Parintele Calciu

[antiecumenism]

PARINTELE SAVATIE BASTOVOI- Pentru cine bat clopotele la Tanacu?
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...ele-la-tanacu/

"Despre cazul Tanacu s-a vorbit atît de mult, încît totul s-a transformat într-un fel de telenovelă care nu se mai termină. Românilor le plac telenovelele. Chiar dacă le cunosc sfîrşitul, chiar dacă văd că joacă prost, grotesc, interminabil, românul conştiincios se aşază în faţa televizorului şi priveşte. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu. Românii au privit, au privit pînă au uitat că personajele din teleserialul Tanacu nu sînt actori, ci oameni ca şi ei. Cocoţaţi în fotolii, românii de la începutul mileniului trei, ca şi gloata din circurile romane de odinioară, se bucură de spectacolul crud în care Justiţia, după o îndelungată joacă de-a pisica şi şoarecele, reuşeşte să răpună un biet călugăr şi patru măicuţe. Din jilţul său, episcopul vicar de la Huşi îşi întoarce degetul mare în jos. Mulţimile scandează. Lupta s-a terminat.

Nu vreau să îndreptăţesc exorcismele părintelui de la Tanacu şi nici să contrazic sentinţa. Justiţia şi-a făcut treaba ei, dreaptă sau nedreaptă, nu vreau să judec. Ceea ce trezeşte nedumerire este purtarea episcopului vicar de la Huşi, a Sinodului BOR, a preoţilor care nu vor să-şi expună părerea. Chiar nimeni, în întregul Sinod BOR nu a simţit nevoia să ceară milă acestor oameni, care, pînă la urmă, nevrednici, păcătoşi, numiţii cum vreţi, sînt fii ai Bisericii? Dacă Justiţia a luat această decizie, de ce mai era nevoie ca episcopii să adauge răni pe spatele acestor oameni necăjiţi? Biserica nu pedepseşte de două ori pentru acelaşi păcat. Este cutremurător faptul că nimeni din ierarhi nu a vorbit despre posibilitatea iertării, că nu s-a făcut îndemn la pocăinţă, la nădejde, la dragoste.

Vreau să aduc în atenţie un amănunt despre care nu s-a vorbit în cazul Tanacu. Este vorba de dezbrăcarea anticanonică a celor cinci călugări de hainele monahale. Episcopul putea să-i retragă părintelui preoţia, dar nu şi făgăduinţele monahale care sînt date în faţa lui Dumnezeu în veac. Monahismul este legămînt de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi nu poate fi luat de nimeni. Nimeni nu poate lua cuiva dreptul la pocăinţă, nici episcopul, nici patriarhul, nici Sinodul, nici cetele cereşti. Aceasta trebuia să o ştie episcopul vicar de la Huşi. Metoda aplicată ne aduce aminte de vremea comunistă, cînd cel ce greşea, dacă era membru de partid, mai întîi era scos public din partid, după aceea predat justiţiei. Mentalitatea partinică trebuie îndepărtată din Biserică. Aici trebuie să dăinuie iubirea evanghelică şi, dacă e nevoie de corectitudine, să fie cea a sfintelor canoane.

Biserica, şi prin aceasta vreau să aduc aminte că Biserica nu se limitează la Secretariatul BOR, ci este întreaga comunitate de credincioşi, a vrut să audă răspunsuri la întrebările pe care le-au risipit, ca dintr-o adevărată cutie a Pandorei, cei care nu-şi mai încap în piele de europeni ce sînt.

Adică: Exorcismele sînt o practică normală în Biserică sau sechele „medievale”? Dracii sînt o realitate sau născociri băbeşti, personaje mitologice din poveştile populare româneşti?

Dar şi chestiuni mai intime: Ce înseamnă o hirotonie şi ce înseamnă o caterisire? Cine este în măsură să caterisească? In cazul părintelui de la Tanacu s-a respectat procedura canonică?

Ce sînt canoanele, la urma urmei? Ce înseamnă ca cineva să fie călugăr, iar mai apoi, după ce a nimerit în gura presei, să nu mai fie?

De ce Biserica, în persoana episcopului vicar de la Bîrlad, neaşteptînd decizia judecătorească, a declarat ucigaş un preot? [2]

De ce judecata omenească a pus faţă în faţă avocaţi şi judecători, iar Biserica nu a convocat o comisie canonică, formată din specialişti în drept canonic, să discute chestiunea în cauză şi să o facă publică pentru a înlătura sminteala creată?

