Ce carte v-a marcat/placut?

[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Eu unul n-aş miza pe presupunerea că hristologia este o grilă hermeneutică tocmai potrivită pentru literatura pop. Conceptul cheie al hristologiei creştinismului autentic este teandria, sau divino-umanitatea. Nu prea văd cum ai putea să-l scoţi teandric pe Harry Potter...
Posibil să ai mai mult succes cu hristologia nestoriană, însă aceea nu reflectă adevărata realitate a lui Hristos Domnul.

O critica interesanta. Multumesc. Intr-adevar, nu se ridica pana la acest nivel hristologia din Harry Potter.
Dar cum spuneam, reflexele hristice din literatura sunt partiale.

Eu cred ca nu numai literatura pop, ci si filmele 'pop' pot fi citite (vazute) printr-o astfel de grila. De ex. Martix.

Hristos s-a coborat.. de ce nu s-ar fi coborat pana la aceste forme literare modeste?

[Mihailc]

În prealabil postat de Fani71

O critica interesanta. Multumesc. Intr-adevar, nu se ridica pana la acest nivel hristologia din Harry Potter.
Dar cum spuneam, reflexele hristice din literatura sunt partiale.

Eu cred ca nu numai literatura pop, ci si filmele 'pop' pot fi citite (vazute) printr-o astfel de grila. De ex. Martix.

Hristos s-a coborat.. de ce nu s-ar fi coborat pana la aceste forme literare modeste?

Hristos recflectat în industria entertainment-ului.....nu te supăra pe mine dar asta-i aberaţie deloc benignă, când vine vorba să discuţi cu nişte copii în optica asta. Sigur că Hristos s-a coborât, dar a făcut-o cu scopul de a ridica nu pentru a încuraja plonjonul nesfârşit în abisurile imaginaţiei omeneşti.

Atenţie mare, nu forţa kenoza Fiului până într-acolo, că-l faci să gireze orice kitsch produs exclusiv cu targetul de a scoate profit.

[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Hristos recflectat în industria entertainment-ului.....nu te supăra pe mine dar asta-i aberaţie deloc benignă, când vine vorba să discuţi cu nişte copii în optica asta. Sigur că Hristos s-a coborât, dar a făcut-o cu scopul de a ridica nu pentru a încuraja plonjonul nesfârşit în abisurile imaginaţiei omeneşti.

Atenţie mare, nu forţa kenoza Fiului până într-acolo, că-l faci să gireze orice kitsch produs exclusiv cu targetul de a scoate profit.

Totusi, Harry Potter nu este chiar literatura kitsch. Are anume calitati - la nivelul lui. Tu l-ai citit, totusi?
Nu as spune ca Hristos se coboara in orice produs literar de proasta calitate (desi cred ca se coboara in mai multe decat ne inchipuim noi; si pentru cititorii de kitsch a murit Hristos pe cruce.)

Hristos s-a coborat, cred in toate abisurile si este prezent peste tot. Sigur cu intentia de a ridica: si eu raman la teza ca inclusiv prin literatura pop exista posibilitatea de urcare din 'abisurile imaginatiei omenesti' (exista si abisuri mai profunde, si mai tenebroase), perntru cei care au inceput prin a citi asta. Nu inseamna ca trebuie sa ramana acolo...

Dar cred ca putem si trebuie sa Il vedem pe Hristos ORIUNDE. Cred ca El este mai putin rafinat si sofisicat ca noi. Em stie ca nu toata lumea poate citi Dostoievski (cei utin nu la orice varsta).

Da, printul Maskin - l-am citit prea tanara (la 17 ani; veti rade, poate, de aceasta inversare in lecturi...) si nu l-am recitit de atunci in intregime, spre rusinea mea. Iar atunci nu cunosteam prea multa teologie. M-a impresionat mult atunci, dar nu stiu daca din acest motiv, in orice caz nu constient.
Deci, daca imi poti spune in cateva randuri in ce anume chipul lui Hristos in el este teandric, m-ar interesa. Ca dragostea lui este sacrificiala si de tip hristic, in general, imi dau seama. Insa nu reuseste sa se mantuie nici pe sine, nici pe Nastasia Filipovna, din cate imi amintesc, iar la sfarsit isi pierde mintile.

[Mihailc]

În prealabil postat de Fani71

Totusi, Harry Potter nu este chiar literatura kitsch. Are anume calitati - la nivelul lui. Tu l-ai citit, totusi?
Nu as spune ca Hristos se coboara in orice produs literar de proasta calitate (desi cred ca se coboara in mai multe decat ne inchipuim noi; si pentru cititorii de kitsch a murit Hristos pe cruce.)

