Despre regimul comunist din Romania

[Florinvs]

În prealabil postat de stireana

Ăsta-i mesaj de înrămat şi de agăţat pe perete, aşa-i de preţios. Bun, s-a înţeles, e permis să stea tovarăşul până mijeşte de ziuă prin cârciumi cu mâna pe ulcică şi capul pe ţâţele vecinelor de bărdacă, că doar om este. Ba chiar e indicată şpriţuirea pentru a căpăta o mai bună luciditate, să nu mai spun că cititul etichetei de pe sticla de poşircă aduce şi-o lumină-n ochii tulburi ai convivului, căci vinul de speluncă educă spiritul şi cultivă simţurile cel mai bine.

Ca o concluzie, e canonic să fii comunist (sau ce-o mai fi camaradul, pui de securist, neam de comsomolist sau altele) şi să faci potecă de la poarta casei până-n crâşmă, başca să tragi de muieri prin parcări, dar e sărit din lege să te arăţi frate cu dracul pe faţă, trebuie s-o iei aşa... mai pe ocolite, mai puşti un înotător pe Dunăre, că de, e plictiseală mare să stai noaptea de strajă cu ochii zgâiţi spre malul sârbesc, mai pârăşti vreun vecin după ce-l asculţi la ţeavă cu borcanul câteva luni în şir şi deja ştii cine-i intră-n casă şi ce discuţii poartă, mai tragi şuturi la babe prin pivniţele securităţii, aşa... de distracţie, că doar oameni suntem.

Ce am zis eu si ce intelegeti dumneavoastra!

-Eu am zis doar ca orice om cand iese in oras sau se intalneste cu prietenii, cand e vara - cald tare, mai serveste o bere la terasa sau la o petrecere, nunta sau chef mai cinsteste un pahar de vin, insa nicioadata nu am zis ca trebuie exagerat si sa se ajunga la betie! Fiecare om cu capu pe umeri stie care este limita si cand sa se opreasca! Aveea pe acest tema regretatul Gica Petrescu cateva melodii foarte inspirate!

-Evident ca orice barbat isi doreste sa cunoasca o femeie care s-o iubeasca si sa-l iubeasca, iar cand Dumnezeu i da acest lucru, atunci indiferent in ce imprejurare ar fi, indiferent cat de mare ar fi o tentatie, etc, nu-si va insela femeia iubita!
Insa daca este singur si nu are marea bucurie precizata mai sus, atunci daca intr-o situatie intalneste o ocazie, ca barbat singur cam greu de rezistat.

-Iar cu turnatoriile la securitate dupa 1964, in general daca-ti vedeai de servici si familie nu aveai treaba cu "baietii cu ochi albastri" de la securitate! Cel putin aici la Husi ce glume se spuneau si cum se critica regimul la un meci pe stadion ori dupa meci la o masa la "Cina", sau la o tabla, ar fi trebuit dupa logica dumneavoastra ca tot Husul sa fie inchis! Ori nimeni nu a patit nimic din cauza asta.
Ca mai erau unii care din ciuda sau ca sa-ti faca rau te turnau , e adevarat. Insa cand vedeau asemenea denunturi ordinare si securistilor le era scarba si lehamite sa mai stea sa le mai analizeze, si de obicei nu le dadeau curs (ma rog, ca sa nu aiba probleme cu cei de la partid i ziceau denuntatorului "lasati, ca o sa vedem", insa dupa aia nu faceau nimic).
Aveam in ultimii ani doi indivizi aici- prima secretara Maria Roman si secretarul cu propaganda Vasile Munteanu. Cand incepeau cu acele aberatii si tampenii "materialism dialectic" si "lupta impotriva misticismului" radeau de dansii si baietii de la securitate si militie.

[Florinvs]

Iar cu cei impuscati cand incercau sa treaca Dunarea: militarii din trupele de graniceri aveeau obligatia legala de a impiedica trecerea ilegala a frontierei de stat. Acuma nu cred ca ati vrea sa fi fost in "pielea" granicerului: pe de o parte aveea un consemn militar de respectat (daca nu-l respecta putea ajunge in fata curtii martiale), iar pe de alta parte omeneste nu cred ca-i venea deloc usor sa traga intr-un om neinarmat, care nu-l atacasera.
Aici poate singurul "compromis' care-l putea face granicerul era sa traga intentionat in alta directie, si sa motiveze apoi ca nu l-a putut nimeri pe fugar din cauza intunericului, cetii, distantei, etc!

