Ajutor cu sfaturi si idei pentru a iesi din somaj!!

În prealabil postat de aubergine

Si cei care lucreaza la un birou muncesc. Nu inseamna ca doar cei ce cultiva pamantul muncesc.

E ideea asta gresita la romani, care provine din comunism, ca doar taranii si muncitorii muncesc cu adevarat, alte ocupatii nu sunt vazute ca o munca adevarata, ci doar ca pierdere de vreme pentru ca nu produc ceva concret.
Mie, personal mi se pare aberant ca un inginer sau profesor sa vanda rosii in piata ca o precupeata, inteleg ca nu exista bani si oamenii fac lucruri suplimentare pentru un venit in plus, cu toate acestea nu este deloc normal. Si nu din cauza ca ar fi injositor sau rusinos, pur si simplu nu e normal.


Asa ca o idee generala, mi se pare ca lipsa de studii nu a putut decat sa dauneze Romaniei in general, mai ales celor care erau la conducere.

Spre exemplu daca Ceausescu nu ar fi fost un taran cu 4 clase si ar fi avut mai multa educatie poate ca nu considera ca e normal ca un om sa stea fara caldura mancare etc, nevoi fundamentale, e numai o parere. In plus si astazi se vede in ce hal am ajuns tot din cauza lipsei de educatie, elevii nu mai iau nici bacalaureatul si multi oameni conform recensamantului nu au decat cel mult 5-6 clase, pe langa aceasta, avem 200000 de analfabeti. Romanii ii vad cu ochi rai pe cei care au scoala pentru ca majoritatea romanilor nu au scoala de aceea prefera sa mearga sa lucreze la sat. Pe de alta parte multi sunt ofensati daca li se spune ca sunt tarani de parca ar fi ceva de rusine. Nu e rusinos sa fii taran, dar nu e nici bine sa ii dispretuiesti pe cei care au ajuns mai sus ca tine. Ar trebui sa ii admire nu sa ii dispretuiasca si sa considere ca toti romanii ar trebui sa lucreze pamantul. Doar pentru ca din intamplare avem mult pamant nelucrat. Nici in strainatate nu lucreaza decat foarte putini oameni pamantul, putini sunt incadrati in agricultura.

Hai sa nu politizam. Eu am vrut sa evidentiez faptul ca in conditiile unei concurente mai mari, ies de pe bancile facultatilor specialisti mai buni.

N-am spus ca doar taranii muncesc, ci am vrut sa evidentiez aceasta fuga cu orice pret de munca fizica. Una e sa faci fata concurentei cu abiltatile intelectuale din dotare si alta e sa nu faci fata acestei concurente.

Apoi mai exista lupta cu mentalitatile. Care e cea mai buna? Daca faci o facultate oarecare, doar pentru a nu fi mai prejos decat X, dar tu nu ai ceva special care sa te lege de acea profesie, e cam greu.

[sophia]

Inainte vreme se facea facultate doar pentru titlu si diploma. Sigur, iti asigura si un loc de munca (se dadeau repartitii).
Si multi se duceau acolo unde erau mai multe locuri.
Putini erau cei care faceau o facultate sau o meserie din pasiune. Erai cumva obligat de sistem sa te duci acolo unde se putea.

Si eu spun ca cel mai important pentru om si profesia/meseria practicata este s-o faca din pasiune si sa fie omul potrivit la locul potrivit.

Unii iau totul in calcul, orice risc ca sa poata sa-si implineasca visul de natura profesionala, altii nu au curaj (prea multe obstacole) si nici sansa.
Ca iti trebuie si o sansa intotdeauna.

Inainte vreme faceai o facultate si bun sau rau, aveai un loc de munca pe masura.
Azi nu mai este asa - faci o facultate si greu gasesti ceva de lucru (pe unele domenii).
In primul rand ca facultatile nu se adapteaza la cerintele pietii ca specializari, ca materii de studiu etc.

Aspectul cu "fuga cu orice pret de munca fizica) eu nu-l vad asa si am mai spus-o.
Cine poate si are placere nu fuge. Si exista din astia.
Tendinta este insa de a denigra unele profesii, de obicei pe aia pe care nu ai facut-o.
Cei care nu au facultate tind sa denigreze pe cei care studiaza si invers. Si nu este corect.
Pentru orice profesie/meserie iti trebuie o pregatire si anumite caracteristici pentru a o practica: studiu/scoala profesionala/liceu industrial, sanatate, anumite capacitati, sau trasaturi de caracter.