Cine a fost, de fapt, cointeresat ca acest scandal să fie lansat şi întreţinut cu atîta sălbăticie?

Acestea şi alte întrebări cer să fie lămurite în faţa întregii comunităţi ortodoxe şi a societăţii civile româneşti.

Ajunge cu bîiguielile de slujbaşi ameninţaţi că îşi vor pierde locul de muncă, bînguieli pe care le-au rostit, în ieşirile lor de pînă acum, preoţii „trimişi de sus” să vorbească la televizor."

[antiecumenism]

BOR s-a spălat pe mîini, dar faţa i-a rămas murdară

"Biserica s-a lepădat public de cel care, mai ieri, a fost un slujitor al ei, ruşinîndu-se şi scuzîndu-se cu slugărnicie în faţa presei, în loc să pună piciorul în prag şi să pună capăt acestor bîrfeli hollywoodiene.

Adică, instanţele lumeşti au nevoie de doi ani pentru a se pronunţa, iar episcopul vicar de Ia Bîrlad o face cît ai clipi? Adică, expertiza medico-legală arată că victima a decedat din cauza supradozei de neuroleptice administrate de medici la spital, iar ieromonahul de la Tanacu este caterisit pe motiv de omor?

Nu înţeleg de unde atîta sete de corectitudine în BOR. Vreau să le aduc aminte că, chiar dacă toţi ierarhii ar fi sfinţi ca Hristos şi chiar dacă preotul de la Tanacu ar fi dat cu toporul în cap cuiva, tot n-ar fi trebuit să pună părelnica dreptate mai presus decît mila şi dragostea. Mai ales că monahul acuzat a adus pocăinţă publică în faţa Patriarhului, fără să primească vreun răspuns. Hristos i-a iertat pe tîlhari şi a zis că nu a venit să judece lumea, ci să o mîntuiască [4].

Vreau să pun o întrebare, asupra căreia îi invit să mediteze pe toţi arhiereii şi preoţii care primesc spovedaniile oamenilor: Vor mai veni ucigaşii, hoţii, foştii puşcăriaşi sau, mai ales, cei care au scăpat justiţiei să se spovedească, după ce au văzut cum Sfîntul Sinod se îngreţoşează de un preot a cărui vină nici măcar nu a fost demonstrată?

Oare nu închidem noi uşile pocăinţei? Oare nu transformăm Biserica lui Hristos într-un partid de puritani, care dau pe mîinile poliţiei pe toţi cei care, cu voie sau fără voie, cad într-un păcat? Cui mai citim pilda fiului risipitor, a oii pierdute şi celelalte?

Cred ca toţi preoţii din România trebuie să se suie pe acoperişurile caselor şi să strige o săptămînă întreagă că ceea ce a făcut Sinodul BOR în cazul Tanacu este inadmisibil şi contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj păcătoşilor să continue să vină cu încredere şi fără teamă la spovedanie. Altfel, Biserica s-a transformat în secretara pomăduită a forţelor de ordine române."

[antiecumenism]

Cine este fără de păcat, să arunce primul piatra!

"Vreau să mă adresez acum şi celor care, necunoscîndu-i pe cei de la Tanacu, necunoscînd-o pe răposata Irina, au putut rosti în faţa camerelor de filmat şi în presa scrisă că susţin şi consideră dreaptă condamnarea călugărilor.

Nu vreau să-i întreb dacă au cercetat vreodată pe cei din temniţă ca să vadă cum trăiesc, ci dacă măcar şi-au pus vreodată problema ce este o puşcărie şi ce înseamnă ca un om, care are o singură viaţă ca şi ei, sa fie privat de libertate.

Inţeleg că nu-i putem scoate pe toţi din puşcărie, dar măcar să nu ne bucurăm cînd cineva nimereşte acolo.

In sfîrşit, trebuia să fie Tanacu pentru ca cineva să filmeze România de sus şi să arate tuturor atmosfera bruegeliană în care ne aflăm.

Ca şi în tablourile groteşti ale lui Bruegel, românii au apărut în acest tele-maraton, care a durat aproape doi ani, în toată urîciunea şi sinceritatea josnică a cruzimii lor.

A fost grotesc şi înfiorător să vezi babe şi intelectuali care strigă în faţa camerelor de filmat: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Bună dimineaţa, Românie creştină, care vrei să ieşi în Europa ca ţară ce prezintă interes pentru turismul cultural!

