Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

În prealabil postat de Fani71

Noi ne alegem duhovnicul, si nu ne vom alege pe cineva ca re nu corespunde anumitor asteptari, nu? Daca pentru noi e foarte important ca el sa aiba pregatire teologica academica, ne vom alege un astfel de preot.

Discuția a plecat de la această afirmație:

De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie şi un episcop mai puţin pregătit teologic, aş avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neţinând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia.

Deci, în ascultare, pregătirea teologică a sfătuitorului este mai presus de trăirea acelei persoane în Adevăr? Adică criteriul principal de alegere a sfătuitorului este pregătirea teologică și nu starea lui duhovnicească?

ps: poți să-mi răspunzi scurt și la obiect? (fără să mai deviezi)

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Deci în ascultare pregătirea teologică a sfătuitorului este mai presus de trăirea acelei persoane în Adevăr? Adică criteriul principal de alegere a sfătuitorului este pregătirea teologică și nu starea lui duhovnicească?

Inca era un criteriu si mai haios: afinitatea sufleteasca, sentimentala a "ascultatorului" fata de persoana care face ascultare.
Adica daca mie mi-e simpatic, fac ascultare, o fi altul mai destept si mai in drept, dar daca nu reuseste sa-mi trezeasca simpatie, nu-l ascult.
Femeile.. :)

Si totusi, e un pericol care nu cred ca ocoleste in totalitate nici barbatii, In lumina afirmatiilor de mai sus, un om poate evalua gresit starea duhovniceasca a unei persoane, in sensul nu neaparat ca n-ar fi asa inalta, generic vorbind, ci facand abstractie de faptul ca in ciuda CV -ului impresionat, intr-o chestiune anume, poate totusi gresi.

Inca o data, reteta infailibila pentru a evita orice ratacire nu exista, dar inclin sa cred ca ascultarea oarba de BISERICA in sobornicitatea ei are mai mari sanse de a evita greseala decat a judecarea fiecarei chestiune in parte.

Nu e nevoie sa ma credeti pe cuvant, putem sa ne raportam la cazuri concrete din Istoria Bisericii si sa vedem care atitudine ar fi dat cele mai bune rezultate in raport cu mantuirea.

În prealabil postat de AlinB

Inca era un criteriu si mai haios: afinitatea sufleteasca, sentimentala a "ascultatorului" fata de persoana care face ascultare.
Adica daca mie mi-e simpatic, fac ascultare, o fi altul mai destept si mai in drept, dar daca nu reuseste sa-mi trezeasca simpatie, nu-l ascult.
Femeile.. :)

Si totusi, e un pericol care nu cred ca ocoleste in totalitate nici barbatii, In lumina afirmatiilor de mai sus, un om poate evalua gresit starea duhovniceasca a unei persoane, in sensul nu neaparat ca n-ar fi asa inalta, generic vorbind, ci facand abstractie de faptul ca in ciuda CV -ului impresionat, intr-o chestiune anume, poate totusi gresi.

Inca o data, reteta infailibila pentru a evita orice ratacire nu exista, dar inclin sa cred ca ascultarea oarba de BISERICA in sobornicitatea ei are mai mari sanse de a evita greseala decat a judecarea fiecarei chestiune in parte.

Nu e nevoie sa ma credeti pe cuvant, putem sa ne raportam la cazuri concrete din Istoria Bisericii si sa vedem care atitudine ar fi dat cele mai bune rezultate in raport cu mantuirea.

Sa presupunem, evident cu din pacate destul temei in precedente istorice, ca are loc un sinod, mai mult sau mai putin panortodox, sau chiar local, si se decreteaza timpenii, de data asta pe stil modernist/politic-corect, gen: Domnul are una/mai mult de doua naturi (!!!); S. Fecioara a avut si alti copii; raul a fost creat de Dumnezeu, iar ordinarea femeilor este ok, etc. Ma rog, panoplia modernista a arhiconilor, stii tu.Faci ascultare de asa ceva??? Sobornicitatea este si transtemporala. Repet: "ce s-a crezut dintotdeauna, de catre toti, pretutindeni".
Daca, totusi, faci ascultare de asa ceva, cred ca trebuie sa o lasi mai moale cu sentintele privind pe altii. Eu si alti "ciudati", tot ortodox vom avea la profil. Cred insa ca tu ar trebui sa scrii "catolic". Sincer.

[anita]

Nu e posibil asa ceva.
S-a mai discutat ca de preotii ecumenisti sa ne departam ,iar aceste idei spuse de tine nu au nimic comun cu ortodoxia ci sunt blasfemii .
Sa ne gandim la iconoclasti sau la Arie si cum au fost ei combatuti de sfintii parinti .Deci nici macar nu ar trebui sa ne treaca prin cap asemenea idei.