Daca unul e mai slab si are probleme de sanatate il pui la munca in agricultura sau la otelarie? In schimb pe unul care nu poate mental, il pui sa studieze?

Si pe urma unde sa trimeti un om la tara, la agricultura? Nu mai exista asa ceva. Cine are pamant, gradini, animale la tara, casa, este una. Cine nu, unde sa se duca?

Chestia asta ca fac orice munca pentru a supravietui nu mi se pare corecta. Nu mi se pare corect sa nu poti trai dintr-o profesie/meserie pe care ai invatat-o si pentru care ai aplecare. Nu este posbili sa fii fortat in felul asta.

Si mai mult: cu timpul pierzi si ceea ce ai dobandit in timp prin studiu si experienta. Daca o vreme un inginer vinde in piata sau serveste in restaurant, va uita profesia lui si nu se va mai putea intoarce in ea.
Ce va scrie el la experienta in profesie in CV, ca sa fie angajat? Ca a vandut in piata, ca a fost chelner?
Te pierzi pur si simplu si este pacat.

Nu stiu ce spuneti voi ca numai cei grozavi, geniile izbandesc in profesia lor. Peste tot este nevoie si de genii si de lideri, dar si de executanti, de membrii din echipa.
Iar notele de la facultate, sa fim seriosi. Nu spun prea multe, pentru ca nu oglindesc toate posibilitatile omului.

Un absolvent de medicina poate fie sa foarte bun la lucrul practic, sa puna diagnostice, sau sa opereze, sau sa lucreze cu oamenii pur si simplu (medici de familie de ex.), altul nu are capacitatea de a lucra cu oamenii si poate mai mult in cercetare sau in laborator, sau profesor in facultate, iar altul in sfarsit, este mai bun in a scrie carti de medicina.
Iata cata diversificare. La fel si la ingineri, sau la economisti.

Legat de varsta inaintata. Asta nu ar trebui sa fie un impediment. Pai daca ne facem probleme la 45 ani, ce facem mai tarziu cand deja se iese la pensie la peste 60 ani (65-67). Oamenii aia ce sa mai faca/zica?

Intreprinderile trebuie sa invete sa lucreze cu oameni mai in varsta, sa-i foloseasca in loc sa se vaite ca nu mai au tineri. Un om in varsta are atuurile lui, iar un tanar are si dezavantaje.

Se pot face multe si la peste 40 ani si se pot face si scoli. Eu am invatat o a doua scoala la 50 ani. A fost greu, dar am reusit. Colegii mei mai tineri veneau cu anumite calitati (viteza de reactie, creier mai putin uzat, prospetime, tehnicitate in ultimele descoperiri ale tehnicii), eu avem calitatile mele (rabdare, profunzime, experienta in munca, etc.). Nu vreau sa ma laud aici ci doar sa spun ca toti, indiferent de varsta suntem buni, putem face ceva si trebuie sa fim folositi.

Da, cineva aici a spus bine. Persoana in cauza trebuie ajutata de cineva care mai intai s-o evalueze: ce vrea, ce stie, ce poate, ce-si doreste/ce-i place, ce alte capacitati are si ce este mai potrivit pentru ea pe piata.

[AlinB]

Sophia, ti-as raspunde dar parca e prea mult si prea greu de citit. :)

Cunosc şi eu nişte persoane, chiar apropiate, care se află în situaţii similare (au chiar studii superioare, dar nu îşi găsesc serviciu, la vârste apropiate de 40 de ani). Tendinţa mea recentă este să le "acuz" că nu se descurcă sau au prea multe pretenţii. Mama mi-a adus aminte că "bogatul nu crede celui sărac". Adevărul Dumnezeu îl ştie. Sunt sigur că e greu pentru ele, dar e greu şi pentru altcineva din exterior să le ajute. Cum ai putea garanta pentru altcineva?