[Florinvs]

Si ca sa incheiem oarecum toata acesta polemica pe tema regimului comunist din Romania , asa cum a fost el cu bune si rele:

-tot ce am prezentat s-a bazat pe cifre si date concrete, si pe discutiile purtate cu oameni care au trait si muncit in RSR, oameni de o cinste si corectitudine exemplara (de exemplul ceferistii), si care nu pot fi banuiti de rea-intentie;
-prin ce am prezentat nu am urmarit a creea nostalgii fata de aceea perioada, ci de a o prezenta-o asa cum a fost, si aceea perioada facand parte din istoria Romaniei;
-in nici o situatie nu am cautat a impune parerea mea unor colegi de forum, si nici nu am recurs la jigniri sau invective. Din pacate unii colegi nu au inteles lucrul asta, luand o parere contrara fata de a lor ca pe un atacat la persoana.
-asa cum alti colegi probabil nu-si vor schimba opiniile, nici eu nu-mi schimb parerile asa de des si sunt consecvent.

In fine, istoria va judeca si ce a fost bine si ce a fost rau atunci, iar Nicolae Ceausescu sunt convins ca pana la urma va aveea parte de o judecata dreapta, din partea poporului roman si a istoriei, iar aceea mascarada de "proces" va fi uitata de generatiile viitoare.

[antiecumenism]

In Premiera: CU DUMNEZEU INAINTE - povestea cutremuratoare a partizanului NICOLAE CIURICA
http://www.dailymotion.com/video/x18...tfilms?start=1

[stireana]

În prealabil postat de Florinvs

-tot ce am prezentat s-a bazat pe cifre si date concrete, si pe discutiile purtate cu oameni care au trait si muncit in RSR, oameni de o cinste si corectitudine exemplara (de exemplul ceferistii), si care nu pot fi banuiti de rea-intentie;


...iar Nicolae Ceausescu sunt convins ca pana la urma va aveea parte de o judecata dreapta...

Înţeleg că te trage aţa spre proletcultism şi nu-i nimic rău în asta întrucât aţi fi în ilegalitate dacă v-aţi manifesta, matale cu tovarăşii, bineînţeles... cel puţin deocamdată... însă dacă tot spui că eşti din Huşi şi că "porţi discuţii cu oameni cinstiţi"... permite-mi un tuşit scurt şi o scărpinare rapidă-n vârful capului... de ce nu te duci mătăluţă la părintele Mina Dobzeu să afli adevărurile vremurilor?!?! Că nu se ştie cât ni-l mai lasă Dumnezeu să-i batem în poarta mănăstirii...


Decât o boceală isteroidă pe mormântul lui 'uşescu, mai bine bagi o documentare exactă... asta dacă te lasă inima să-ţi repudiezi trecutul şi pornirile...

[Florinvs]

In primul rand ca nu am de ce sa-mi repudiez trecutul, deoarece la revolutie aveam varsta de 7 ani, si nici pornirile cum le ziceti dumneavoastra, deoarece nu-mi schimb convingerile asa peste noapte, dupa cum bate vantul (chiar daca acum e la moda sa se spuna ca tot cea a fost inainte de 1989 a fost rau!)

Cu ieromonahul Mina Dobzeu- intradevar, in ultimii ani el a scris 7 scrisori- personal catre Nicolae Ceausescu- in care critica ateismul din acele timpuri. Nu stiu daca Ceausescu a citit acele scrisori (oricum, o discutie fata in fata intre Mina Dobzeu si Nicolae Ceausescu ar fi fost interesanta), insa din pacate ieromonahul Mina Dobzeu a fost inchis in 1988 timp de 8 luni si apoi eliberat.

Tot respectul pentru ce a facut ieromonahul Mina Dobzeu, si intradevar nu am reusit sa port o discutie mai in amanunt cu dumnealui.
Insa, pe de alta parta, nu pot spune ca in Husi nu au existat si oameni obisnuiti (care au ales sa traiasca in lume), care au muncit cinstit si trait in RSR. Oameni precum Ioan Neamtu (directorul IAS Husi), Teodor Loghin (directorul SUC), Hristea (directorul ICSM-ului), fosta prima secretara Aneta Slivneanu, Roman Stelica (sef statie CFR), Voicu Haralambie (directorul fabricii de conserve) si multi altii merita toata stima si aprecierea husenilor, deoarece prin eforturile lor, chiar au contribuit substantial la dezvoltarea economico-sociala a orasului.
Am discutat si cu oameni obisnuiti- din cele mai variate profesii (strungari, muncitori, tractoristi, soferi, profesori, lucratori in comert, ceferisti, etc) care au muncit cinstit atunci in RSR, si toti au zis ca sub multe aspecte se traia destul de bine inainte de 1989.

