Logica si fizica cuantica

Bine. Acum cand cred ca Bin000 a fost bulversat de tot cu atatea explicatii teoretice, cred ca e timpul sa orientam subiectul spre adevarata problema pe care a avut intentia s-o ridice.


Asa cum in threadul cu evolutionismul sunt multe dezbateri prop si contra, si in domeniul cuanticii credinciosii pot ridica anumite semne de intrebare care sa le fundamenteze credinta (ok, stiu ca nu au nevoie, dar cineva trebuie sa taie din elanul ateilor).

O sa incerc sa tratez subiectul simultan dpdv ateist si religios.
Lovitura sub centura arata in felul urmator:

Exista o asemanare izbitoare intre modul in care functioneaza creierul (sufletul pt. credinciosi) si mecanica cuantica (vointa lui Dumnezeu care misca lucrurile).

Creierul (sufletul) e considerat sursa inteligentei omului. El este capabil sa produca stari care par sa fie nedeterminste, pare ca are vointa proprie, pare ca are constiinta propriei existente. Sentimentele si trairile, precum si actiunile motrice sunt incluse in aceste stari. Creierul este un mecanism macroscopic. Adevarul este ca in interiorul acestuia noi nu putem sti ce se intampla. Constatam doar rezultatul starilor interne. De exemplu daca intrebi un om orice lucru, nu vei putea fi sigur niciodata de raspunsul pe care-l va da pana nu-l primesti. Acel raspuns este rezultatul multor procese de interactiune care se petrec in creier in scopul crearii acelui raspuns.

Noi asimilam acest raspuns cu proprietatea ca omul are INTELIGENTA.

Revenind la cuantica, se pare ca acelasi lucru se intampla cu materia la nivel microscopic. Asa cum am mai spus in postarile anterioare, nu putem sti starea unui sistem cuantic pana nu "intrebam" (observam) sistemul. Atfel, se pare ca intreaga materie din univers are un substrat microscopic sau cuantic, in care nu putem sti exact ce se intampla. Observam doar raspunsul materiei la intrebarea noastra.

Putem asimila oare raspunsul materiei tot cu proprietatea de INTELIGENTA ? De ce nu ? Am facut-o in cazul macroscopic al creierului. In acest caz cine este creierul (sufletul) care poseda aceasta inteligenta ? In cazul omului stim cine, Gheorghe de exemplu. Cine de raspunsuri mereu corecte atunci cand interogam materia ?

Nu va grabiti sa trageti concluzii, deoarece exista doua posibilitati de interpretare a inteligentei:

1. Nu exista notiunea de inteligenta in sensul in care suntem obisnuti sa o interpretam. E un concept inventat care doar da un nume unui intreg sir de interactiuni imposibil de prevazut si care au un rezultat imprevizibil. In aceasta ipoteza totul este un mecanism care isi desfasoara activitatea dupa niste legi clare. Nedeterminismul este o e fapt incapacitatea noastra de a observa toate variabilele. De fapt, totul este determinist. In acest sens, omul nu este inteligent si materia (sau sursa acesteia) nu este inteligenta de asemenea. In acesta ipoteza "inteligenta" capata sensul de nedeterminism "practic".

2. Exista un nedeterminism "teoretic". Aceasta ar insemna ca atat creierul cat si materia isi manifesta proprietatile fara sa respecte un mecanism predeterminat. Orice stare e posibila, dar este dat un raspuns "ales", favorizat, care nu are nici un motiv sa apara mai des decat toate celelalte raspunsuri posibile. Valabil si in cazul materiei. Mecanica cuantica spune ca la observarea pozitiei unei particule, aceasta isi alege una dintre pozitiile teoretice posibile pe care ne-o arata noua. In aceasta ipoteza "inteligenta" capata sensul nedeterminism "teoretic". Noi nu putem stii raspunsul din cauze fundamentale nu din cauze practice. E ca si cum cineva joaca alba-neagra si numai el stie ce culoare va iesi. Acest tip de nedeterminism ar putea fi vazut si ca "determinism volitiv". Pentru asta trebuie sa presupunem o vointa a cuiva. Aceasta este interpretarea inteligentei asa cum suntem obisnuiti s-o folosim in viata de zi cu zi.

