Intrebari despre actele biometrice

În prealabil postat de bogdan81

Uitati inca o mostra

http://www.youtube.com/watch?v=gEzJEAvzq4I

Aceasta e forma lui de manifestare, de exteriorizare...hai să ne străduim să fim îngăduitori...”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
Nimeni nu-ți cere să ai o afinitate pentru părintele Amfilohie, ci doar îngăduință.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Barsaumas

Legioanrii au fost descreierati (misticismul isteric si fanatic) si descreierati (criminali antisemiti).

-si cei care au suferit in temnitele comuniste si se rugau si au ajuns martiri unii?

Fundația Sfinții Închisorilor lansează Luni, 9 decembrie 2013, ora 18:00, la Sala Dalles, Bd. Nicolae Bălcescu nr 18, volumul de memorii din închisorile comuniste „ Un an lângă Căpitan”, autor Ilie Tudor.

Ilie Tudor este un cunoscut supraviețuitor al închisorilor politice din timpul comunismului în România. Volumul prezintă regimul de la inchisoarile Craiova și Aiud, reeducarea de la Aiud, amintiri prețioase, dar și momente de cumpănă.

Dezvăluind evenimentele cu un talent de oltean neaoș, Ilie Tudor aduce parcă aievea în față cititorului frumoasele portrete ale personalităților cu care intră în contact în timpul detenției precum: Radu Gyr, Părintele Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu. Cu aceștia va împărtăși momente frumoase în închisoare și datorită lor va ieși îmbogățit sufletește din detenție.

“Ne-am înrolat copii. Am ajuns în toiag. Ne-au ars focuri, ne-au înecat ape, ne-au bătut furtuni, suntem încovoiaţi, dar nu învinşi! Acest fluviu de puritate şi curăţenie creştină va pătrunde şi în cei de azi, în tinerii care au aceeaşi dorinţă de mai bine.
<Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc!> afirmă neînfrântul luptător Ion Gavrilă Ogoranu, plecat de curând spre cele veşnice, prin cărţile sale cu acest titlu."

Ilie Tudor

În prealabil postat de Barsaumas

Iuliu, o intrebare simpla, pragmatica (imi pari un crestin cu mult bun-simt, in general): isteria lui A. Brinza a rezolvat/rezolva ceva? Nu.
P. S. Piciorul unui scaun de-al meu s-a fisurat. Aoleu, o fi o drona masonica invizibila, cu ultrasunete, care i-a slabit rezistenta?! Sau, o fi Mossad sau KGB? Ia intreaba-l pe infailibilul Brinza.

Deobicei, omul care nu face mare lucru sau mai nimic (duhovnicesc) se trezsește să-și dea cu părerea despre părintele cutare sau ierarhul cutare, tot aștia care stau cu mâinile în sân și pe deasupra nu știu mare lucru sunt cei mai mari băgători de seamă. Vezi-ți de nasul tău prietene, eu personal l-am cunoscut pe părintele Amfilohie. E cu totul o altă personă de ceea ce vezi tu pe internet.

În prealabil postat de DragosP

@Barsa:
Ia şi tu nişte antidepresive. O Pasiflora, ceva. Uşor pentru început.

Dragos, exista zeflemea constructiva, si zeflemea pe alaturea cu drumul. Ia, revizuieste-ti parerea. Nu e depresie, ci luciditate.

[eliza-georgiana]

Ce inseamna a fi nebun pentru Hristos o explicatie pentru cei care sunt jenati in sensibilitatea lor de "urlete suspecte"... dar de fapt confunda râvna cu isteria (( si e grav ,oameni buni!!!

Cel cu adevarat nebun, chiar daca ajunge sa-si indure nebunia sa in Hristos, nu este un adevarat nebun pentru Hristos in adevaratul inteles al cuvantului. Pentru ca cel nebun pentru Hristos nu indura silit nebunia, ci insusi se sileste sa se arate nebun. Singur si-a ales conditia de nebun si poate s-o paraseasca oricand voieste si sa se intoarca iarasi la ea, cand socoteste ca-i este de folos. Nu-i pentru el un handicap, nu-i vatama viata psihica si nu-i tulbura nici viata duhovniceasca. E ca si actorul, care ramane el insusi, chiar daca-si pune tot sufletul in rolul pe care il are de jucat.