Am notat într-o postare anterioară că nu voi comenta gusturi subiective şi că fiecare este liber să-şi formeze un sistem axiologic propriu. Personal, consider că e bine ca acest sistem să fie menţinut în stare de şantier, adică păstrând mereu la îndemână posibilitatea schimbării proiectului iniţial din mers.

Da, am studiat fenomenul comercial "Harry Potter" ca lovitură de marketing obţinută prin utilizarea intrumentelor culturii, alături de alte fenomene comerciale care au fabricat mitologii postmoderne diseminate în mentalul colectiv la nivel global (cu ar fi Dan Brown, de pildă). Studiul nu l-am făcut de unul singur, ci într-o echipă de oameni instruiţi să identifice ce anume atrage irezistibil într-un produs cultural privit în el însuşi, dar şi ce fel de aşteptări şi nevoi primare latente satisface.
Concluzia comună, foarte pe scurt, a fost că seria Harry Potter este făcătură literară mediocră din punct de vedere stilistic şi tematic, care reiterează într-o altă configuraţie imaginară acelaşi discurs despre obsesia pentru putere, căreia i se subordonează o morală comună consacrată în societatea de tip capitalist şi fructifică stimuli emoţionali corespunzători acestei morale.

Hristos s-a coborat, cred in toate abisurile si este prezent peste tot. Sigur cu intentia de a ridica: si eu raman la teza ca inclusiv prin literatura pop exista posibilitatea de urcare din 'abisurile imaginatiei omenesti' (exista si abisuri mai profunde, si mai tenebroase), perntru cei care au inceput prin a citi asta. Nu inseamna ca trebuie sa ramana acolo...

Dar cred ca putem si trebuie sa Il vedem pe Hristos ORIUNDE. Cred ca El este mai putin rafinat si sofisicat ca noi. Em stie ca nu toata lumea poate citi Dostoievski (cei utin nu la orice varsta).

Prezenţa lui Hristos este una şi prezenţa lucrătoare a lui Hristos este alta. Dacă vorbim despre ubicuitatea divină, da, Hristos este prezent şi într-un bordel. Dar asta nu înseamnă că şi ia parte la ce se întâmplă acolo. Aşa-zisa cultură pop nu-L va revela niciodată pe Hristos, fiindcă "cultura" pop îl face pe om sclavul mentalitar al unui tip de civilizaţie, în speţă, civilizaţia capitalist-consumistică.
Simpla prezenţă a lui Hristos nu asigură în mod automat metanoia. E suficient să citim Evangheliile ca să observăm faptul că au existat o mulţime de oameni care au ratat comuniunea cu El chiar aflându-se în proximitatea lui.
Generic spus, Hristos a murit pe cruce şi pentru Lenin, Hilter, Bin Laden sau Jack Spintecătorul. Însă nu ştim, şi nu vom şti niciodată, pentru câţi dintre aceştia, şi mulţi alţii, Hristos a murit degeaba.

Da, printul Maskin - l-am citit prea tanara (la 17 ani; veti rade, poate, de aceasta inversare in lecturi...) si nu l-am recitit de atunci in intregime, spre rusinea mea. Iar atunci nu cunosteam prea multa teologie. M-a impresionat mult atunci, dar nu stiu daca din acest motiv, in orice caz nu constient.
Deci, daca imi poti spune in cateva randuri in ce anume chipul lui Hristos in el este teandric, m-ar interesa. Ca dragostea lui este sacrificiala si de tip hristic, in general, imi dau seama. Insa nu reuseste sa se mantuie nici pe sine, nici pe Nastasia Filipovna, din cate imi amintesc, iar la sfarsit isi pierde mintile.

Din câte citesc în postările tale, n-ai înţeles aproape nimic din "Idiotul".
Poate o să-ţi recanalizezi energia irosită în căutarea improbabilului profil hristic a lui Harry Potter, într-o nouă lectură a lui Dostoievski. După aceea, poate vom putea discuta despre înrudirea ontologică dintre Mîşkin şi Hristos.

[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Am notat într-o postare anterioară că nu voi comenta gusturi subiective şi că fiecare este liber să-şi formeze un sistem axiologic propriu. Personal, consider că e bine ca acest sistem să fie menţinut în stare de şantier, adică păstrând mereu la îndemână posibilitatea schimbării proiectului iniţial din mers.

