Ce carti am mai citit....

[valer.cosma]

Ce zice-ti de "Istoria lui Dumnezeu" de Karen Armstrong,, aparuta la editura Nemira? Poate omul sa scrie o istorie a lui Dumnezeu, si sa fie obiectiv? Poate marginitul sa cuprinda nemarginitul?

[tot-Laurentiu]

O "istorie" a lui Dumnezeu nu poate fi scrisa de nimeni.
Fiindca Dumnezeu este fara de inceput si fara de sfarsit. Fiinta lui Dumnezeu este incognoscibila, neimpartasibila si inaccesibila oamenilor. La fel si ipostasurile Sfintei Treimi !

Numai oamenii indumnezeiti prin Harul necreat care izvoraste din Fiinta Sfintei Treimi, pot avea unele descoperiri de la Dumnezeu - ceea ce se chema Revelatie, voia lui Dumneazeu - dupa masura vieturirii si a credintei lor, cum a fost la Sfintele Soboare Ecumenice! Omul poate intra in comuniune cu Dumnezeu doar prin Harul necreat, cu toate acestea Dumnezeu nu poate fi exprimat in cuvinte, de aceea multi sectanti isi taie mintea in Scripturi fiindca citesc Scriptura literar, o interpreteaza dupa mintea lor si se ratacesc! Nu oricine poate talcui Scriptura!
In Sfanta Traditie si Noul Testament gasesti si o istorie a Intruparii lui Dumnezeu-Fiul,

[tot-Laurentiu]

Cuvântul scris se materializează pe hârtie, dar se transmite prin duh. De aceea, primind sau citind o carte sau o Biblie sectară vom primi duhurile lui Antihrist în sufletele noastre si astfel vom avea gânduri de necredintă, erezie si hulă în mintea noastră. Odată cu cartea eretică primim si duhurile arhiconice, care, prin citit, pătrund în mintea noastră. Mintea omului, când îsi fixează atentia asupra unui obiect, intră în interactiune cu acel obiect. Citind, de pildă, o carte, noi stabilim legătura sufletească cu autorul ei si cu cei care au citit sau citesc în acel moment acea carte. Dacă autorul cărtii este un crestin cu viată sfântă, care după mutarea sa din această viată a ajuns la fericirea cea vesnică, sufletul cititorului are parte de bucuriile cele duhovnicesti. Dacă, dimpotrivă, scriitorul este un om păcătos, iar cărtile lui descriu păcate (desfrânare, betie, homosexualitate, crime, tâlhării, necredintă, erezii), cititorul are părtăsire cu duhurile diavolesti, care l-au ajutat pe scriitor să scrie si să răspândească o astfel de carte.

Citind cu binecuvântarea preotului Sfânta Scriptură si scrierile Sfintilor Părinti, vom avea părtăsire harică cu Dumnezeu si cu Sfintii Săi. Iar înăltându-ne prin citit la gândurile si sentimentele sfinte ale sfintilor, ne vom sfinti. In acelasi timp, sfintii care au scris cartea se roagă în Cer, la Dumnezeu, pentru noi si prin harul lui Dumnezeu ne binecuvântează.

Este dăunător să citim literatură scrisă de oameni păcătosi, pentru că ne putem molipsi de păcatele lor. De fapt, o carte se alege si se cumpără după poftele sufletesti. De exemplu, omul desfrânat va fi atras de literatură, muzică si filme desfrânate. Duhul desfrânării actionează de la producător la distribuitor, la vânzător si apoi la cumpărător (cititor). Astfel, dacă cititorul care caută să cumpere o carte se uită în vitrină, iar vânzătorul îi arată sufleteste duhurile necurate pe care le au cărtile. Când dorinta păcătoasă sau sfântă a omului se acordează cu duhul pe care îl transmite vânzătorul, atunci cumpărătorul va dori să cumpere cartea, care va fi însotită de duhurile ei. Tot astfel se petrec lucrurile la alegerea unei cărti eretice, atee, a unei casete eretice, atee, sau a unei videocasete.