Unii proroci, prin faptele lor iesite din comun, pot fi socotiti drept precursori ai nebunilor pentru Hristos; astfel, prorocul Isaia a mers gol si descult vreme de trei ani, prevestind robia egiptenilor (Is. 20, 2-3); Iezechiel a stat culcat in fata unei pietre inchipuind Ierusalimul impresurat, mancand paini coapte pe scarna de om (Iez. cap. 4); Osea si-a luat de femeie o desfranata, spre a inchipui necredinta lui Israel fata de Dumnezeu (Os., cap. 3).

Ceea ce este intelepciune inaintea lui Dumnezeu sa fie nebunie pentru lume: "Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie" (I Cor. 2, 14); "Cuvantul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie" (I Cor. 1, 18); "Dumnezeu a binevoit sa mantuiasca pe cei care cred prin nebunia propovaduirii" (I Cor. 1, 21); "Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, pentru pagani, nebunie" (I Cor. 1, 23); "Pentru ca nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor" (I Cor. 1, 25).

Un indemn inca si mai puternic se arata a fi acest cuvant al Sfantului Pavel: "Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii" (I Cor. 1, 27), care pare sa faca din nebunia in ochii oamenilor, cale aleasa de mantuire a celor placuti si chemati de El.

Sa observam ca Apostolul Pavel se lauda cu acesta nebunie: "Noi suntem nebuni pentru Hristos" (I Cor. 4, 10) si indeamna la ea, spunand: "Daca i se pare cuiva ca este intelept, sa se faca nebun, ca sa fie intelept" (I Cor. 3, 18). Si atunci cei nebuni pentru Hristos - mai bine zis "nebuni din pricina lui Hristos" - sunt ei oare altceva decat crestini care au socotit acest indemn drept porunca, urmandu-l pana si in litera lui, pentru a putea spune impreuna cu Apostolul: "Noi suntem nebuni pentru Hristos"?

Sfantul Ioan Casian indeamna: "Sa te faci nebun in lumea aceasta, pentru ca sa devii intelept"; Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: "Ucenicii oamenilor ii socotesc nebuni pe cei invatati de Dumnezeu"; iar Sfantul Antonie cel Mare spune ca: "va veni vremea cand oamenii au sa innebuneasca si, de vor vedea pe cineva ca nu-i nebun, se vor scula asupra lui strigandu-i ca-i nebun, pentru ca nu-i ca ei".

Or, nebunii pentru Hristos nu-s socotiti nebuni din aceeasi pricina pentru care Apostolul Pavel e numit de altii nebun sau singur se numeste asa. Din punct de vedere psihiatric, el are un comportament perfect sanatos.......
http://www.crestinortodox.ro/credint...tos-69887.html

[eliza-georgiana]

Ce este sfinţenia? Este asemănarea cu Dumnezeu pe care a pierdut-o Adam şi au regăsit-o toţi cei ce s-au întors la El şi şi-au trăit viaţa în El. Sfantul este cel asemenea Domnului, asemănîndu-se Lui cu toată fiinţa lui, cu sufletul şi cu trupul. Pare cam străin să vorbeşti despre aşa ceva în vremea în care moda a inlocuit Modelul, păcatele au devenit virtuţi, iar oamenii s-au asemănat dracilor şi i-au întrecut în răutate, dar tocmai pentru aceea este nevoie de mărturii că Dumnezeu este viu încă în lumea în care trăim, prin cei ce Îi urmează.

Dogmatistul Macarie, tratand despre infailibilitatea Bisericii, scrie : "Obiectul infailibilitatii Bisericii il formeaza numai adevarurile revelatiei dumnezeiesti... Deci prin invatatura despre infailibilitate nu i se atribuie faptul ca ar primi noi revelatii de la Dumnezeu, ci se afirma numai ca pastreaza in toata integritatea si veracitatea revelatia de mai inainte, incredintata ei de la inceput. Deci inseamna a nu-i atribui darul inspiratiei, pe care l-au avut Sfintii Apostoli, ci a-i atribui numai asistenta Sfantului Duh care o pazeste de ratacire".
Biserica are darul de a propovadui o invatatura fara de greseala si de a o imbraca la nevoie in formule care sa nu o schimbe, care sa o exprime fara greseala.