Americanii, care nu au pretenţia să se numească creştini, scandează împotriva războiului din Irak, împotriva răzbunării inumane şi fără rost, iar românii „creştini” se bucură că „Dumnezeu a făcut dreptate”, aruncând în puşcărie nişte călugări. Oamenii laşi îşi ascund setea de răzbunare şi răutatea sub masca dreptaţii. Iudeii, în numele credinţei în Dumnezeu, îi ucideau cu pietre pe cei care greşeau. Dar Dumnezeu, venind pe pămînt, a acoperit cu haina Sa pe cel ce a greşit, zicînd: „Cine este fără de păcat să arunce primul piatra”.

In perioada procesului Tanacu s-a petrecut ceva asa, sub ochii nostri. S-a luat atitudine impotriva Moliftelor Sfantului Vasile. Acestea au fost, de fapt, condamnate... Mai rar biserica in care se mai citesc. Trebuia un pretext... Oare de aceea s-a facut si un film inspirat din cazul Tanacu? Cred ca in acea vreme Biserica a mai primit o lovitura serioasa. Condamnarea calugarilor de la Tanacu reprezinta un gest de hipercorectitudine politica cu o tinta precisa, dupa parerea mea.

Vrajitoarele n-ar putea lucra in voie daca preotii ar sluji aceste Molifte si Dezlegari, asa ca au fost si ele protejate un pic... Stiu ca unele vrajitoare au intentat chiar procese unor preoti care rosteau Moliftele si Dezlegarile... Unii preoti cautati pentru aceste molifte au fost indepartati de la slujire. Nici treapta de schimonah nu mai exista, cam tot de atunci.

....................

[anita]

În prealabil postat de antoniap

Vrajitoarele n-ar putea lucra in voie daca preotii ar sluji aceste Molifte si Dezlegari, asa ca au fost si ele protejate un pic... Stiu ca unele vrajitoare au intentat chiar procese unor preoti care rosteau Moliftele si Dezlegarile... Unii preoti cautati pentru aceste molifte au fost indepartati de la slujire. Nici treapta de schimonah nu mai exista, cam tot de atunci.

Ce folos au aceste molifte si dezlegari daca noi ,cei din biserica si mai ales cei care au nevoie de aceste dezlegari ,sfinte Masluri,etc ,participa la slujbe fara sa fi tinut post si fara spovedanie .E necesar sa ne schimbam viata ca sa scapam de atacurile celui rau.
Stiu persoane care merg la sf.Maslu dar duminica nu vin la sf.Liturghie.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de anita

Ce folos au aceste molifte si dezlegari daca noi ,cei din biserica si mai ales cei care au nevoie de aceste dezlegari ,sfinte Masluri,etc ,participa la slujbe fara sa fi tinut post si fara spovedanie .E necesar sa ne schimbam viata ca sa scapam de atacurile celui rau.
Stiu persoane care merg la sf.Maslu dar duminica nu vin la sf.Liturghie.

Nu Dumnezeu are nevoie de prezenta omului in biserica, ci omul are nevoie de Dumnezeu Cel Curat, in sufletul lui. Si asa, in marea Lui dragoste, ne trimite necazuri sa ne aduca aminte care-i rostul si menirea noastra. Iar noi ne simtim dintr-o data nedreptatiti si-L consideram un Dumnezeu rau si razbunator... Si care este primul pas care il vom face? Nu cumva alergam la preoti pentru Sfintele Masluri? Ce stie omul lovit, despre Sf Liturghie? Dar stie ca la Sfintele Masluri va primi "dezlegare" de boli, de necazuri, de blesteme si alte nenorociri. "Nu cei sanatosi au nevoie de doctor!" Oare nu asa le spune Mantuitorul fariseilor si celor ce se considerau intelepti si induhovniciti? In sf evanghelie dupa Matei cred ca avem cea mai de folos lectie de viata si poate ca omul ar trebui s-o tot citeasca pana sa i se lipeasca de suflet, nu doar sa desluseasca pilde pe care sa le asocieze indreptarii altora... Convingerea evreilor ca, fiind taiati imprejur si ca il au "tata" pe Avraam sau pe Moise, le-a fost mai degraba piatra de poticnire, decat de mantuire... Nici pentru noi, botezul si faptul ca ne consideram crestini, nu ne deschide Portile Raiului in mod neconditionat... As zice dimpotriva, fiindca facem parte din Casa lui Dumnezeu, dar stam la masa cu uratorul Lui.
Concluzionand, consider ca foarte multi dintre cei chemati, mai intai Il cunosc pe Dumnezeu ca pe "Doctor" (la Taina Sfintelor Masluri) si abia mai apoi ca pe Parinte iubitor si Mantuitor de suflete. Si chiar daca nu se vor inghesui de la inceput sa faca prezenta duminica de duminica la biserica, incet-incet viata lor si a celor din jur se schimba in sens bun.