Pentru că omul păcătos vrea să pătrundă în tainele lui Dumnezeu, independent de vointa lui Dumnezeu, adică să devină un dumnezeu (un învătat), dar fără de Dumnezeu, el va fi inspirat si condus de diavol. Tainele dumnezeiesti se descoperă omului pe măsura cresterii lui duhovnicesti, a smereniei, a dobândirii darului Duhului Sfânt. Cu cât omul, prin credintă si fapte bune, se uneste cu Hristos prin Duhul Sfânt, el cunoaste tainele lui Dumnezeu, dobândeste putere si har, pe care le foloseste numai pentru fapte bune, potrivit cu vointa lui Dumnezeu.

Or, demonii, pentru că au apartinut în trecut diferitelor ordine ale ierarhiei îngeresti, sunt initiati, într-o măsură sau alta, în tainele existentei. Prin acestea ei încearcă să-i supună pe oameni, atrăgându-le atentia si interesul pentru ei, prin dezvăluirea unor taine "ale cunoasterii" si înzestrându-si discipolii cu capacităti supranaturale. Omul, posedând aceste cunostinte magice, tainice, ajunge în stare să influenteze oamenii si stihiile naturii, devenind însă astfel un rob al duhurilor necurate, care l-au înzestrat cu această putere. Fortele demonice, în virtutea îndepărtării lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, ci numai distrug. Tocmai de aceea, discipolii diavolilor aduc pe pământ elementul distructiv, pricinuind rău oamenilor care îi înconjoară, ducând la distrugerea lumii materiale. Acest lucru ni-l mărturiseste si Scriptura (Facerea 6,5-7).

http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor2.htm
http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

[tot-Laurentiu]

[img][/img]
Cugetări ale Sfântului Simeon de Dajbabe (1854-1941)

PUIUL ŞI APA
Puiul îşi înalţă capul numai atunci când bea apă, pe când creştinul cel bun îşi înalţă gândurile spre Dumnezeu în toată vremea.

ALERGAREA DUPĂ FLUTURI
Întocmai precum copiii aleargă veseli pe câmp după fluturi, tot astfel cei nepricepuţi aleargă după slava lumii.

AUR ŞI MĂTASE
Femeilor le place să lucreze cu aur şi cu mătase, în vreme ce dracii îi preferă pe cei drepţi şi sfinţi.

BARCA
Leagă-ţi barca mai temeinic când e înnorat sau plouă şi roagă-te mai cu râvnă când eşti în necaz şi năpădit de gânduri, astfel ca apa să nu-ţi ducă barca şi deznădejdea să nu te copleşească.

CALUL ÎNŞEUAT
Întocmai precum ţiganul îşi laudă calul ca să-l poată înşeua, tot astfel diavolul îl laudă pe om ca să-l poată înşela.

CORBUL
Întocmai precum în august un corb flămând va mânca fie şi o smochină, tot astfel un biet om va spune o minciună într-o împrejurare nedorită. Corbilor li se cuvine să mănânce carne, iar oamenilor, să spună adevărul.

INCENDIUL
Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linişti patimile sunt posturi aspre.

LĂMÂIA
Precum nu este lămâie fără mireasmă, tot astfel nu este milostenie care să treacă nerăsplătită. Lămâia trebuie mai întâi să se coacă, iar răsplata trebuie să-şi aştepte vremea.

LAPTELE FIERBÂND
Întocmai precum laptele spumegă şi se ridică atunci când fierbe, tot astfel se înalţă cel plin de mândrie atunci când se laudă pe sine. Întocmai precum laptele poate da pe dinafară, tot astfel poate cel plin de mândrie să sărăcească.

PÂNZA DE PĂIANJEN
În faţa unui stup, păianjenul îşi întinde adesea pânza, în vreme ce în faţa faptelor bune, satana întotdeauna pune ispite.

PAPUCII STRÂMŢI
Pantofii strâmţi la drum provoacă răni, iar gândurile necurate în mintea omului duc la păcat.

