcaţi (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20).
Acolo să se chinuiască în veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afară de cazul că se va dezmetici înainte de moarte, scăldîndu-se şi curăţindu-se de lacrimile amarei pocăinţe, ceea ce şi noi dorim s-o facă cît mai curînd, căci acesta este scopul pentru care şi Dumnezeu îi lungeşte viaţa, ca el să înţeleagă şi să se pocăiască. Amin!

Multumesc,chiar nu vazusem in viata mea un "model de anatemizare".Mi se pare halucinant...pare un pasaj desprins dintr-o carte de magie neagra,mai curand decat de pe buzele unor slujitori ai Lui Hristos.
Sa ma iertati,dar prefer in sufletul meu sa imi aduc aminte de calugarii care se rugau cu dragoste pana si pentru demoni si sa fac abstractie de aceasta fata intunecata a unor purtatori de patrafire.

În prealabil postat de heaven

Multumesc,chiar nu vazusem in viata mea un "model de anatemizare".Mi se pare halucinant...pare un pasaj desprins dintr-o carte de magie neagra,mai curand decat de pe buzele unor slujitori ai Lui Hristos.
Sa ma iertati,dar prefer in sufletul meu sa imi aduc aminte de calugarii care se rugau cu dragoste pana si pentru demoni si sa fac abstractie de aceasta fata intunecata a unor purtatori de patrafire.

Stimata doamna, va impartasesc din suflet reactia. E vorba nu de a lor fata in tunecata in sine, cit a gindirii institutional-exclusiviste, de politie narcisista ideologic. Biserica s-a contrazis pe sine, de-a lungul vremii, si in privinta dogmelor (cind s-a supus puterii lumesti si/sau ratacirilor unor ierarhi, abandonind dumnezeiescul principiu, statuat de sfinti, "ce s-a crezut, dintotdeauna, pretutindeni, de catre toti"), si poate chiar mai grav, cind a anatemizat pe unii care au devenit sfinti ulterior (vezi Sf. Ioan Hrisostom sau Sf. Cyril Lukaris, sau Sf. Ioan Damaschin), sau invers. Va dati seama, in aceeasi generatie, puteai sa te supui anatemei spuse de ierarhi asupra lui X, iar apoi sa il cinstesti ca sfint pe X, tot supunindu-te cuminte "infailibilei" institutii. Deh, talazuirea maselor pe cimpul istoriei, intru supusa spalare de creier, de catre stat si/sau biserica. Si cind te gindesti ca sunt unii pe aici, altfel oameni deosebiti, care recomanda "ascultarea oarba" ca virtute fundamentala pentru mantuire. Cum o sa fie infailibil ceva/cineva care se contrazice pe sine, chiar si la scara istorica a timpului?

On-topic: teoria reincarnarii este, oricum, stupida. Pur si simplu, nimiceste persoana, care e, dupa spusa pr. Staniloaie, "taina dumnezeiasca".