Biserica si Psihologia

[Decebal]

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.


Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.


În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.