Sfântul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Mărcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

Fabrica de ganduri bune

[gabriela8]

Despre rugaciune- Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013

Despre bolile tainice ale sufletului
http://www.librariasophia.ro/carti-D....-so-8307.html

În zilele noastre, foarte mulţi oameni care au cunoscut adâncurile întunecoase ale necredinţei, dar din mila lui Dumnezeu au fost scoşi din acest iad şi chemaţi la lumină, se nasc la o nouă viaţă, cu totul diferită de aceea pe care au trăit‑o până acum. Se poate însă întâmpla ca omul să nu-şi simtă bolile duhovniceşti, şi dacă nu-şi obişnuieşte privirea să fie atentă la neputinţa sufletului nu se va lipi de el pocăinţa lăuntrică. Fără aceasta, viaţa duhovnicească nu va avea un reper, şi el se va abate pe un drum greşit. Este important ca de la bun început viaţa duhovnicească a credinciosului să ia o orientare corectă, iar pentru aceasta e necesar să-i vorbim despre viclenia patimilor lăuntrice, să-i deschidem ochii asupra acelei lumi lăuntrice întunecate cu care el urmează să se lupte şi care deseori se ascunde sub masca virtuţii şi a dreptăţii.
Scopul acestei cărţi a arhimandritului Lazăr Abaşidze, sihastru din Munţii Georgiei, este ca sprijinindu-se pe îndruŹmările Sfinţilor Părinţi din vechime şi ale Părinţilor timpurilor din urmă să-i deştepte, să-i pună în gardă, să-i protejeze pe creştinii începători arătându-le unele curse tainice ale bolilor sufleteşti ascunse, profunzimea căderii noastre şi viclenia duhurilor rele, încât să poată observa şi evita şi singuri „virtuţile” exterioare sub care pot fi ascunse mişcări tainice ale sufletului bolnav.

[tot-Laurentiu]

Autor: ÎPS Hierotheos Vlachos
Titlu: Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa
Editura: Sophia

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că [u]femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii.

Continuarea aici

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

[img][/img]
Cugetări ale Sfântului Simeon de Dajbabe (1854-1941)

PUIUL ŞI APA
Puiul îşi înalţă capul numai atunci când bea apă, pe când creştinul cel bun îşi înalţă gândurile spre Dumnezeu în toată vremea.

ALERGAREA DUPĂ FLUTURI
Întocmai precum copiii aleargă veseli pe câmp după fluturi, tot astfel cei nepricepuţi aleargă după slava lumii.

AUR ŞI MĂTASE
Femeilor le place să lucreze cu aur şi cu mătase, în vreme ce dracii îi preferă pe cei drepţi şi sfinţi.

BARCA
Leagă-ţi barca mai temeinic când e înnorat sau plouă şi roagă-te mai cu râvnă când eşti în necaz şi năpădit de gânduri, astfel ca apa să nu-ţi ducă barca şi deznădejdea să nu te copleşească.

CALUL ÎNŞEUAT
Întocmai precum ţiganul îşi laudă calul ca să-l poată înşeua, tot astfel diavolul îl laudă pe om ca să-l poată înşela.

CORBUL
Întocmai precum în august un corb flămând va mânca fie şi o smochină, tot astfel un biet om va spune o minciună într-o împrejurare nedorită. Corbilor li se cuvine să mănânce carne, iar oamenilor, să spună adevărul.

INCENDIUL
Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linişti patimile sunt posturi aspre.

LĂMÂIA
Precum nu este lămâie fără mireasmă, tot astfel nu este milostenie care să treacă nerăsplătită. Lămâia trebuie mai întâi să se coacă, iar răsplata trebuie să-şi aştepte vremea.

LAPTELE FIERBÂND
Întocmai precum laptele spumegă şi se ridică atunci când fierbe, tot astfel se înalţă cel plin de mândrie atunci când se laudă pe sine. Întocmai precum laptele poate da pe dinafară, tot astfel poate cel plin de mândrie să sărăcească.

PÂNZA DE PĂIANJEN
În faţa unui stup, păianjenul îşi întinde adesea pânza, în vreme ce în faţa faptelor bune, satana întotdeauna pune ispite.

PAPUCII STRÂMŢI
Pantofii strâmţi la drum provoacă răni, iar gândurile necurate în mintea omului duc la păcat.