Da, am studiat fenomenul comercial "Harry Potter" ca lovitură de marketing obţinută prin utilizarea intrumentelor culturii, alături de alte fenomene comerciale care au fabricat mitologii postmoderne diseminate în mentalul colectiv la nivel global (cu ar fi Dan Brown, de pildă). Studiul nu l-am făcut de unul singur, ci într-o echipă de oameni instruiţi să identifice ce anume atrage irezistibil într-un produs cultural privit în el însuşi, dar şi ce fel de aşteptări şi nevoi primare latente satisface.
Concluzia comună, foarte pe scurt, a fost că seria Harry Potter este făcătură literară mediocră din punct de vedere stilistic şi tematic, care reiterează într-o altă configuraţie imaginară acelaşi discurs despre obsesia pentru putere, căreia i se subordonează o morală comună consacrată în societatea de tip capitalist şi fructifică stimuli emoţionali corespunzători acestei morale.

Prezenţa lui Hristos este una şi prezenţa lucrătoare a lui Hristos este alta. Dacă vorbim despre ubicuitatea divină, da, Hristos este prezent şi într-un bordel. Dar asta nu înseamnă că şi ia parte la ce se întâmplă acolo. Aşa-zisa cultură pop nu-L va revela niciodată pe Hristos, fiindcă "cultura" pop îl face pe om sclavul mentalitar al unui tip de civilizaţie, în speţă, civilizaţia capitalist-consumistică.
Simpla prezenţă a lui Hristos nu asigură în mod automat metanoia. E suficient să citim Evangheliile ca să observăm faptul că au existat o mulţime de oameni care au ratat comuniunea cu El chiar aflându-se în proximitatea lui.
Generic spus, Hristos a murit pe cruce şi pentru Lenin, Hilter, Bin Laden sau Jack Spintecătorul. Însă nu ştim, şi nu vom şti niciodată, pentru câţi dintre aceştia, şi mulţi alţii, Hristos a murit degeaba.

Din câte citesc în postările tale, n-ai înţeles aproape nimic din "Idiotul".
Poate o să-ţi recanalizezi energia irosită în căutarea improbabilului profil hristic a lui Harry Potter, într-o nouă lectură a lui Dostoievski. După aceea, poate vom putea discuta despre înrudirea ontologică dintre Mîşkin şi Hristos.

Este totusi paradohal ca ma mustrezi ca imi consum energia cu Harry Potter, cand si tu ai participat la un studiu despre aceasta carte.
Si eu am, ca sa zic asa, o 'tema academica' de facut (desi una mult mai modesta), de aceea imi consum energia cu el.

Ma intristeaza faptul ca nu te cobori chenotic pana la nivelul meu ;-) sa imi impartasesti ideile tale despre caracterul iconic al chipului lui Hristos din Idiotul. Apreciez mult postarile tale, cultura si nivelul tau intelectual si m-as fi bucurat sa le aflu. Avand in vedere ca am citit cartea asta la 17 ani, iar cum am mai mult decat de doua ori pe atat, cred ca pot fi scuzata ca 'nu am inteles nimic din el'. (Imi amintesc ca atunci am avut o mare pasiune pentru Dostoevski si mai ales pentru 'Idiotul', si am cautat la biblioteca toate comentariile despre el, dar cum era inainte de 89, iti inchipui ca nu era prea multa vorba despre teantricitatea printului Miskin in comentariile pe care le-am gasit.)
Dar accept bobarnacul, si poate vom mai vorbi pe aceasta tema, daca imi fac temele :-)

Indraznesc totusi sa nu fiu de acord cu tine in priviinta rolului si sensului literaturii populare in general, si al lui Harry Potter in cazul de fata. Voi reveni.

[Fani71]

Revin, deci. Cred ca si literatura populara poate vehicula arhetipuri importante si binefacatoare. Ca vehiculeaza si altele, inclusiv idei nocive sau purs si simplu la moda, vagi, ieftine, este adevarat (dar tot atat de adevarat si pentru 'marea literatura').
Cred si nu ajunge explicatia fascinatiei pt putere sa explici impactul pe care l-a avut Harry Potter. Cred, din cat l-am studiat, ca impactul privine mai ales din aglomerarea de arhetipuri luate din toata cultura europeana - si din crestinism, dar nu numai. Oamenii au nevoie, duc dorul dupa aceste arhetipuri si simboluri, ele traiesc mai departe in inima lor desi cultura postmoderna incearca sa le dea la o parte.
Ca Rowling a cam pescuit din ele si ca nu a creat ceva intr-adevar frumos, nou, inaltator, este adevarat. Dar faptul ca a pus in miscare, pentru intelesul marelui public, toate aceste arhetipuri - si mai ales pe cel al lui Dumnezeu mantuitorul - eu zic ca este benefica aceasta carte si merita si citita, si studiata.

