![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Daca motivul pentru care face aceasta este dorinta proprie, felicitari!
|
|
#2
|
||||
|
||||
|
Citat:
Marea majoritare a celor ce îmi citesc postarea, ori nu înțeleg, ori nu au caraj sa răspundă. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Si ce ar fi de inteles? Poate daca ati fi mai explicit...
|
|
#4
|
||||
|
||||
|
Citat:
Parerea mea: daca un om care crede cu adevarat si simte ca este stapanit de Duhul Sfant (nu e cazul meu!) vede mesajul tau, ce-ar trebui sa faca? Este mai de folos sa raspunda sau ar face mai bine sa taca? Faptul ca intelege si ARE un raspuns, nu te ajuta cu nimic, fiindca paradoxal... tu esti cel care n-ai intelege ce-ti insira el. Oricum, chiar si "chestia" asta cu... "Duhul Sfant" e o aiureala copilareasca... Un fel de "mos Craciun"... Asadar... pentru ce ar raspunde provocarii tale, un om "avizat"? De dragul polemicii? Reprezentantul lui Dumnezeu pentru tine, este propria ta constiinta prin care te interbi daca nu cumva este ipocrit ce faci! Iar daca ai (re)venit cu ideea acestui topic, doar de dragul altor polemici privind existenta lui Dumnezeu, abia acesta este un semn vadit de ipocrizie, intr-o astfel de perioada. Poate unii se roaga mai mult, poate tin post, poate se spovedesc si primesc Sfintele Taine, iar mai apoi isi risipesc toata osteneala, tulburandu-se datorita unor vorbe aruncate de cineva care... probabil vrea sa se distreze! Cat despre curaj... Curaj in ce? Sa dovedim, ce? Inteligenta? Bucurie duhovniceasca? Slabiciune? Oricare dintre noi, astazi putem fi prosti, iar maine intelepti. Sau invers. TOTUL e relativ pe lumea asta. Doar Dumnezeu oranduieste cele bune si de folos sufletelor noastre, daca si noi la ranul nostru nu ne indaradnicim printr-un orgoliu frate cu ignoranta, sustinand ca Dumnezeu... nu exista... Iar asta acum cand avem la indemana un milion de metode sa-L cunoastem pe El, doar reusind sa ne cunoastem... pe noi. Iarta-ma, te rog! Aparent sunt "pe langa" tema topicului. Tu probabil voiai sa auzi "altceva". Din fericire (nu din pacate), trebuie sa te obisnuiesti cu astfel de raspunsuri, fiindca cei de la care asteptai raspunsuri sunt totusi ortodocsi cat de cat demni de crucea pe care-o duc! P.S. - Chiar daca te declari ATEU, eu, ca un limitat ce sunt, iti urez... "Sarbatori fericite!" Acceptand "declaratia" ta, ar insemna sa credem ca tu nu ai sarbatori si ca nu ai nici un motiv sa te bucuri. Fie ca Mosu' sa-ti aduca sub pom anul acesta, o cutie maaare, iar cand o vei deschide sa gasesti inauntru... Mila lui Dumnezeu! Doamne-ajuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Craciun fericit!
Referitor la muzica, am vazut si pe you tube un comentariu cum ca 'singurul lucru bun pe care il face biserica e muzica' (scuzati, nu-mi apartine!). O posibila explicatie ar fi urmatoarea: la origini, toate muzicile (si toate artele ) au fost de inspiratie religioasa. In ziua de azi sunt muzici care au capatat o tenta anti-religioasa, ceea ce s-ar putea interpreta ca fiind tot un fel de "religie"... Afara de asta, referitor la situatia particulara a dlui Dumitru, remarc cu parere de rau ca am mai intalnit persoane, cel putin una, care a fost in sanul bisericii (elev, student, cantaret) si care acum se indoieste atat de 'buna credinta" a acesteia, ca institutie, cat si de ajutorul efectiv al lui Dumnezeu. Nu suntem in masura sa judecam, dar probabil asteptarile acestor oameni sunt poate mai mari, iar 'calea" aleasa de acestia poate le e mai ingreunata de ispite, pe de o parte, dar si de incercari mult mai grele. Cat despre ipocrizie, nu ma pot abtine sa nu ma intreb; oare eu nu sunt ipocrita, cand ma duc la biserica si barbatul ramane acasa sa faca treaba, mai ales in zilele de sarbatoare? oare nu asta asta cred vecini, ca eu sunt cea care-l pun la treaba? oare nu toata lumea se intreaba si despre mine, care am fost atat de pacatoasa in trecut, de ce acum am luat-o pe aceasta cale, nu ma considera toata lumea ipocrita, ca mi-a placut pacatul si acum nu mai imi place? In orice caz, am indraznit sa mai deschid un topic despre semnificatia Craciunului pentru atei, cat si despre posibilitatile si limitele insotirii (casatoriei) intre persoane credincioase (religioase, practicante) si persoane atee. Last edited by fallen; 25.12.2013 at 16:36:37. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Intreabarea e ceva de genul: "Am raie, dar imi place sa ma scarpin. Sunt ipocrit?"
