Postul care nu ajuta la nimic

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Demetrius

Adevărat.
rugăciunea determină postul, nu invers.

Dacă aş spune că e valabilă şi reciproca, ar ieşi un nou topic cu tabere. Aşa încât mă abţin.
Şi spun că nici rugăciunea nu determină postul, nici postul nu determină rugăciunea.
În general, evit să folosesc expresia mult uzată în comunism: "determină". Pentru că minte.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă aş spune că e valabilă şi reciproca, ar ieşi un nou topic cu tabere. Aşa încât mă abţin.
Şi spun că nici rugăciunea nu determină postul, nici postul nu determină rugăciunea.
În general, evit să folosesc expresia mult uzată în comunism: "determină". Pentru că minte.

Corectă observaţia ta ! în loc de "determină" , se poate folosi "ajută"( postul - rugăciunea ) .

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă aş spune că e valabilă şi reciproca, ar ieşi un nou topic cu tabere. Aşa încât mă abţin.
Şi spun că nici rugăciunea nu determină postul, nici postul nu determină rugăciunea.
În general, evit să folosesc expresia mult uzată în comunism: "determină". Pentru că minte.

"Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune. Iar cel ce seamana in Duhul din Duh va secera viata vesnica." (Gal 6:8)

Prin rugaciune, un bun postitor, prin post un bun rugator.

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă aş spune că e valabilă şi reciproca, ar ieşi un nou topic cu tabere. Aşa încât mă abţin.
Şi spun că nici rugăciunea nu determină postul, nici postul nu determină rugăciunea.
În general, evit să folosesc expresia mult uzată în comunism: "determină". Pentru că minte.

Frumos ai spus că te abții, și mai frumos era să reușești pentru că, uite(!), deja ne-am tăbărât.
Bănuiesc că mesajul tău a fost determinat de acest cuvânt "mincinos", nu din analiza perechii rugăciune -post.

29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.(Mc9,29)

Observi ordinea din Scriptură? Mai verifică și (Daniel9,3), (Mt17,21), (Tobit12,8).
Într-un loc (1Cor7,5) se numește și invers(post-rugăciune), dar acolo se înfrânează(postește) desfrânarea, ca apoi iarăși să desfrâneze.

Prima și cea mai naturală relație a omului cu Dumnezeu este rugăciunea, din ea decurgând postul (cum zice Sf Marcu mai sus) care apropie mai mult pe om de Dumnezeu.

De cele mai multe ori oamenii se roagă și nu postesc; cine nu se roagă nici nu postește că n-are motiv.
Tu ai auzit invers de oameni care postesc și nu se roagă?

Nu în ultimul rând, am postat determinat de propria mea experiență și nu mint.

[sophia]

Exista destui oameni de ambele feluri.
Rugaciunea si postul ar trebui sa coexiste, dar depinde de nivelul de credinta si de sanatate.
Iar incepem cu sertare si sertarase si judecati pripite...

Exista oameni care nu pot posti (probleme de sanatate), dar se pot ruga, si chiar o fac.
Exista oameni care nu au probleme in a posti, ca alimente ( de ex. veganii), dar nu se roaga, sau nu merg la biserica.

Nu intru in amanunte la postul trupesc.

Si tot postul mai include ceva: fapta buna, lipsa faptei rele, retragerea din cele lumesti (de la distractii de ex.)

Si eu imi pun adeseori intrebarea asupra efectelor postului.
Ca sa fie folositor si sa ajute, postul trebuie sa fie complet, adica sa cuprinda toate cele de mai sus si mai ales sa fie inteles, sa fie patruns sensul lui, semnificatia lui.
Si cred ca aici este cea mai mare problema. Multi il fac cu automatism, ca asa scrie. Dar daca in sufletul nu-i intelegi menirea...

Si mai cred ca postul alimentar mai necesita niste explicatii de la preoti poate. El nu are sens pentru multi.
Rugaciunea in schimb este mai importanta si are si sens profund.
Poate ca aici sta cheia - sa ne concentram mai mult pe partea sprirituala a postului. Sigur, nu trebuie lacomie, dar nici sa stam sa numaram cana de lapte. Ca nu acolo sta raul.

[aubergine]

În prealabil postat de sophia

Exista destui oameni de ambele feluri.
Rugaciunea si postul ar trebui sa coexiste, dar depinde de nivelul de credinta si de sanatate.
Iar incepem cu sertare si sertarase si judecati pripite...

Exista oameni care nu pot posti (probleme de sanatate), dar se pot ruga, si chiar o fac.
Exista oameni care nu au probleme in a posti, ca alimente ( de ex. veganii), dar nu se roaga, sau nu merg la biserica.

Nu intru in amanunte la postul trupesc.

Si tot postul mai include ceva: fapta buna, lipsa faptei rele, retragerea din cele lumesti (de la distractii de ex.)

Si eu imi pun adeseori intrebarea asupra efectelor postului.
Ca sa fie folositor si sa ajute, postul trebuie sa fie complet, adica sa cuprinda toate cele de mai sus si mai ales sa fie inteles, sa fie patruns sensul lui, semnificatia lui.
Si cred ca aici este cea mai mare problema. Multi il fac cu automatism, ca asa scrie. Dar daca in sufletul nu-i intelegi menirea...

Si mai cred ca postul alimentar mai necesita niste explicatii de la preoti poate. El nu are sens pentru multi.
Rugaciunea in schimb este mai importanta si are si sens profund.
Poate ca aici sta cheia - sa ne concentram mai mult pe partea sprirituala a postului. Sigur, nu trebuie lacomie, dar nici sa stam sa numaram cana de lapte. Ca nu acolo sta raul.