[fallen]

O clienta de-a mea de 50+, desi a lucrat in comert toata viata, acum la batranete a gasit abia la un chiosc de ziare, si desi era in fata blocului ei, zice ca sculatul la 4 dimineata a terminat-o, si pe fondul problemelor preexistente s-a ales cu o depresie de a stat 3 saptamani internata. Acum zice ca se va mai interna pana face 90 de zile de CM ca sa intre la comisia de pensionare. Acum eu stiu ca multa lume apeleaza la spitalul de psihiatrie tocmai in acest scop, insa cu toate astea cu depresia nu e de glumit, poate fi o conditie debilitanta care sa te faca sa nu mai poti munci , si sper ca internarile si terapia sa nu serveasca ca unic scop declararii inapt si pensionarii, ci poate te ajuta si pe tine sa mai ameliorezi boala (de fapt un tratament reusit ar fii daca ti-ar ameliora-o suficient cat sa vrei si sa poti sa te intori la munca, insa se pare ca asta e greu de realizat, mai ales in termen scurt, chiar si cu cele mai elaborate chimicale, poate doar cu niste ani de terapie bine pusa la punct sa rezolvi niste disfunctii vechi de -o viata...). Pe mine personal m-a ajutat si sfantul maslu, posibil...altfel nu-mi explic cum am putut sa ma intorc si sa ma adaptez mai bine, a doua oara, la fostul loc de munca pe care-l parasisem de vreo 3 luni si care mi se paruse odios...

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

O clienta de-a mea de 50+, desi a lucrat in comert toata viata, acum la batranete a gasit abia la un chiosc de ziare, si desi era in fata blocului ei, zice ca sculatul la 4 dimineata a terminat-o

De ce trebuie sa te trezesti la 4 dimineata ca sa lucrezi la un chiosc de ziare?

[DragosP]

Pentru că distribuţia presei cotidiene se face la 5.

[stefan florin]

În prealabil postat de fallen

O clienta de-a mea de 50+, desi a lucrat in comert toata viata, acum la batranete a gasit abia la un chiosc de ziare, si desi era in fata blocului ei, zice ca sculatul la 4 dimineata a terminat-o, si pe fondul problemelor preexistente s-a ales cu o depresie de a stat 3 saptamani internata.

si pana la ce ora lucra?

[fallen]

În prealabil postat de stefan florin

si pana la ce ora lucra?

Nu lucra decat pana la 17 (desi sunt 12 ore, totusi) si cred ca si in weekend pana pe la pranz, iar ca bani lua cam 600-700 lei. Initial nu mi se parea o treaba rea nici mie, chioscurile sunt incalzite, cat de cat, am vrut si eu sa ma bag cand nu aveam de lucru, cautau cupluri pt un program mai lung, pana la 19-20 si ofereau cca 2000 lei/cuplu; eu am vrut sa ma combin cu mama, ea n-are probleme cu trezitul dimineata dar nu am gasit chiosc aproape de casa lor, ci doar la mine in sect 3, iar eu am o problema cu sculatul la 5 in sensul ca poate face criza de nervi barbatul daca il trezesc asa devreme (dc plecam pt 1000 euro nu era o problema,dar pt 1000ron...), si mai avam o problema ca deschizand cu cca 3 ore inaintea celorlate magazine, fiind si frig dimineata, trebuia sa consum ceva cald, ceaiuri, cafea ,etc si...ma intelegeti ce riscam sa patesc ulterior...(chioscurile au curent, sa-ti incalzsti ceva, in schimb nu au si posibilitati de 'evacuare"..).
Deci, daca faceam o depresie probabil din cauzele astea doua mi s-ar fii tras...plus ca probabil mai erau si altele pe care acum nu le intrevad. e foarte usor sa-ti dai cu parerea si sa judeci ce usoara si lipsita de griji e munca altuia si ce multi si nemeritati sunt banii pe care-i castiga...

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

Cunosc şi eu nişte persoane, chiar apropiate, care se află în situaţii similare (au chiar studii superioare, dar nu îşi găsesc serviciu, la vârste apropiate de 40 de ani). Tendinţa mea recentă este să le "acuz" că nu se descurcă sau au prea multe pretenţii. Mama mi-a adus aminte că "bogatul nu crede celui sărac". Adevărul Dumnezeu îl ştie. Sunt sigur că e greu pentru ele, dar e greu şi pentru altcineva din exterior să le ajute. Cum ai putea garanta pentru altcineva?

Ce studii superioare, mai exact?
Ce inseamna "studii superioare" in ziua de azi?
Daca n-ai facut o facultate competitiva sau nu ai fost competitiv in facultate, sunt aproape egale cu zero.

Noi avem ce e mai rau: o competitie dura, poate chiar mai dura decat in Occident, din cauza locurilor putine de munca, mult mai prost platite decat in Occident si ceea ce Occidentul are si noi nu - protectie sociala cvasi-inexistenta.

Din pacate sunt destui si dintre cei care acum intra la o facultate si nu realizeaza lucrurile astea, fiind probabil copii parintilor crescuti pe vreamea comunistilor cand toti care aveau o facultate aveau garantat si un loc de munca caldut.