Este pacat sa-ti doresti sa mori intr-un accident?

În prealabil postat de Dumitru73

Nu este păcat, decât dacă ai provocat tu accidentul sau ai făcut totul ca sa se întâmple.
De ce ai vrea sa mori?!

Nu mai stiu in ce indreptar de spovedanie am gasit scris printre alte pacate ,,Am cerut in rugaciune ce nu se cuvenea." Niciun sfant nu si-a dorit asa ceva. Una e sa mori muceniceste pentru slava lui Dumnezeu si alta e sa mori de moarte napraznica, eventual nespovedit si neimpartasit.

[Dumitru73]

În prealabil postat de antoniap

Nu mai stiu in ce indreptar de spovedanie am gasit scris printre alte pacate ,,Am cerut in rugaciune ce nu se cuvenea." Niciun sfant nu si-a dorit asa ceva. Una e sa mori muceniceste pentru slava lui Dumnezeu si alta e sa mori de moarte napraznica, eventual nespovedit si neimpartasit.

Problema este următoarea: "imi doresc sa mor, dar pentru ca pentru ca am un dram de credinţă, aş prefera un accident".
Întrebare: Dacă aş muri într-un accident neprovocat de mine şi am făcut totul pentru a-l evita, mă numesc sinucigaş?

[Demetrius]

În prealabil postat de Dumitru73

Problema este următoarea: "imi doresc sa mor, dar pentru ca pentru ca am un dram de credinţă, aş prefera un accident".
Întrebare: Dacă aş muri într-un accident neprovocat de mine şi am făcut totul pentru a-l evita, mă numesc sinucigaş?

Răspuns: să-ți fie rușine!

În prealabil postat de Dumitru73

Întrebare: Dacă aş muri într-un accident neprovocat de mine şi am făcut totul pentru a-l evita, mă numesc sinucigaş?

Sa ne amintim de sfintii martiri crestini care dadeau un sens mortii lor. Mureau pentru ca-l marturiseau pe Hristos si deveneau sfinti mucenici. Desigur, in astfel de cazuri, era suficient sa-L marturisesti pe Hristos, caci de restul se ocupau altii...

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...iu/#more-72442

Cati dintre noi am fi in stare sa acceptam sa fim mancati de lei daca-L marturisim pe Hristos?

[fallen]

În prealabil postat de antoniap

Sa ne amintim de sfintii martiri crestini care dadeau un sens mortii lor. Mureau pentru ca-l marturiseau pe Hristos si deveneau sfinti mucenici. Desigur, in astfel de cazuri, era suficient sa-L marturisesti pe Hristos, caci de restul se ocupau altii...

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...iu/#more-72442

Cati dintre noi am fi in stare sa acceptam sa fim mancati de lei daca-L marturisim pe Hristos?

Cred ca nici unul. In schimb cred ca unii dintre noi mai degarba am prefera sa murim pentru propria noastra mandrie. Cei care participa la curse de masini, oare nu prefera sa-si riste viata, decat sa piarda cursa?

În prealabil postat de fallen

Cred ca nici unul. In schimb cred ca unii dintre noi mai degarba am prefera sa murim pentru propria noastra mandrie. Cei care participa la curse de masini, oare nu prefera sa-si riste viata, decat sa piarda cursa?

Buna remarca. Un parinte spunea ca, daca nu-L avem pe Dumnezeu in inima noastra, locul respectiv nu ramane liber, ci este ,,ocupat'' de ,,altcineva'', adica de necuratul. Asadar, mandria, patima lui Lucifer, care este mama multor patimi este ca o ciuma in zilele noastre. Ciuma distruge trupurile,iar mandria, aceasta ciuma spirituala, distruge sufletele, cauzandu-le moartea.

[sophia]

Nu vad ce cauta in aceasta discutie martirii intru credinta.
Aceea este o alta discutie. Ei erau altfel, Dumnezeu ii "coordona", era cu ei tot timpul.
Eu nu stiu cata frica aveau ei, ce ganduri. Erau singuri sau nu in viata lor (unii chiar isi lasau familii - vezi Sf. Adrian) si plecau la moarte. Nu stiu ce simteau si de ce o faceau.
Si dece totusi nu-i salva Dumnezeu. Nu stim multe, deci nu putem discuta asa despre ei.

Pe de alta parte sa nu uitam ca insusi Iisus a avut frica de moarte (vezi In Ghetismani, chiar pe cruce s-a simtit parasit de Tatal sau). Partea lui omeneasca.

Iar aparearea credintei s epoate face numai murind, ducandu-te la moarte? Eu asta nu inteleg. Pe unii i-a luat pe unde erau, dar altii au ales lupta.

Pentru mine credinta nu este compatibila cu lupta, cu razboiul, cu violenta.
Un crestin nu are voie sa se sinucida, dar nici sa omoare pe aproapele. Si atunci?

Ma intreb de unde vin oamenii pe acest forum (si nu numai) cu idei atat de aberante? Si de ce doresc moartea?
Chiar nu au cunoscut partea frumoasa a vietii?
Stiu ca este multa suferinta in ea, dar...

Si ma surprind cu atat mai mult aceste ganduri, cu cat nici nu stim bine unde ne ducem si ce va fi cu noi. Este doar o fuga de fapt. Fugim de viata
de pe pamant.

Cred ca toti avem frica de moarte. Nu stiu ce mecanisme se pun in miscare la sinucigasi, de capata atat curaj.

Eu ma intreb acei care se duc voluntari pe front in diverse tari si mor pentru cauze straine lor (ce are romanul cu probleme politice din alte tari de ex.) nu se cheama ca se duc la sinucidere?

O serie de ganduri si de intrebari...

[fallen]

Acum putem diseca asa intrebarea: 1. sa-ti odresti sa mori intr-un accident pt ca te-ai saturat de viata si vrei sa se termine mai repede; sau 2. sa mori intr-un accident, adica mai repede si mai putin chinuitor decat sa mori de o boala lunga si grea?

Stiu ca nu are legatura insa am si eu o curiozitate morbida: daca te certi cu ai tai si pleci de acasa, pe strada, intr-o noapte geroasa, si stai toata noaptea pe strazi si ingheti, pana dimineata, si mori, se considera sinucidere??? Sau pleci undeva, pe campuri, in padure, tot asa pe o vreme extrema (de rece sau de caniculara), fara mancare, fara apa, fara haine adecvate, si ratacesti cateva zile, pana cazi jos si mori, de hipotermie sau de insolatie, te gasesc peste o saptamana mancat de animale, se considera tot sinucidere, te mai baga in biserica sau nu? Am inteles ca si daca te gasesc cazut de la etaj e controversata treaba, risti sa te banuiasca de sinucidere.