[anita]

E adevarat ,dar sa nu il consideram pe Dumnezeu un pompier care vine sa ne salveze din foc si apoi sa uitam de El. Ca sa nu ne asemanam cu leprosii vindecati de Hristos care au plecat mai departe fara sa Ii multumeasca.
Participarea la dezlegari fara post si rugaciune nu intotdeauna aduce schimbari ,doar Hristos a spus : "Acest fel de demon iese cu post si rugaciune "
Sa fim la rugaciune si duminica in sfanta biserica deci.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de anita

Participarea la dezlegari fara post si rugaciune nu intotdeauna aduce schimbari ,doar Hristos a spus : "Acest fel de demon iese cu post si rugaciune "
Sa fim la rugaciune si duminica in sfanta biserica deci.

Dragostea e cel mai bun medicament... De cele mai multe ori, cel "bolnav" nu se poate vindeca singur (nici nu stie cum!!!), ci e nevoie sa fie inconjurat de multa bunavointa si dragoste din partea cuiva din jur. Sa ne amintim de sutasul care s-a infatisat Mantuitorului, pentru vindecarea slugii sale. Sa ne amintim de toti cei care Il rugau pe Mantuitor: "Venind, ii vei vindeca!" Sa ne amintim, peste timp, de rugaciunea desfranatei, pentru femeia careia tocmai ii murise copilul, si cum Dumnezeu s-a indurat si l-a inviat. Sa ne amintim de rugaciunile parintilor pentru copii, de rugaciunile preotilor pentru mantuirea celor rataciti, de mijlocirea sfintilor pentru cei ce se roaga, chiar daca nu sunt dintre cei mai curatiti de patimi... Tocmai aceste "dovezi" speciale de dragoste, pot inmuia sufletele inrobite de puterea diavolului, si intoarcerea pe calea cea dreapta. Cum am putea sa asteptam de la cei "bolnavi" sa gandeasca sanatos? E adevarat ca o parte dintre cei vindecati de lepra, nu au venit sa multumeasca, dar care e diferenta intre ei si noi? Suntem cumva mai buni? Nici cea mai vaga idee nu avem de cate ori nu ne-a "vindecat" Dumnezeu de multe feluri de boli, dar am trecut nepasatori peste toate? Imi amintesc de tineretea mea, cand biata mama mergea prin nameti si viscol multi kilometri, la manastire, sa faca preotii pentru mine sf. maslu, in timp ce eu traiam intr-o amorteala sora cu inconstienta si cu suflarea mortii in ceafa... Si daca m-am vindecat in mod cu totul miraculos, cand nimeni nu se mai astepta, L-am descoperit peste noapte pe Dumnezeu? Mi-au trebuit ani multi sa le asez cap la cap si sa incep sa inteleg... Cu ce ne deranjeaza pe noi ca X sau Y nu stie sa multumeasca pentru "vindecare"? Cunoaste Dumnezeu sufletele lor si are multa rabdare... Noi suntem cei rai, fiindca suntem tentati sa negociem mila lui Dumnezeu!...

[anita]

Cand ai dragoste te sacrifici si tii post ,chiar post aspru pentru cel care e in suferinta.Diavolul nu sufera postul si rugaciunea.
Dumnezeu nu are nevoie de multumirile noastre ,dar nici sa ii intoarcem spatele dupa ce am scapat de foc,adica de necaz. Asta au facut leprosii.
Eu nu ma refeream neaparat la bolile trupesti ci mai mult la cele sufletesti cand dragostea pentru cel chinuit trebuie sa ne indemne sa ne sacrificam ,cu post si rugaciune.
Mosneagule nu negociem mila lui Dumnezeu pentru ca mai intai de toate trebuie sa ne vedem pacatele care ne-au adus la asa suferinte. Dumnezeu oricum se milostiveste ne noi ,cat de rai am fi.
Doamne ajuta !