Eu as inclina spre varianta 1. Dumnezeu poate fi vazut ca si "inteligenta" din spatele tuturor lucrurilor, asa cum si creierul il credem inteligent, dar este vorba de o inteligenta "nevolitiva" bazata pe respectarea intocmai a legilor fundamentale, nu pe alegerea unui raspuns favorizat din sumedenia de raspunsuri.

Sunt convins ca tot ce am spus aici este pur speculativ, si poate fi atacat din toate partile posibile, dar ar putea fi un exercitiu de imaginatie destul de util care ar fi atat in beneficiul ateilor cat si in beneficiul credinciosilor.

Pentru atei, in special pentru cei care nu au o pregatire stiintifica, vestea este ca interpretarea teoriilor fizice nu este chiar atat de simpla cum o cred ei. Trebuie sa ia in considerare si variantele in care teoriile arata clar spre un design "inteligent".

Pentru credinciosi, nu e de ajuns sa credeti in Dumnezeu numai pentru ca asa zice Biblia (stiu exact ca nu sunteti de acord cu asta), si nu e de ajuns sa intrati in polemica cu ateii scriind in posturi citate interminabile din cartile sfinte. Trebuie sa patrundeti in lumea ateilor si cu propriile lor teorii sa aratati ca exista loc de design inteligent, chiar in mijlocul teoriilor.

Si in final se va ajunge la concluzia ca nu are nici un sens sa demonstrezi ceva de nedemonstrat. Verdictul e clar: ori crezi ori nu. De stiut, nu vom sti niciodata.

În prealabil postat de iliegh

Bine. Acum cand cred ca Bin000 a fost bulversat de tot cu atatea explicatii teoretice, cred ca e timpul sa orientam subiectul spre adevarata problema pe care a avut intentia s-o ridice.


Asa cum in threadul cu evolutionismul sunt multe dezbateri prop si contra, si in domeniul cuanticii credinciosii pot ridica anumite semne de intrebare care sa le fundamenteze credinta (ok, stiu ca nu au nevoie, dar cineva trebuie sa taie din elanul ateilor).

O sa incerc sa tratez subiectul simultan dpdv ateist si religios.
Lovitura sub centura arata in felul urmator:

Exista o asemanare izbitoare intre modul in care functioneaza creierul (sufletul pt. credinciosi) si mecanica cuantica (vointa lui Dumnezeu care misca lucrurile).

Creierul (sufletul) e considerat sursa inteligentei omului. El este capabil sa produca stari care par sa fie nedeterminste, pare ca are vointa proprie, pare ca are constiinta propriei existente. Sentimentele si trairile, precum si actiunile motrice sunt incluse in aceste stari. Creierul este un mecanism macroscopic. Adevarul este ca in interiorul acestuia noi nu putem sti ce se intampla. Constatam doar rezultatul starilor interne. De exemplu daca intrebi un om orice lucru, nu vei putea fi sigur niciodata de raspunsul pe care-l va da pana nu-l primesti. Acel raspuns este rezultatul multor procese de interactiune care se petrec in creier in scopul crearii acelui raspuns.

Noi asimilam acest raspuns cu proprietatea ca omul are INTELIGENTA.

Revenind la cuantica, se pare ca acelasi lucru se intampla cu materia la nivel microscopic. Asa cum am mai spus in postarile anterioare, nu putem sti starea unui sistem cuantic pana nu "intrebam" (observam) sistemul. Atfel, se pare ca intreaga materie din univers are un substrat microscopic sau cuantic, in care nu putem sti exact ce se intampla. Observam doar raspunsul materiei la intrebarea noastra.