Şi totuşi, mila lui Dumnezeu este împreună cu omul care Îl caută pe El şi îl îndeamnă pururea să înseteze după Adevăr. Dar iconomia dumnezeiască nu rînduieşte a se da daruri ale Duhului Sfînt celor care nu au fost botezaţi ortodox şi care nu mărturisesc drept credinţa în Hristos. Şi chiar atunci cînd din neştiinţă ortodocşii se rătăcesc, nici atunci nu-i lasă singuri, ci le trimite pe cineva să le lumineze ochii minţii.
Sensul ortodox al infailibilitatii se deosebeste esential de sensul catolic. Cum se stie, in catolicism infailibilitatea e atribuita papei ca suprem organ al magisteriului bisericesc.

Infailibilitatea - o EREZIE
Omul de azi, ajungînd la vîrful rătăcirii şi înşelării întregii istorii a omenirii, a început să fie părtaş, în nesimţirea lui, uneia din cele mai mari înşelări şi rătăciri a neamului omenesc, erezia infailibilităţii. Ce susţine ea? Că un om (la început papa de la Roma, iar mai apoi din ce în ce mai mult fiecare din noi) nu poate greşi. Ce este această erezie? Vîrful trufiei neamului omenesc, vîrful îndrăcirii minţii noastre. Şi întrucît pe verhovnicul lumii eretice contemporane, papa, lumea îl numeşte „Sfîntul Părinte”, hrănindu-i neîncetat trufia minţii, de aici începem şi noi să ne raportăm la Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos precum ereticii apuseni la actualul papă. Şi adăugînd la rătăcirea minţii noastre un cuvînt al Sfintei Predanii, că orice cuvînt al Sfinţilor Părinţi are putere canonică, sîntem gata să ascultăm fără dreaptă măsură orice ni s-ar zice de către vreun cleric. Şi de aici repede cădem în rătăcirea de a ne lăsa, noi, orbii, călăuziţi de orbi.
Dar nu despre aceasta să vorbim, ci despre părinţii cei îmbunătăţiţi ai vremii noastre, faţă de care facem greşeala de a-i socoti infailibili. Acest cuget satanic ne depărtează de Hristos cu toată dragostea ce ne-ar purta-o ei înaintea lui Dumnezeu. Suntem datori să le urmăm cuvintele şi sfaturile cu toată fiinţa atîta vreme cît ele nu se depărtează de Predania Bisericii; dar pentru asta suntem şi noi datori să cunoaştem această Predanie. Neştiinţa nu este o faptă bună, ci un păcat.
Erezia infailibilităţii ne îndeamnă să nu-I mai urmăm Domnului Iisus Hristos Mîntuitorul lumii, ci celui pe care mintea noastră îl proclamă „Sfîntul Părinte”. Amar, amar, şi iarăşi vai!, celor ce şi-au proclamat astfel de „Sfinţi Părinţi” mai ales din cei ce confundă astăzi Biserica lui Hristos cu partidul unic la putere, căci s-au făcut de bună voie vase ale pierzaniei. „Mi-e prieten Platon”, spunea un înţelept din vechime, „dar mai prieten adevărul”.
Ce spune „omul infailibil” despre omul sfînt? „Întotdeauna eu am fost aşa ca el, şi chiar mai mult decît atît”. Ce spune sfîntul despre „omul infailibil”? „Dintre păcătoşi, cel dintîi sunt eu”.
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ala-69076.html

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de AlinB

Da, interesant discurs, dar fara nici o legatura cu vreun cipusor.



Iarasi, fara nici o legatura cu vreun cipusor, in schimb legat de BOSV, un discurs tipic BOSVist.

Mai trebuie dovezi despre care e motorasul cipofobilor?

Asta-i replica din seria "daca nu-i poti convinge, zapaceste-i"??

Dormi mai bine daca identifici "bosevistii"?!!

Din ce-am reusit sa pricep pana acum,cred ca cipul, in sine, face parte din lucrarea exterioara. Si este, cel mai probabil, pasul premergator pecetluirii.
DAR: pecetluirea exterioara – fie prin implant, raze laser sau mai stiu eu ce – va fi CONSECINTA pecetluirii interioare, care va fi posibila in masura in care omul isi va pierde libertatea. Aceasta pierdere a libertatii launtrice are loc atunci cand omul se desparte de Dumnezeu prin pacat. Are logica rationamentul meu? ca am citit si eu ce spun sfintii parinti si ce-i scris in Apocalipsa!!
Asa ca, oricat ar vorbi cineva cuiva despre cip, implanturi, pecete cu numar de om si lepadare (vezi toti duvohnicii "isterici") este in zadar, daca respectivul e deja rob launtric si cazut in ratacire si indoiala. Risipa cercetarii este toata aceasta ravna orientata gresit catre exterior.... (acel obsesiv "unde scrie").
In sufletul meu eu ma bucur pentru ca suntem cu 50 de ani in urma progresului Europei! sper sa ramanem si mai in urma :) sa dea Domnul nici la anul sa nu reuseasca astia sa scoata actele biometrice!!
Odata creati, avem in alcatuirea noastra si vointa proprie, dar libertatea daruita de Dumnezeu inseamna si o mare responsabilitate. Prost inteleasa aceasta va fi calea catre dezastru. e ca un cancer!

