Biserica si Psihologia

[laurastifter]

Dacă ar fi acum atent colegul nostru protestant, domnul Pelerin spre Răsărit, probabil că v-ar sugera să vă alegeţi un sfânt pe care-l iubiţi mult amândoi şi, împreună, să scrieţi ceva despre el, la secţiunea de Patristică.
În lipsa colegului Pelerin, îmi iau îndrăzneala să-i fur puţin ideea... şi să vă propun exact acest lucru.
Ce ziceţi? :)
Îl iubiţi amândoi, de exemplu, pe Sf. Siluan Athonitul, nu-i aşa?
Dar pe Sf. Ignatie Teoforul, de exemplu, ca să fie chiar un Sfânt Părinte al Bisericii? :)
Şi vă rog eu mult să NU vă raportaţi unul pe celălalt la admin, fiindcă dumnealor, neştiind, poate, toate mesajele, ar bana pe unul dintre dvs şi mi-ar părea tare, tare rău!
Domnul Dumnezeul nostru să îndepărteze de la noi duhul dezbinării!
Şi să ştiţi, doamna Mihaela, că domnul profesor Cezar e un creştin autentic şi o persoană de o deosebită inteligenţă şi cultură.
A trecut prin multe încercări (aşa cum ne-a povestit pe forum, deschizându-şi inima faţă de noi toţi), pe care, cu ajutorul Domnului, le-a traversat cu bine.
Îmi pare tare rău că s-a creat o astfel de discuţie între 2 buni creştini şi colegi de forum!
Dar ce să facem?
Cine a trecut, oare, prin viaţa asta fără ispite?...
Şi, fără îndoială, cei mai ispitiţi dintre toţi sunt credincioşii adevăraţi.
Hristos în mijlocul nostru!

În prealabil postat de laurastifter

Dacă ar fi acum atent colegul nostru protestant, domnul Pelerin spre Răsărit, probabil că v-ar sugera să vă alegeţi un sfânt pe care-l iubiţi mult amândoi şi, împreună, să scrieţi ceva despre el, la secţiunea de Patristică.
În lipsa colegului Pelerin, îmi iau îndrăzneala să-i fur puţin ideea... şi să vă propun exact acest lucru.
Ce ziceţi? :)
Îl iubiţi amândoi, de exemplu, pe Sf. Siluan Athonitul, nu-i aşa?
Dar pe Sf. Ignatie Teoforul, de exemplu, ca să fie chiar un Sfânt Părinte al Bisericii? :)

Discutiile interconfesionale trebuie purtate cu grija, calauziti de Duhul Sfant, nu doar de cunostintele acumulate. Parintele Cleopa isi permitea sa discute cu sectarii, el stia ce sa le spuna, avea cuvant cu putere multa si pe unii ii intorcea la dreapta credinta.

Eu zic ca pentru discutii interconfesionale, trebuie sa avem rabdare sa dobandim cuvant cu putere multa, pentru ca dragostea si toleranta sa nu ne fie spre ispitire si spre cadere.

Sa ne amintim de poruncile noastre bisericesti:

http://www.credo.ro/porunci-bisericesti.php

Antonia ai citit pe diagonala ce a scris Laura.Propunerea ei,mergand pe o idee doar aparent a mea din trecut,era ca cei doi ortodocsi in conflict sa scrie impreuna un articol,nu vreunul din ei cu mine.Nu te nelinisti inutil,sectarii sunt ultimul motiv de cadere pe acest forum in acest moment.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Antonia ai citit pe diagonala ce a scris Laura.Propunerea ei,mergand pe o idee doar aparent a mea din trecut,era ca cei doi ortodocsi in conflict sa scrie impreuna un articol,nu vreunul din ei cu mine.Nu te nelinisti inutil,sectarii sunt ultimul motiv de cadere pe acest forum in acest moment.

Da, asa e. Am citit in graba.

De cate ori cadem, trebuie sa ne ridicam. Deznadejdea este de la necuratul si este cel mai mare pacat. Strigam si Dumnezeu ne ajuta.

Eu, una, raman pentru totdeauna cazuta doar daca, din mandrie, nu recunosc ca sunt in fundul iadului. Daca-mi vad rautatea cea ascunsa si strig cu nadejde dupa ajutor, e imposibil ca Hristos, Care S-a jertfit pentru mine, sa nu ma auda si sa nu-mi vina in ajutor. Si, daca tot cer ajutor, trebuie sa iert si eu pe cel ce mi-a gresit.

Nu putem generaliza. Poate ca unii dintre forumisti chiar acum se roaga cu lacrimi si se bucura de mangaierea Duhului Sfant. Asa ca spun: capra sunt eu si nimeni altcineva. Si, daca eu spun despre mine asa, nicio jignire nu ma mai afecteaza.

Lupt sa-mi scot rautatea din suflet, cad, ma ridic si o iau de la capat. Asta doar pana traiesc!

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Îmi pare tare rău că s-a creat o astfel de discuţie între 2 buni creştini şi colegi de forum!

De fapt nu este chiar asa, pe mine ma ataca de aproximativ un an, dupa ce s-a intamplat asta de mai multe ori, ne-am impacat si tot asa, singura solutie a ramas sa il ignor si nu mai am nicio bataie de cap.