Putem asimila oare raspunsul materiei tot cu proprietatea de INTELIGENTA ? De ce nu ? Am facut-o in cazul macroscopic al creierului. In acest caz cine este creierul (sufletul) care poseda aceasta inteligenta ? In cazul omului stim cine, Gheorghe de exemplu. Cine de raspunsuri mereu corecte atunci cand interogam materia ?

Nu va grabiti sa trageti concluzii, deoarece exista doua posibilitati de interpretare a inteligentei:

1. Nu exista notiunea de inteligenta in sensul in care suntem obisnuti sa o interpretam. E un concept inventat care doar da un nume unui intreg sir de interactiuni imposibil de prevazut si care au un rezultat imprevizibil. In aceasta ipoteza totul este un mecanism care isi desfasoara activitatea dupa niste legi clare. Nedeterminismul este o e fapt incapacitatea noastra de a observa toate variabilele. De fapt, totul este determinist. In acest sens, omul nu este inteligent si materia (sau sursa acesteia) nu este inteligenta de asemenea. In acesta ipoteza "inteligenta" capata sensul de nedeterminism "practic".

2. Exista un nedeterminism "teoretic". Aceasta ar insemna ca atat creierul cat si materia isi manifesta proprietatile fara sa respecte un mecanism predeterminat. Orice stare e posibila, dar este dat un raspuns "ales", favorizat, care nu are nici un motiv sa apara mai des decat toate celelalte raspunsuri posibile. Valabil si in cazul materiei. Mecanica cuantica spune ca la observarea pozitiei unei particule, aceasta isi alege una dintre pozitiile teoretice posibile pe care ne-o arata noua. In aceasta ipoteza "inteligenta" capata sensul nedeterminism "teoretic". Noi nu putem stii raspunsul din cauze fundamentale nu din cauze practice. E ca si cum cineva joaca alba-neagra si numai el stie ce culoare va iesi. Acest tip de nedeterminism ar putea fi vazut si ca "determinism volitiv". Pentru asta trebuie sa presupunem o vointa a cuiva.

Eu as inclina spre varianta 1. Dumnezeu poate fi vazut ca si "inteligenta" din spatele tuturor lucrurilor, asa cum si creierul il credem inteligent, dar este vorba de o inteligenta "nevolitiva" bazata pe respectarea intocmai a legilor fundamentale, nu pe alegerea unui raspuns favorizat din sumedenia de raspunsuri.

Sunt convins ca tot ce am spus aici este pur speculativ, si poate fi atacat din toate partile posibile, dar ar putea fi un exercitiu de imaginatie destul de util care ar fi atat in beneficiul ateilor cat si in beneficiul credinciosilor.

Pentru atei, in special pentru cei care nu au o pregatire stiintifica, vestea este ca interpretarea teoriilor fizice nu este chiar atat de simpla cum o cred ei. Trebuie sa ia in considerare si variantele in care teoriile arata clar spre un design "inteligent".

Pentru credinciosi, nu e de ajuns sa credeti in Dumnezeu numai pentru ca asa zice Biblia (stiu exact ca nu sunteti de acord cu asta), si nu e de ajuns sa intrati in polemica cu ateii scriind in posturi citate interminabile din cartile sfinte. Trebuie sa patrundeti in lumea ateilor si cu propriile lor teorii sa aratati ca exista loc de design inteligent, chiar in mijlocul teoriilor.

Si in final se va ajunge la concluzia ca nu are nici un sens sa demonstrezi ceva de nedemonstrat. Verdictul e clar: ori crezi ori nu. De stiut, nu vom sti niciodata.

E o postare cu adevarat profunda, domnule iliegh. Ati spus esenta, miezul de bun-simt al acestei controverse, care este mai mult decit doar gnoseologica. Mult mai mult, dupa cum ati evidentiat. Singura problema e ca marea masa a ateilor sunt (usor-)-ostil-indiferenti, iar marea masa a credinciosilor, incapatinat-(usor)-fanatici. Adica, pina la urma, in ciuda splendidului laborator al mintii si venerabilei biblioteci a eruditiei, din caverna subiectivismului uman inregimentat ideologic, dar indeosebi religios, se aude mereu un hohot de ris crud. De ce spun asta? Deoarece tocmai aceasta aderenta patimasa, indeosebi din partea hardlinerilor diverselor religii, a costat umanitatea mai mult singe decit toate epidemiile si pandemiile la un loc.

