La mulţi ani, românia (1 decembrie 2012)!

[stoicadorina]

Carmen Popescu - româncă

eu nu-s româncă
numai pe întâi
simt româneşte zi de zi
discret
muncesc iubesc
visez trăiesc concret
în transformări absurde
gândite desuet

îmi plac nu-mi plac
sunt ţintuită-n chin
am o grenadă-n mână
cuiu-i scos
aş vrea să o arunc
într-un netot
ei dovedesc
efortu-i de prisos

că sunt prea mică
nu e un nonsens
în lumea asta mare
plină de dilii
că mi-aş dori
să schimb pământ
cu faţa-n jos
îmi râd în nas zicând
nimic nu ştii

m-aşez în colţ
e plin de ei în jur
sunt singură
înot într-un ocean
ei sunt puţini e drept
au adăpost
sunt adunaţi pe viaţă
într-un clan

n-ai dreptul să ridici de jos
un ochi
ţi-l scot pe celălalt
zicând că-i prost
aşa că stai cu ei închişi
n-ai niciun rost
mai bine le gândeşti
un şut în dos

suntem o mână de copii
blazaţi
cu pieptul gol cu spaime
cu idealuri seci
se uită cu dispreţ
suntem damnaţi
să facem sluj
pentru destine reci

o ţar-avem
nu vreau să fiu
lepros
la mine-n bătătură
când voi avea copil
vreau să iubească viaţa
să zburde sănătos
pe un tărâm de vis
nu într-un ţintirim
carmen popescu, 30.11. 2013