|
|
|
|
|
|
|
#1
19.10.2013, 00:53:17
|
||||
|
||||
Citat:
Dar dpdv lumesc da,un om smerit va fi interpretat ca pe un prost,ca pe un papa lapte,caruia poti sa-i faci ce vrei,sa-l tratezi cum vrei si sa-l manipulezi dupa pofta ta.Adica omul pe care il jefuiesti si el te si binecuvanteaza la plecare, urandu-ti numai de bine sau omul caruia ii dai o palma si el iti ofera si obrazul celalalt. Da,intradevar acum parca face mai mult sens. Totusi,de ce termenul de"prost"are atatea valente? Prostul este acela care nu invata din lectiile de viata,care nu isi dezvolta capacitatile intelectuale/spiritual, care nu se instruieste s.a.m.d. De ce prostul acesta(care este prost dintr-o lene si o nepasare maladiva)este nelimitat de omul smerit(considerat prost)? Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om? A incercat cineva de pe forum?Stiti cat de greu este sa fii un astfel de"prost"?
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. 
|
|
#2
19.10.2013, 00:55:47
|
||||
|
||||
|
Ca sa revin la intrebarea de pe forum,eu stiam ca sarac cu duhul inseamna sarac cu mandria,cu iubirea de sine=care tot ca si smerit s-ar traduce.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|
|
#3
19.10.2013, 06:57:27
|
|||
|
|||
|
Sărac cu duhul înseamnă neșcolit, cu puțină cultură, fără inteligență, prost(cum s-a spus mai sus), fără sclipiri de gândire; unul ca acesta e fericit pentru că nu-și va căuta fericirea lumească și bunăstarea(adică atașamentul) într-o calitate personală vremelnică formatoare de orgoliu.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#4
19.10.2013, 08:29:51
|
||||
|
||||
|
E așa greu să citiți un catehism? Hai, nu tot, dar măcar link-ul pus de mine?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori"
|
|
#5
19.10.2013, 13:21:59
|
|||
|
|||
|
@DragosP - am citit din link-ul tau si am inteles ca de fapt notiunea asta este un amestec din tot ceea ce spunem noi toti aici: smerenie, indepartarea de cele lumesti, a avea numai ce da Dumnezeu (totul de la Dumnezeu) etc.
Acolo explica foarte bine. Dar in limba romana exista multe sinonime si deci totul se poate interpreta in multe feluri. @Yasmina - exista doua feluri de prosti si eu una am vazut in notiunea asta de "saraci cu duhul" pana acum altceva. Chiar si unii preoti mai interpreteaza asa. E vorba de acei prosti care sunt nascuti asa, care sunt ca niste copii. Nevinovati in prostia lor. In unele locuri chiar Iisus spune ceva in sensul sa luam aminte la copii, sa fim ca ei, sau ceva cu imparatia va fi a copiilor. "Lasati-i sa vina dupa mine ca...(nu mai stiu ce mai spunea cu imparatia)". Mai exista insa si prostia dobandita sa-i spun asa, adica exact ce spui tu, un om care nu se cultiva si nu se dezvolta mai departe. Ai pus o intrebare si am sa-ti raspund la ea: Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om? In credinta asta se numeste iubire de aproape, smerenie. Si asta nu este rau, dar numai daca se termina "lucrarea" aici. Deobicei insa dupa ce faci binele, ti se raspunde cu rau, altii profita eventual de ceea ce ai facut tu si tu ramai prost, adica ai pierdut. In lume asa se intampla de multe ori. Si este dureros. De aceea se spune (preotul nostru asa ne-a spus) ca dreptatea lumeasca este altfel decat cea a lui Dumnezeu. Revin la topic. Iata ce scriu dictionarele despre notiunea de "duh" si exepresii cu ea: DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism. Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri. (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. Fig. Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. Notă caracteristică, specific. Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din sl.duhŭ. Am bolduit explicarea expresiei din topic. De aia multa lume traduce aceasta notiune in acest fel. Limba romana este bogata. Si de aceea cred eu ca totusi ar fi trebuit tradus altfel din original. pacat ca nu stim noi limba respectiva. In alte limbi pentru expresia respectiva nu exista notiunea de "prost". Ex. Geist (in germana) si spirit in engleza. Si am gasit undeva ca exista mai multe traduceri in diversele Biblii, din care unele chiar sunt foarte bune (traducerile): "fericiti cei ce sunt saraci in fata lui Dumnezeu", sau "care asteapta numai de la Dumnezeu". Iata "originalul" in limba greaca (dar de fapt nu in aramaica a fost scrisa prima Biblie ?) „Μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι, ὅτι αὐτῶν ἐστιν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν.“ Aici scrie cuvantul "πνεύματι", adica acel pneuma. Care inseamna totusi altceva: suflare de viata, de la Dumnezeu. Deci notiunea de "duh" in original nu se referea la prost sau sau smerit, ci mai degraba slab in fata lui Dumnezeu (fara suflare de viata, fara putere si rezistenta in fata Lui).