Rugaciunea e mai importanta, dar si postul e important nu ne referim doar la postul de mancare. Mantuitorul a postit, si pe el trebuie sa il avem ca exemplu in primul rand.
Veganii, vegetarienii necrestini care postesc din motive de sanatate sau de moda sau de credinta pagana nici nu ar trebui sa intre in discutie, din moment ce nu fac postul pentru Hristos, luand exemplul Mantuitorului. Este absurd sa comparam crestinii care se roaga dar nu pot posti din cauza de boala cu paganii vegetarieni, este o jignire adusa crestinilor.
Postul alimentar in general este bun pentru a lupta contra desfranarii, de orice fel ar fi aceasta.

[Marcel_Ionut]

„ Mi-amintesc ca eu adesea intr-atata am infruntat pofta de mancare, incat stateam doua-trei zile nemancat si nici nu-mi venea macar in minte vreun fel de hrana. De asemenea, in lupta cu diavolul, m-am stapanit in asa masura de la somn, incat mai multe zile si nopti nu-nchideam ochii rugandu-ma Domnului. Dar mi-am dat seama ca dispretul hranei si al somnului era mai primejdios decat lupta cu lacomia si cu lenea.
Astfel, din cauza poftei trupesti nu trebuie sa ajungem la abuzuri vatamatoare, mancand sau dormind inainte de orele obisnuite sau mai mult decat trebuie, sau nemancand deloc, ci, dimpotriva, sa respectam orele de masa si de odihna, chiar daca nu ne face placere acest lucru. Si la un razboi si la celalalt ajungem prin uneltirea diavolului si e mai periculos cel dus printr-o infranare exagerata decat cel pe care ni-l impune satiul prea mare. Caci de la acesta putem sa ne ridicam la masura necesara prin impunsatura mantuitoare a severitatii, dar de la celalalt nu.” ( Sfantul Ioan Casian )

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Demetrius

Frumos ai spus că te abții, și mai frumos era să reușești pentru că, uite(!), deja ne-am tăbărât.
Bănuiesc că mesajul tău a fost determinat de acest cuvânt "mincinos", nu din analiza perechii rugăciune -post.

29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.(Mc9,29)

Observi ordinea din Scriptură? Mai verifică și (Daniel9,3), (Mt17,21), (Tobit12,8).
Într-un loc (1Cor7,5) se numește și invers(post-rugăciune), dar acolo se înfrânează(postește) desfrânarea, ca apoi iarăși să desfrâneze.

Prima și cea mai naturală relație a omului cu Dumnezeu este rugăciunea, din ea decurgând postul (cum zice Sf Marcu mai sus) care apropie mai mult pe om de Dumnezeu.

De cele mai multe ori oamenii se roagă și nu postesc; cine nu se roagă nici nu postește că n-are motiv.
Tu ai auzit invers de oameni care postesc și nu se roagă?

Nu în ultimul rând, am postat determinat de propria mea experiență și nu mint.

Frate, s-a scurs multă cerneală pe forum despre legătura dintre post şi rugăciune. Zeci de postări excepţionale, dacă îmi amintesc bine. Acum ce vrei, s-o luăm de la capăt?...

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Frate, s-a scurs multă cerneală pe forum despre legătura dintre post şi rugăciune. Zeci de postări excepţionale, dacă îmi amintesc bine. Acum ce vrei, s-o luăm de la capăt?...

Deloc, frate!

[Mena59]

Am citi o istorioara foarte educativa despre dorinta de a posti mai aspru decat cere randuiala Bisericii Ortodoxe. Sunt sigura ca multi stiu ca pt asta ne trebuie binecuvantarea duhovnicului dar asa ca mine or mai fi si altii care nu stiau. Pentru acestia si pt oricine doreste sa citeasca o redau mai jos:


În Postul Pastelui, un crestin a început să ajuneze în fiecare zi, până la apusul soarelui. Toti colegii de serviciu îl lăudau pentru nevointa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot să le facă sfestanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a întrebat:
- Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
- Nu, dar mă descurc, nu îmi e greu.
- Chiar dacă nu îti e greu, tot e bine să ceri binecuvântare de la părintele tău.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
- Dacă mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare să nu stie nimeni în afară de sotia ta că ajunezi. Dar asa, după ce te-au lăudat toti, va trebui să renunti la nevointa ta. Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si să nu le spui că eu te-am pus să renunti la post. Ca să te smeresti, să le spui că nu ai mai rezistat.
Crestinul a făcut asa. Dar a observat că îi era greu să ajuneze chiar si numai două zile pe săptămână. Când a fost biruit de foame, si a mâncat într-o zi de vineri dimineata, în loc să se ducă la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul său:
- Ce se întâmplă, părinte? Înainte puteam să postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.
- Înainte te hrăneai din laudele celorlalti. Dracul mândriei îti alunga foamea. Abia acum îti poti cunoaste măsura adevărată. Îti poti da seama de neputintele tale. Dar rabdă. Că nu e usoară calea mântuirii.
Colegii de serviciu, văzându-l că a renuntat să ajuneze în fiecare zi, au început să râdă de el, si îl mustrau că nu e în stare să se tină de ceea ce îsi propusese să facă. Dar părintele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplăcută lui Dumnezeu, când nu stie stânga ce face dreapta.

(din Patericul Mirenilor)