[DragosP]

Moamăă câtă profunzime-n ultimele două postări, evident, mai puţin a mea.

Hai, mai sicrieţi.

[AlinB]

În prealabil postat de Barsaumas

E o postare cu adevarat profunda, domnule iliegh. Ati spus esenta, miezul de bun-simt al acestei controverse, care este mai mult decit doar gnoseologica. Mult mai mult, dupa cum ati evidentiat.

Mai ai de lucrat la discernamant. :)

O masa de cuvinte impopotonate cu termeni sofisticati, nu inseamna neaparat eruditie, adevar, profunzime, etc.:)

Singura problema e ca marea masa a ateilor sunt (usor-)-ostil-indiferenti, iar marea masa a credinciosilor, incapatinat-(usor)-fanatici. Adica, pina la urma, in ciuda splendidului laborator al mintii si venerabilei biblioteci a eruditiei, din caverna subiectivismului uman inregimentat ideologic, dar indeosebi religios, se aude mereu un hohot de ris crud. De ce spun asta? Deoarece tocmai aceasta aderenta patimasa, indeosebi din partea hardlinerilor diverselor religii, a costat umanitatea mai mult singe decit toate epidemiile si pandemiile la un loc.

Oh, vechea teorie atee a religiei care e cauza tuturor relelor, razboaielor, etc. tocmai cand realitatea istorica demonstreaza tocmai opusul, cele mai multe victime ale razboiului, de-a lungul istoriei, n-au nici o legatura cu razboaiele religioase, lasand chiar la o parte cazurile nu putine in care religia a fost de fapt scuza si paravan unor oameni fara Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

O sa incerc sa tratez subiectul simultan dpdv ateist si religios.
Lovitura sub centura arata in felul urmator:

Exista o asemanare izbitoare intre modul in care functioneaza creierul (sufletul pt. credinciosi) si mecanica cuantica (vointa lui Dumnezeu care misca lucrurile).

Creierul (sufletul) e considerat sursa inteligentei omului.
El este capabil sa produca stari care par sa fie nedeterminste, pare ca are vointa proprie, pare ca are constiinta propriei existente. Sentimentele si trairile, precum si actiunile motrice sunt incluse in aceste stari. Creierul este un mecanism macroscopic.

Asta ce e, punctul de vedere religios sau ala ateu?
Mai ales partea cu "pare", orice sens o fi avand..
Inclin sa cred ca e ateu, data fiind echivalenta apriorica intre creer si suflet.

Adevarul este ca in interiorul acestuia noi nu putem sti ce se intampla.

Formulare gresita, teoretic putem afla, stiinta e un continuu progres, dar ce e mai important deocamdata scapa si ma bucur ca ai ajuns si tu la concluzia asta desi eu cand afirmam asta tineai musai sa ocolesti ideea.

Constatam doar rezultatul starilor interne. De exemplu daca intrebi un om orice lucru, nu vei putea fi sigur niciodata de raspunsul pe care-l va da pana nu-l primesti. Acel raspuns este rezultatul multor procese de interactiune care se petrec in creier in scopul crearii acelui raspuns.
Noi asimilam acest raspuns cu proprietatea ca omul are INTELIGENTA.

Nu neaparat. Poti sa intrebi cat e ceasul si sa-ti spuna ca e frumos afara.
Cam greu de asimilat asta cu inteligenta, dar daca astea sunt standardele atee.. :)

Revenind la cuantica, se pare ca acelasi lucru se intampla cu materia la nivel microscopic. Asa cum am mai spus in postarile anterioare, nu putem sti starea unui sistem cuantic pana nu "intrebam" (observam) sistemul. Atfel, se pare ca intreaga materie din univers are un substrat microscopic sau cuantic, in care nu putem sti exact ce se intampla. Observam doar raspunsul materiei la intrebarea noastra.