Sfântul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Mărcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

Fabrica de ganduri bune

Încă doi Părinţi al căror stil, după părerea mea, seamănă întru câtva cu stilul Sfântului Simeon de Dajbabe

Autor: Sf. Inochentie al Odessei
Titlu: Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii
Editura: Sophia



Autor: Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Titlu: Bucuria de a fi ortodox
Editura: Sophia

[tot-Laurentiu]

"Cei care îşi au mintea adunată când citesc, dar se mulţumesc numai cu cititul, fără să pună nimic în practică în vederea sporirii lor duhovniceşti, se aseamănă cu agricultorii aceia care se îngreuiază să pună mâna pe plug, ci stând la umbră deasă citesc mereu cărţi despre agricultură şi învaţă multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători şi nefericiţi." (Cuv. Paisie Aghioritul)

Autor: Protosinghel Teodosie Paraschiv
Editura: Fotini, 2011
Titlu: Maxime şi cugetări filocalice (pe teme)

Editura: Adenium, 2013, editia a 2-a, revazuta

Mostră gratuită

[tot-Laurentiu]

Încadrarea pe teme a Filocaliei este un început bun, totuşi sunt destule texte care nu sunt încadrate corespunzător, asta şi datorită faptului că terminologia unor cuvinte este diferită faţă de înţelesurile terminologiei folosite în zilele noastre.

Avem spre exemplu: întristarea şi întristarea după Dumnezeu. Sau putem întâlni "frica" şi "frica de Dumnezeu" care nu au acelaşi înţeles. De asemenea nici "temerea" nu e acelaşi lucru cu "temerea de Dumnezeu".
"Întristarea" nu e acelaşi lucru cu "întristarea după Dumnezeu". Sf. Diadoch al Foticeei vorbeşte despre o "întristare dulce şi lacrimi fără durere".

Am găsit şi unii termeni identici, care sunt utilizaţi în expresii de unii părinţi, însă pentru a descrie sensuri diferite: "dulceaţa" şi "desfătarea" sunt folosiţi adesea pentru a exprima, atât cele lumeşti/trupeşti cât şi cele duhovniceşti. Cuvântul "dulceaţa" este utilizat pentru a exprima "dulceaţa plăcerii" - dulceaţa care apare din plăcerea simţurilor trupeşti, însă este utilizat şi pentru a descrie "dulceaţa cerească", "dulceaţa rugăciunii", "dulceaţa Preasfântului Duh", "dulceaţa lui Dumnezeu", "dulceaţa lui Iisus", "dulceaţă a harului", "dulceaţa unei bucurii fericite" sau "dulceaţă desăvârşită a inimii"...

Este interesant de studiat această terminologie a Filocaliei. Ar mai fi de enumerat o multitudine de termeni inteligibili: "mişcarea poftei", "mişcarea minţii", "mişcarea neraţională", "mişcarea patimii", "mişcarea firii", "mişcarea sufletului", "mişcarea naturală", "mişcarea voii", "mişcarea reflexă", "mişcarea voinţei", "mişcarea cugetării", "mişcarea conştiinţei", "mişcările poftitoare ale trupului" sau "mişcarea simplă şi neîmpărţită a minţii", termeni întâlniţi în mod special la Sf. Maxim Mărturisitorul.

Alţi termeni mai frecvenţi: "simţirea înţelegătoare", "simţirea harului", "simţirea minţii", "simţirea inimii", "înţelesurile dumnezeieşti", "văzduhul inimii", "înştiinţare", "pofta aprinsă", "plăcere urâtă", "pofta cea rea", "lipire", "desfacere", "gândurile răutăţii", "străjuirea minţii", "străjuirea inimii", "paza mintii" (trezvia mintii), "toropeală", "moleşeală"...

- pofta pământească, pofta trupească, pofta lumească, pofta inimii, poftele de jos, poftele înşelăciunii, pofte necuviincioase, poftele protivnice, poftele pierzaniei etc.
- "momeală" (atac), "patimă", "deprindere", "însoţire", "consimţire", "încuviinţare", "învoire", "robire"...

Aici puteţi găsi toate cele 12 volume ale Filocaliei