Iadul este...veșnic?

[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

Dar prin combaterea trupului de pe poziții ascetice(fără ghilimele și pseudo), cum foarte bine sugerează postul sau înfrânarea, exact asta urmărește: mântuirea sufletului(fără ghilimele, după cum se vede).

11. Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului.(1Petru2,11)

Nu-mi vine a crede că Sinodul n-a luat în discuție aceste versete; sau poate că ghilimele și pseudo nu vin de la Constantinopol.

Postul şi înfrânarea nu vizează doar trupul şi nu urmăreşte nicidecum combaterea lui cu dispreţ platonic. Biserica a respins dintotdeauna extrema aceasta hiperspiritualistă, exacerbată în vechime mai ales de mediile gnostice şi neoplatonice înfiltrate în creştinism.
Adevărata asceză urmăreşte refacerea unităţii persoanei umane şi depăşirea dihotomiei suflet-trup. În Crez n-ai să găseşti nicăieri "aştept mântuirea sufletului", ci "aştept învierea morţilor" (în orginal - "anastasis tou sarkos" adică "învierea trupului/ cărnii").
Sigur că trupul are pofte, numite în literatura ascetică şi "patimi", însă nici sufletul nu e scutit de ele. Ba mai mult, regina patimilor este considerată mândria care poate îmbolnăvi, o spun Părinţii Bisericii, chiar şi persoana care a biruit, iniţial, poftele trupului.