Materia are legi, nu inteligenta.
Of. of..

Putem asimila oare raspunsul materiei tot cu proprietatea de INTELIGENTA ? De ce nu ?

O fi inteligenta un concept filosofic inca in dezbatere, dar daca pui problema asa pana si la un taran cu patru clase radee ala si cu posterioru'..

Am facut-o in cazul macroscopic al creierului. In acest caz cine este creierul (sufletul) care poseda aceasta inteligenta ? In cazul omului stim cine, Gheorghe de exemplu. Cine de raspunsuri mereu corecte atunci cand interogam materia ?

Legile naturii :)

Nu va grabiti sa trageti concluzii, deoarece exista doua posibilitati de interpretare a inteligentei:

1. Nu exista notiunea de inteligenta in sensul in care suntem obisnuti sa o interpretam. E un concept inventat care doar da un nume unui intreg sir de interactiuni imposibil de prevazut si care au un rezultat imprevizibil.

Asta da definitie a inteligentei.
Trimitere (inca o data) la paragraful cu taranul.
Restul nu mai comentez ca desi dpdv al valorii cognitive se incadreaza tot aici, continutul umorist e mult diluat de explicatiile fistichii.

Eu as inclina spre varianta 1. Dumnezeu poate fi vazut ca si "inteligenta" din spatele tuturor lucrurilor, asa cum si creierul il credem inteligent, dar este vorba de o inteligenta "nevolitiva" bazata pe respectarea intocmai a legilor fundamentale, nu pe alegerea unui raspuns favorizat din sumedenia de raspunsuri.

Deci toata apa asta de ploaie pentru a re-itera vesnica teorie atee ca lumea nu are un Creator, ci materia are inteligenta si asta facand downgrade la definitia inteligentei, ducand-o in sfera unui raspuns aleatoar sau a unui proces fizic.

Pentru atei, in special pentru cei care nu au o pregatire stiintifica, vestea este ca interpretarea teoriilor fizice nu este chiar atat de simpla cum o cred ei. Trebuie sa ia in considerare si variantele in care teoriile arata clar spre un design "inteligent".

Ar fi bine sa accepte deja ca lumea are un Creator inteligent din moment ce stiinta n-a putut demonstra contrariul: ca o suma de procese aleatoare pot produce inteligenta.

Pentru credinciosi, nu e de ajuns sa credeti in Dumnezeu numai pentru ca asa zice Biblia (stiu exact ca nu sunteti de acord cu asta), si nu e de ajuns sa intrati in polemica cu ateii scriind in posturi citate interminabile din cartile sfinte. Trebuie sa patrundeti in lumea ateilor si cu propriile lor teorii sa aratati ca exista loc de design inteligent, chiar in mijlocul teoriilor.

Stii cum zic ateii, nu trebuie sa dovedesti ceea ce este evident ci ceea ce sfideaza evidenta dovedita de viata de zi cu zi.
Deci..

În prealabil postat de AlinB

Asta ce e, punctul de vedere religios sau ala ateu?
Mai ales partea cu "pare", orice sens o fi avand..
Inclin sa cred ca e ateu, data fiind echivalenta apriorica intre creer si suflet.

Ambele, din economie de cuvinte am scurtat textul. Atat sufletul cat si creierul sunt considerate sursa inteligentei omului, unul din perspectiva religioasa si unul atee.

În prealabil postat de AlinB

Formulare gresita, teoretic putem afla, stiinta e un continuu progres, dar ce e mai important deocamdata scapa si ma bucur ca ai ajuns si tu la concluzia asta desi eu cand afirmam asta tineai musai sa ocolesti ideea.

Nu putem afla deoarece sunt prea multi neuroni si prea multe conexiuni. Cine sta sa le numere. E vorba de o imposibilitate practica nu teoretica.