[catalin2]

În prealabil postat de Barsaumas

Sa presupunem, evident cu din pacate destul temei in precedente istorice, ca are loc un sinod, mai mult sau mai putin panortodox, sau chiar local, si se decreteaza timpenii, de data asta pe stil modernist/politic-corect, gen:

Intotdeauna in istoria Bisericii a fost si invatatura adevarata si marturisitorii ei, chiar daca erau si erezii. Adica nu s-a intamplat niciodata ca toti sa creada o invatatura gresita.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Intotdeauna in istoria Bisericii a fost si invatatura adevarata si marturisitorii ei, chiar daca erau si erezii. Adica nu s-a intamplat niciodata ca toti sa creada o invatatura gresita.

Din pacate, la momentul disputei e greu pentru un oarecare sa faca diferenta intre marturisitor si eretic.
Chiar si doar statistic vorbind, nu au cum sa creada TOTI aceeasi varianta deci inevitabil si adevarul va avea aderenti, indiferent de motive.

În prealabil postat de AlinB

Din pacate, la momentul disputei e greu pentru un oarecare sa faca diferenta intre marturisitor si eretic.
Chiar si doar statistic vorbind, nu au cum sa creada TOTI aceeasi varianta deci inevitabil si adevarul va avea aderenti, indiferent de motive.

Si cum faci diferenta, prin ascultare oarba? Si daca da, cum ramine cu necesitatea marturisirii dogmelor corecte pentru a fi mantuit? Inseamna ca ai preschimba Biserica intr-o afurisita de cazarma filosofica, deloc deosebita de loji, servicii secrete, armate, etc.
Exact cum imaginez eu istoria: multimi alergate pina l epuizare pe stadionul istoriei, fie ea istoria in ansamblu, fie ea a Bisericii, cu schimbare, uneori brusca,de lideri si opinii: "Cum ati ajuns aici din nou? Cine v-a adus sa fie anatema. Hai! marsaluim inapoi, de unde am venit. Nu conteaza ce credeti, sunteti doar o turma. Incolonarea!".

[bogdan81]

În prealabil postat de Barsaumas

Si cum faci diferenta, prin ascultare oarba? Si daca da, cum ramine cu necesitatea marturisirii dogmelor corecte pentru a fi mantuit? Inseamna ca ai preschimba Biserica intr-o afurisita de cazarma filosofica, deloc deosebita de loji, servicii secrete, armate, etc.
Exact cum imaginez eu istoria: multimi alergate pina l epuizare pe stadionul istoriei, fie ea istoria in ansamblu, fie ea a Bisericii, cu schimbare, uneori brusca,de lideri si opinii: "Cum ati ajuns aici din nou? Cine v-a adus sa fie anatema. Hai! marsaluim inapoi, de unde am venit. Nu conteaza ce credeti, sunteti doar o turma. Incolonarea!".

Pai NU exista "tehnici" automate prin care sa faci diferenta. NU e ca la matematica sau informatica unde aplici un algoritm de calcul si ti-a iesit rezultatul.
Dar in momentul de fata discutia se poarta in abstract.
Acum, in acest moment, NU exista nici o mare erezie hristologica sau de genul ereziilor care i-au preocupat pe parintii sinoadelor ecumenice. Asadar, o sa vedem la momentul oportun cum facem diferenta.
Deocamdata discutia NU face sens. Mai ales ca, repet, NU exista tehnici prin care sa ai acces automat la Adevar.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Din pacate, la momentul disputei e greu pentru un oarecare sa faca diferenta intre marturisitor si eretic.
Chiar si doar statistic vorbind, nu au cum sa creada TOTI aceeasi varianta deci inevitabil si adevarul va avea aderenti, indiferent de motive.

Mai multi aderenti ai ereziei erau chiar dupa ce era condamnata de sinod. Tomcai asta e, trebuie sa si caute adevarul (chisr si doar cu rugaciunea), nu doar sa il primeasca de la cine se nimereste. Oricum, am citit ca si printr-un cler eretic sunt valabile Tainele, atata timp cat nu a intrat in schisma.

În prealabil postat de catalin2

Mai multi aderenti ai ereziei erau chiar dupa ce era condamnata de sinod. Tomcai asta e, trebuie sa si caute adevarul (chisr si doar cu rugaciunea), nu doar sa il primeasca de la cine se nimereste. Oricum, am citit ca si printr-un cler eretic sunt valabile Tainele, atata timp cat nu a intrat in schisma.

Cred ca e gresit, oricine ar zice asta. fii atent: daca propovaduieste erezia, mai e in Biserica? Nu. Daca nu mai e in Biserica, mai are Taine valide? Nu. Altfel, ar fi Biserica doar o varza, in care intilnesti enspe convingeri, iar aderenta ar fi doar formala, sau chiar mai rau: un legitimism organizational. Adica daca nu ai iesit declarativ, poti spune de la amvon orice monstruozitati, si oamenii vin sa se spovedeasca si cuminece la tine, daca esti cleric eretic. Haos!