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|
|
#6
19.10.2013, 19:16:20
|
||||
|
||||
|
Copiii nu sunt prosti. De multe ori sunt mai destepti decat adultii. Copiii sunt nevinovati, fara pacate si foarte receptivi la cele duhovnicesti. Ori curatenia sufleteasca nu e tot una cu prostia.
|
|
#7
19.10.2013, 19:28:24
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mai exista o interpretare a cuvantului "prost" raspandita mai ales pe meleagurile noastre. Un prost mai este unul care nu se descurca, nu fura, nu e smecher sau nu-si trage tot timpul niste foloase in scop personal de multe ori ilicit. In acest sens este interpretat cel smerit ca si prost.
|
|
#8
31.10.2013, 00:24:54
|
||||
|
||||
|
Fericiti cei saraci cu duhul (in ochii lumii si in ochii lor), ca a lor este Imparatia Cerurilor.
1. Lumea il socoteste "prost" pe cel care nu traieste dupa legile ei, in pas cu turma. Prima "fericire" ne da curaj; sa nu ne fie frica de gura lumii, cand ne vor socoti "prosti". Sa fim "saraci cu duhul" in ochii lumi, ca sa fim "bogati cu duhul" inaintea lui Dumnezeu. 2. Gresit inteleasa, smerenia ne poate speria, ca si cum ne'am desfiinta pe noi insine. Aceasta "fericire" ne indeamna sa alergam spre smerenie cu toata puterea, caci Sa fim "saraci cu duhul" in ochii nostri, ca sa fim "bogati cu duhul" in ochii lui Dumnezeu. Din catehism, citire: Cuvintele "saraci cu duhul" inseamna "smeriti de buna voie", adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine. Ele nu ii desemneaza deci pe cei (prosti) neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel (adica pe cei smeriti). "Saraci cu duhul" sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii. Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) Last edited by windorin; 31.10.2013 at 00:29:33.
|
|
#9
19.11.2013, 14:43:51
|
|||
|
|||
|
Aici nu trebuie facuta confuzia intre doua situatii disticte:
-una este "sarac cu duhul"" in sensul de a: fi un om mai calm, mai echilibrat, de a te purta intr-un mod civilizat cu concetatenii tai, de a-i ajuta pe cei care au nevoie, de a fi corect si cinstit (vorba lui Ion Iliescu- "sarac si cinstit") sau atunci cand ajungi intr-o functie de conducere de a nu fura din avutul obstesc; -si cu totul alta este a fi las, a nu reactiona cand esti neindreptatit, a nu-i ajuta sau apara pe cei mai slabi sau care sunt in pericol, etc. "Cin'se ia cu mine bine/i dau haina de pe mine/cin'se ia cu mine rau/sa-l fereasca Dumnezeu/ca sunt sarpe de dudau"" Iar in privinta culturii generale orice om care se respecta (indiferent ce meserie ar aveea- de la tractorist la doctor), trebuie sa posede un bagaj minim in aceasta privinta (acuma nu putem fi toti specialisti in arta sau cultura, insa nici sa zici ca I.L.Caragiale a fost fundas stanga la Dinamo!), pentru a putea rezista a o discutie in societate si intr-un anturaj. Si ca sa exemplific la modul concret: De exemplul daca un vecin iti cere ajutorul nu eziti, la o distractie mergem pana dimineata, la servici, pe strada, in familie, intre prieteni, etc vorbim frumos cu toata lumea, cand e de facut o gluma o facem cu bun-simt, etc! Insa daca de exemplul pe strada vedem ca o fata sau o femeie singura este atacata sau acostata de un infractor, atunci am pus mana pe ce avem la indemana (un par, vreun bolovan, ceva) si reactionam! Cum s-a intamplat de exemplul cu aceea jurnalista violeta ziua pe strada in Bucuresti! Dintre toti barbatii care treceau la aceea ora pe strada, chiar nu s-au gasit 2-3 mai solizi care sa-l puna jos si sa-l bata pe acel individ ?!
|
|
|
Mod hibrid