[Florinvs]

Ioan Neamtu- O viata inchinata podgoriei Husi

Cu toate lucrurile îngramadite într-un geamantan, tânarul inginer Ioan Neamtu (avea doar 26 de ani) parasea Iasiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Husi. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superba panorama a „orasului dintre vii”, soferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe masura si nici moment mai potrivit) în care se gasea decizia prin care era numit inginer sef la Gospodaria Agricola de Stat. Daca n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea sa se confeseze, ulterior, inginerul Neamtu – ar fi facut, imediat, cale întoarsa. Uneori însa cineva potriveste în asa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizatie, chiar o usoara aventura, ajunge sa însemne, cu timpul, un destin, viata însasi.

Exista, fara îndoiala, astfel de locuri si de clipe, care îti hotarasc soarta fara a prinde de veste. Câti, poate, nu se întreaba, ca si mine: a ales tânarul inginer Ioan Neamtu, pâna la urma, Husiul, sau asezarea, cu duhul ei tainic, l-a tinut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului sa-1 mai slobozeasca? Nu vom sti, desigur, niciodata… Stim bine, în schimb, ca nu peste multa vreme avea sa încolteasca o adevarata legenda, încât, încet-încet, cele doua nume s-au îngemanat: când spuneai Husi, îti venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamtu si invers.

Sunt putini cei ce ajung la o asemenea isprava, care înseamna, deopotriva, vocatie si fidelitate, credinta si – chiar daca nu se vede imediat ori nici nu se banuieste – un adevarat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie sa ne ferim de vorbe mari, atunci când ele îsi merita, în chipul cel mai convingator, locul. Se confirma, si de aceasta data, zicerea batrâna: omul potrivit la locul potrivit. Asa se face ca, rostind Husi si Ioan Neamtu, gândul nu te poate duce decât la fericita planta a lui Bachus, la struguri, la vin.

[Florinvs]

În toamna lui 1959, când venea la Husi cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iasi, unde lucrase doi ani, dupa ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iasi, tânarul inginer Neamtu se nastea, metaforic vorbind, a doua oara. Nu putea sa se produca aceasta reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zilei, pentru prima oara, în Blîndestii Botosaniului. Atât pentru generatiile mai tinere, cât si pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieti închinate cu râvna si sinceritate viei si vinului, este interesant de stiut ce putea gasi la G.A.S. Husi înca, pe atunci, proaspatul absolvent al prestigioasei Facultati de Horticultura din vechea capitala a Moldovei. Unitatea huseana – din start aureolata, neîndoielnic, de consistenta faima a podgoriei în care Stefan cel Mare îsi stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, sa atinga o suprafata de aproape 2.000 de hectare. Nu vom intra în alte detalii – bunaoara, e poate suficient de amintit înaltarea noului combinat de vinificatie, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, fereasca Dumnezeu, nu stim ce nostalgii. Adevarul este ca aparitia acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru husean, au însemnat nu numai înavusirea remarcabila a patrimoniului viticol, ci si o spectaculoasa remodelare a peisajului, a locului, a orasului, în general. Nu vom comite greseala de a pune toate aceste ispravi în seama exclusiva a regretatului dr. ing. Ioan Neamtu. Nici n-ar fi fost posibil asa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip si niciodata meritele acestui „om-orchestra”, plin de initiativa, dar si de autoritate, bataios, dar si atins, nu de putine ori, de delicata aripa a melancoliei, o personalitate puternica, parca înnascut sa fie lider. O stea norocoasa ori mai stirba stralumineaza, de fapt, calea tuturor celor care îndraznesc sa parieze, în felul lor, cu destinul. Acesti oameni merita sa fie însotiti, de fiecare data, de gândul nostru cel teafar si curat. Si daca viata directorului dr. ing. Ioan Neamtu s-a împletit, aproape zi si noapte, cu vita de vie, doua soiuri din marea împaratie a lui Dionysos îi vor ramâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin si de Zghihara de Husi, vite de vie autohtone, care si-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care îi invocam în aceste rânduri si de orasul care le-a devenit un nou loc de nastere. Poate mai bine zis, renastere.