Mai cred si ca nu este corect sa dispretuim cultura populara doar pentru ca este populara, si nu corespunde exigentelor estetice ale celor mai cultivati.
Ce sa citeasca acele milioane de oameni care nu pot intelege 'marea literatura'? De ce sa nu citeasca Harry Potter? - in loc sa joace jocuri fara sens sau sa vada filme horror.
Am ajuns sa fiu mult mai ingaduitoare cu oamenii lispiti de cultura si sa nu ma mai consider (cum riscam pe vremuri) superioara spiritual sau moral lor.
Si va asigur, majoritatea elevilor mei nu au ajuns nici macar la nivelul lui Harry Potter ca lecturi.. Pentru ca nu citesc de loc.

[Mihailc]

În limba română, când spui "cultura populară" se poate înţelege şi altceva, de-aia cred că ar fi mai indicat să folosim termenul "cultură pop" aşa cum spui muzică pop, care, cel puţin la noi, este cu totul altceva decât muzica populară.
O spun pentru a treia oară, cred cu tărie fiecare este liber să adere la sistemul de valori care-l reprezintă la un moment dat. Însă nu-mi fac iluzii, "evoluţionismul axiologic" funcţionează rar, iar în cazul aşa-zisei "culturi pop", aproape că nu funcţionează.
Pentru a nu fi din nou înţeles greşit, trebuie să explic de ce am pus în ghilimele "cultura pop" şi cu argument folosesc locuţiunea adjectivală "aşa-zisei" cu sensul de numire frauduloasă. Asocierea dintre "cultură" şi "pop" este de fapt o mostră de corectitudine politică, invenţie tipic postmodernă obţinută prin relativizarea prin depreciere a termenului "cultură" şi reînvestirea termenului "pop" cu calităţi pe care nu le are. În realitate, cultura pop este un departament al entertainment-ului, adică a industriei divertismentului. Este corespondentul postmodern al circului din imperiul roman, livrat periodic împreună cu pâinea pentru a satisface nevoile primare ale populaţiei, cotra cost, evident.
Dacă spun lucrurile astea nu înseamnă că dispreţuiesc categoria umană care aderă la acest tip de aflare în treabă, în numele elitismului "culturii mari". Pur şi simplu refuz să numesc un hamster elefant, doar fiindcă se simte hamsterul confortabil dacă-i spun aşa. Cu atât mai mult, resping categoric să-l bag pe Hristos în aceste forme consacrate de iluzionare colectivă. Mă refer aici la Hristosul Bisericii, că dacă vorbim despre hristoşii imaginarului religios occidental discuţia se repoziţionează pe alte coordonate.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Mihailc

Am notat într-o postare anterioară că nu voi comenta gusturi subiective şi că fiecare este liber să-şi formeze un sistem axiologic propriu. Personal, consider că e bine ca acest sistem să fie menţinut în stare de şantier, adică păstrând mereu la îndemână posibilitatea schimbării proiectului iniţial din mers.

Da, am studiat fenomenul comercial "Harry Potter" ca lovitură de marketing obţinută prin utilizarea intrumentelor culturii, alături de alte fenomene comerciale care au fabricat mitologii postmoderne diseminate în mentalul colectiv la nivel global (cu ar fi Dan Brown, de pildă). Studiul nu l-am făcut de unul singur, ci într-o echipă de oameni instruiţi să identifice ce anume atrage irezistibil într-un produs cultural privit în el însuşi, dar şi ce fel de aşteptări şi nevoi primare latente satisface.
Concluzia comună, foarte pe scurt, a fost că seria Harry Potter este făcătură literară mediocră din punct de vedere stilistic şi tematic, care reiterează într-o altă configuraţie imaginară acelaşi discurs despre obsesia pentru putere, căreia i se subordonează o morală comună consacrată în societatea de tip capitalist şi fructifică stimuli emoţionali corespunzători acestei morale.

Ai putea sa dai niste site-uri, sa citesc si eu? M-ar interesa putin sa inteleg acest fenomen(HP).