În prealabil postat de AlinB

Nu neaparat. Poti sa intrebi cat e ceasul si sa-ti spuna ca e frumos afara.
Cam greu de asimilat asta cu inteligenta, dar daca astea sunt standardele atee.. :)

Chiar in conditiile tale, putem asocia acel raspuns cu inteligenta. O piatra nu ti-ar fi raspuns nimic.

În prealabil postat de AlinB

Materia are legi, nu inteligenta.
Of. of..

Chiar imi pare rau ca nu ai inteles pasajul asta. Era in avantajul credintei. Incerc sa-ti explic. Vorbeam despre modul in care se manifesta materia in lume, si despre posibilitatea ca substratul materiei, care o genereaza de fapt, sa posede inteligenta. Pacat ca nu te-ai prins, a fost unul din rarele mele momente in care dau credit ideii de design inteligent. In loc sa fi preluat ideea si sa fi continuat un atac ideologic concentrat (un dialog) pe tema asta, te-ai risipit in amanunte, care de multe imi arata ca nu ai inteles tocmai bine ceea ce am vrut sa zic.

În prealabil postat de AlinB

O fi inteligenta un concept filosofic inca in dezbatere, dar daca pui problema asa pana si la un taran cu patru clase radee ala si cu posterioru'..

"Lasa-ti copii sa vina la mine, ca a celor ca ei e imparatia cerurilor". La fel si cu taranii.

În prealabil postat de AlinB

Asta da definitie a inteligentei.
Trimitere (inca o data) la paragraful cu taranul.
Restul nu mai comentez ca desi dpdv al valorii cognitive se incadreaza tot aici, continutul umorist e mult diluat de explicatiile fistichii.

Nu e o definitie a inteligentei. E o incercare de a explica ratiunea prin mecanisme pur "mecanice".

În prealabil postat de AlinB

Deci toata apa asta de ploaie pentru a re-itera vesnica teorie atee ca lumea nu are un Creator, ci materia are inteligenta si asta facand downgrade la definitia inteligentei, ducand-o in sfera unui raspuns aleatoar sau a unui proces fizic.

Aici ai inteles aproape corect, dar nu e vorba de o inteligenta a materiei, ci a substratului care o genereaza, care poate sa poarte un nume, sa zicem "Dumnezeu".

În prealabil postat de AlinB

Ar fi bine sa accepte deja ca lumea are un Creator inteligent din moment ce stiinta n-a putut demonstra contrariul: ca o suma de procese aleatoare pot produce inteligenta.

Aici e o eroare chiar de logica, un sofism, cum tot iti place tie sa zugravesti toate posturile. In primul rand stiinta nu incearca sa demonstreze contrariul. Si apoi daca stiinta nu reuseste sa sa-si explice chiar tot la momentul asta, sau poate niciodata, nu inseamna neaparat ca trebuie sa recurga automat la solutia unui creator inteligent. Tradus in termeni de logica care se pare ca-ti place foarte mult: daca A nu este egal cu B, nu inseamna neaparat ca A=C.

În prealabil postat de AlinB

Stii cum zic ateii, nu trebuie sa dovedesti ceea ce este evident ci ceea ce sfideaza evidenta dovedita de viata de zi cu zi.
Deci..

Eu zic ca nu exista nimic evident, nici macar in lumea ateilor.Totul este relativ. Tu poti sa-mi arati acum si aici evidenta existentei raiului si iadului? SAu a vietii dupa moarte ? Sau chiar a lui Dumnezeu ? Chiar as vrea ca tu sa continui pe tema asta. Arata-mi ceva ce consideri tu evident din religie.

[bin000]

În prealabil postat de iliegh

Atat sufletul cat si creierul sunt considerate sursa inteligentei omului, unul din perspectiva religioasa si unul atee.