iti dau un exemplu din cartea "Diavolul este politic corect” de Savatie Bastovoi:

-Ti-aduci aminte scena ispitirii lui Iisus?
-Sigur, cum sa nu?
-Si cu ce L-a ispitit diavolul pe Iisus?
-Cum cu ce? Cu paine…Cu bogatii…Cu slava desarta…
-N-ai inteles nimic…
-Atunci spune tu.
-Cu Biblia! Cum si-a inceput Diavolul ispitirea?
-”Scris este”…
-Si cum i-a raspuns Hristos?
-Tot cu replici din Scriptura… se dumiri, surprins ca nu se gandise pana atunci la asta.
[...]Diavolul a inteles Scriptura si a folosit-o impotriva voastra!!
vorba parintelui Adrian Fageteanu: sunt vicleni, vicleni, vicleni!!

Rugaminte: nu mai incerca sa intimidezi, pentru ca sunt oameni care cauta cu inima curata sa inteleaga ce spun preotii acestia despre impactul actelor de identitate in vietile personale ale tuturor, iar un om cu frica de Dumnezeu nu va astepta un astfel de cautator cu paru in prag! eu ti-am citit multe postari si in ciuda inclinatiei tale spre catolicism, ai un suflet bun care poate aduce roade Adevarului!

[DragosP]

În prealabil postat de Barsaumas

Ia, revizuieste-ti părerea.

Stai umpic.

În prealabil postat de AlinB

Binenteles n-ai inteles nimic din toata discutia, nu stiu daca are vreo legatura cu varsta si problemele specifice sau reauavointa.

Tind sa cred ca mai degraba cu a doua, pentru ca pe alte topice ceea ce ai scris nu lasa loc pentru astfel de dileme.



Iarasi o remarca care starneste aceleasi dileme dar inclina si mai mult spre a doua, lipsindu-i orice continut intelectual, singurul scop fiind acela de a face o remarca rautaciuoasa in lipsa unei replici inteligente.

Dar cred ca e o veste buna, daca iti spun ca esti rauvoitoare/rautcioasa nu cred ca te superi, ceea ce nu cred ca s-ar intampla daca ti-as fi pus un diagnostic de retard intelectual.

Ca ateu spui aceste lucruri; ca daca ai fi crestin si ortodox, ai fi inteles ce am scris. Iar din lipsa de argumente faci apel la invective. Treaba ta!

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

Ce inseamna a fi nebun pentru Hristos o explicatie pentru cei care sunt jenati in sensibilitatea lor de "urlete suspecte"... dar de fapt confunda râvna cu isteria (( si e grav ,oameni buni!!!

I-ai croit părintelui Amfilohie nişte ţoale mult peste măsurile dânsului, în care se simte cu siguranţă stingher şi se mişcă cu greutate.

Sărăcuţa "docomentare" din surse exclusiv internautice, fragmentare îşi arată şi în acest caz limitele.

D'şoară (sau doamnă) Eliza Georgiana, uzând la maxim de prezumţia de cunoştinţă de cauză, te întreb:

1. Unde ai mai văzut nebuni pentru Hristos clerici? (cu exemple, vă rog!)
2. Dar predicând în faţa soboarelor?
3. Dar ţinând conferinţe pseudoduhovniceşti?
4. Dar propovăduind ideologii politice travestite în problematizări pretins "teologice"?
5. Precizează, rogu-te, o trăsătură definitorie, comună tuturor sfinţilor nebuni pentru Hristos!

Sunt de acord că nu trebuie confundate râvna cu isteria, ci asociate (în cazul de faţă) într-o formulă adeseori întâlnită în istorie, numită râvnă isterică. Şi-apoi râvna, după părinţii filocalici, se recunoaşte nu după puseurile exhibiţioniste temperamentale ci după o anumită dispoziţie constantă pe termen lung într-o lucrare bineplăcută Domnului.