Si urmeaza vaitele: "Dar de ce nu imi raspunde nimeni la intrebare??? Ce e in neregula cu voi, oameni buni??"
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Poate nu ar trebui sa judecam, pt ca contactarea unei boli parazitare nu se intampla intodeauna din vina noastra, si nici nu reusim sa scapam usor de ea...(vreau sa zic ca pierderea credintei se poate intampla, uneori, si din cauze extrinseci, fara sa o cautam neaparat cu lumanarea, ci pur si simplu, din nebagare de seama si lenevire, ne trezim ca se duce pe apa sambetei si nu mai reusim sa o regasim; daca ne simtim bine sau nu in lipsa ei, asta depinde de la o persoana la alta).
Cat despre muzica...recunosc ca si pe mine ma atrage muzica, si ca afara de asta, am si multe alte motive subiective care ma atrag spre biserica, ceea ce poate nu este tocmai onest. Adica daca nu as fii gasit oarecare suport, nu as fi ramas "sustinatoare" a acestei institutii . Referitor la ipocrizie, sunt voci care spun ca biserica, decand s-a legiferat crestinismul, incearca sa atraga credinciosii tocmai prin muzica si arta, prin cladiri marete, frumoase, monumentale, picturi stralucitoare si muzica minunata. Poate daca lucrurile ar sta altfel, daca crestinismul ar fii in ilegalitate (Doamne fereste) si bisericile ar fii niste locuri total dezagreabile, ascunse prin vagauni si cotloane, mult mai greu accesibile, si ar fii o adevarata mucenicie sa ajungem la ele, atunci poate am putea fii mai siguri de autenticitatea credintei noastre. Acum e mai mare dragul sa mergi la biserica, in conditiile in care inauntru e vara racoare si iarna cald, poti sta pe scaun si asculta muzica frumoasa si admira picturi, si nu te costa mai nimic, de asemeni poti sta pe o banca in curtea bisericii, la umbra copacilor, vara, si poti admira florile si asculta pasarele, departe de tumultul strazilor aglomerate si de forfota orasului. Adevarata ipocrizie, si autentica, este cand mergi la biserica doar de ochii si gura lumii, ca sa te dai mare ce nunta, botez sau parastas ai facut tu.. De asemeni, daca ar fii sa fim rautaciosi, am putea spune ca sa-ti placa muzica religiosa dar sa nu crezi, e ca si cum ai admira o femeie frumoasa, si nu numai, ti-ar placea sa-ti petreci timpul cu ea, mai ales intr-un anume fel, insa nu ai iubi-o cu adevarat, dar nu pot sa sustin aceasta comparatie pentru ca nu sunt convinsa ca chiar asa e (afara de asta, muzica poti doar sa o admiri, la fel cum poti sa admiri si femeia si doar atat, ipocrizia ar fii daca ai si profita de ea, dupa care ai spune ca de fapt nu-ti trebuie asa ceva, nu ai nevoie de ea in viata ta in alte scopuri decat pentru placerea momentului). Nu cred ca poate altcineva dinafara sa ne spuna daca suntem ipocriti sau nu, pentru ca nimeni nu poate sti mai bine decat noi ceea ce simtim, si daca sentimentele noastre sunt autentice sau nu. Last edited by fallen; 26.12.2013 at 18:44:08. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Tocmai am vazut o situatie de genul acesta intr-un serial american cunoscut (nu stiu cum s-a terminat, acum e publicitate), cum o sotie si mama vazandu-si vecinii plecand duminca la biserica, intra in casa si incearca sa isi mobilizeze si ea familionul. Sotul insa ii spune ca el provine dintr-o familie religioasa care l-a tarat la biserica toata copilaria si considera ca si-a ispasit pacatele indeajuns. Apoi cand unul din copii afirma ca el stie despre Iisus ca e ajutorul lui Mos Craciun, atunci tatal decide ca totusi e cazul sa mearga... Insa sotia se consulta cu o vecina care ii spune sa nu mearga la catolici pt ca stai cand in picioare cand in genunchi, zici ca esti la sala...
|
|
|