Daca creierul ar fi sursa Inteligentei ar fi destul de comic caci nu se justifica nici o lege care exista in societatea omeneasca fie ea morala, penala, civila sau marţiala caci actiunea unui om ,daca sursa e creierul, nu e supusa nici pedepsei nici recompensei caci e rezultatul interactiunii unor neuroni(omul actioneaza nu pentru ca alege el liber ci pentru ca niste neuroni au facut niste Sinapse sub impulsul legilor fizicii adica niste elemente chimice impun o alegere omului). Daca creierul e sursa Inteligentei, nu exista libera alegere ci doar dictatura chimiei din creier, nici un om nu e vinovat de nimic ci atomii din creier. O problema majora se ridica: ce mai cauta legile de orice fel in societatea omeneasca? Cei care au facut orice lege au crezut ca exista libera alegere, dar daca creierul e sursa inteligentei. ..orice lege e o nebunie.

În prealabil postat de bin000

Daca creierul ar fi sursa Inteligentei ar fi destul de comic caci nu se justifica nici o lege care exista in societatea omeneasca fie ea morala, penala, civila sau marţiala caci actiunea unui om ,daca sursa e creierul, nu e supusa nici pedepsei nici recompensei caci e rezultatul interactiunii unor neuroni(omul actioneaza nu pentru ca alege el liber ci pentru ca niste neuroni au facut niste Sinapse sub impulsul legilor fizicii adica niste elemente chimice impun o alegere omului). Daca creierul e sursa Inteligentei, nu exista libera alegere ci doar dictatura chimiei din creier, nici un om nu e vinovat de nimic ci atomii din creier. O problema majora se ridica: ce mai cauta legile de orice fel in societatea omeneasca? Cei care au facut orice lege au crezut ca exista libera alegere, dar daca creierul e sursa inteligentei. ..orice lege e o nebunie.

Ai dreptate.
Problema se rezolva in felul urmator: legile despre care vorbesti au rolul de a schimba interactiunile din cadrul creierului astfel incat comportamentul omului se schimba. Cu alte cuvinte, creierul este supus unor perceptii (legile societatii) care produc schimbari in dinamica acestuia si astfel au efect asupra comportamentului. Cei care au facut legile asta au avut ca scop. Sa schimbe comportamentul oamenilor.

Creierul invata si se adapteaza conditiilor exterioare printr-un mecanism de feedback. Legile sunt conditiile exterioare in acest caz.

Si mai simplu: daca pui mana pe un obiect care e fierbinte (fara sa fi stiut inainte) si te-ai ars, a doua oara nu mai pui mana pentru ca creierul tau a invatat ca acel obiect e periculos. La fel si cu legile.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Si mai simplu: daca pui mana pe un obiect care e fierbinte (fara sa fi stiut inainte) si te-ai ars, a doua oara nu mai pui mana pentru ca creierul tau a invatat ca acel obiect e periculos. La fel si cu legile.

Realitatea arata ca sistemul functioneaza mai bine la animale decat la om.
Inca un + pentru liberul arbitru, indiferent in care directie alege sa mearga pana la urma omul.

In plus, legile nu sunt totul - depinde foarte mult cum se aplica.
Sistemul moral al omului primeste semnale cam contradictorii in societatea actuala, inclusiv din partea legii.

[bin000]

În prealabil postat de iliegh

Ai dreptate.
Problema se rezolva in felul urmator: legile despre care vorbesti au rolul de a schimba interactiunile din cadrul creierului astfel incat comportamentul omului se schimba. Cu alte cuvinte, creierul este supus unor perceptii (legile societatii) care produc schimbari in dinamica acestuia si astfel au efect asupra comportamentului. Cei care au facut legile asta au avut ca scop. Sa schimbe comportamentul oamenilor.

Fals. Legile alea de care vorbesti au fost facute TOT de niste substante chimice din creierele "legiuitorilor". Foarte Intelijente substantele astea chimice desi nu stiu ce e aia "lege"(concept NE-material) ele interactioneaza intre ele si scot ceva despre care ele n-au nici o idee. Cum ar putea sa aiba, sunt niste bieti atomi.. ..dar fac legi . Mai incearca alta varianta.