![]() |
![]() |
|
#9
|
|||
|
|||
![]()
Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea școală înainte de a pune șmecherii de după revoluție ghiara lor satanică pe sistemul de educație. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (și deja de anișori buni) sistem de educație ai fi înțeles. Înainte, și chiar și acum, totuși în domeniile medicină și științe se muncește cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât și după școală sau școli.
Te rog să mă scutești de seminariștii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur și simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea și tot felul de "vederi" și "văzători"? Eu cred că tu nu înțelegi cât este de greu de fapt, chiar și în contextul apartenenței la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar așa de ușor cum crezi dumneata să ajungi la Duh. Dacă citești ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoție, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă și s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puțin tinerei la preoție îți vine să te crucești. Marii sfinți ai Bisericii nu au avut atitudinea față de preoție pe care o propagă clericaliștii și obedienții lor slugarnici, tăcuți și cuminței. Băiețașii ăștia se aruncă la preoție de parcă ar fi stat o viață întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinții Părinți erau mai modești, mai precauți, mai conștienți, mai respctuoși, mai evlavioși spre deosebire de inconștienții ăștia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câțiva ani de studii făcuți și ăia cum se fac. În ce privește psihiatria, nu aveam în vedere părțile extreme despre care vorbești dumneata. Și ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susține, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuși, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale și perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuși pentru anumiți oameni a fost și este necesară, și va fi în continuare, pentru ca să își amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puțin după ciunoștințele mele, nu se prea vorbește de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare și de o anumită ținere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii. |
|