Biserica si Psihologia

[cezar_ioan]

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ie-duhovnicie/

Putem distinge doua indatoriri de baza ale preotului fata de bolnavi:
1) aceea de a-l indemna pe bolnav sa se supuna examenului medical si, in caz de necesitate, unui tratament sistematic, si
2) aceea de a-l ajuta pe bolnav sa se lupte cu boala, sa constientizeze in mod critic si sa biruie anomaliile sale de caracter si de comportament.

Medicul psihiatru il poate trata pe bolnav in perioadele de psihoza acuta, poate ajuta la diminuarea frecventei crizelor de boala si, in masura posibilitatilor, la prevenirea recidivelor acestora.
Rolul duhovnicului este deosebit de insemnat pentru acesti bolnavi in perioadele dintre crize, cand ei constientizeaza chinuitoarele contradictii dintre starile polare de excitatie si deprimare, de luciditate si de manie oarba, de luminare si de intunecare a constiintei, dintre starile polare de bunavointa fata de lume si oameni si de inraire mohorata, irascibilitate, banuiala fata de invataturile moralizatoare…

Comportamentul preotului este definit de indatorirea generala a pastoratiei: aceea de a ajuta omului sa afle adancul pocaintei, sa refaca perceperea duhovniceasca corecta a vietii din sufletul omenesc, raportarea corecta la propriul pacat si la propria demnitate nemuritoare de fiinta omeneasca, care este supusa unor incercari atat de dramatice la bolnavi atunci cand dedublarea se manifesta la modul maximal.

[cezar_ioan]

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ie-duhovnicie/

Psihiatria pastorala tinde sa patrunda in acele sfere ale vietii duhovnicesti care nu sunt calificate drept „pacat”, dar se „invecineaza” cu el sau il „imping” pe bolnav la pacat. De pilda, anxietatea (daca aceasta este un simptom) nu reprezintă un pacat, si totusi poate genera la om consecinte grave. Ca rezultat al bolii psihice, sufletul omenesc parca se acopera cu o „ceata”, care trebuie risipita. Un astfel de suflet pierde, cum bine observa un preot, drumul spre Dumnezeu.

Vointa omului slabeste. Povetele pastorale sunt premature, fiindca nu pot fi receptate in mod adecvat de catre suferind.
Tratarea unor asemenea suferinte prin mijloace exclusiv ascetice nu este totdeauna justificata. Aici poate fi loc si pentru ajutorul dat de psihiatru. Este bine daca in parohie exista un medic ortodox. In atare caz, preotul se poate folosi de ajutorul lui. Cunostintele de psihiatrie sunt bune si pentru duhovnic, in asemenea cazuri, psihiatria nu contravine pastoratiei, ci tinde s-o imbogateasca cu anumite informatii.
Sarcina preotului este de a-i insufla celui indrumat rabdare si smerenie, de a se ruga pentru el.
Sarcina doctorului este aceea de a trata, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu, tulburarile sufletesti folosindu-se de metodele medicinei contemporane.

Psihiatrul-psihoterapeut, actionand asupra vointei omului, asupra ratiunii si a emotiilor lui, il ajuta sa invinga boala sau urmarile ei.
El incearca sa indeparteze simptomele si sindroamele patologice manifestate ca tulburari ale sistemului nervos central, cum ar fi depresia, anxietatea, astenia etc, aparute nu in urma ispitei vrajmasului, ci din cauze biologice si ereditare.
Dupa insanatosirea sa (cand aceasta este posibila), omul se intoarce la starea normala. El poate privi cu luciditate viata si pe sine insusi, poate merge la biserica, se poate ruga, poate lucra spre binele familiei si al societatii.

Pe masura insanatosirii bolnavului, ponderea ajutorului psihiatric se va diminua, iar cea a ajutorului duhovnicesc va creste. Bineinteles, cele spuse mai sus nu pot descrie decat schematic un domeniu atat de complex cum este psihiatria pastorala.

In lucrarea indrumarii duhovnicesti a enoriasilor bolnavi psihic, preotul trebuie sa-si aduca aminte ca la omul credincios boala se impleteste strans cu religiozitatea lui.
Chiar daca sufletul este bolnav, el crede si nazuieste catre Ziditor.
In aceste cazuri tulburarile psihice au o serie de particularitati. De exemplu, in vremea depresiilor, la bolnavi se observa adeseori urmatoarele semne: obsesia parasirii de catre Dumnezeu, deznadajduirea de mantuire, descurajarea profunda.
Daca aceasta stare sufleteasca tine mai mult de o jumatate de luna, fara sa treaca dupa rugaciune si dupa Sfintele Taine, avem temei sa presupunem prezenta unei boli psihice, si in atare situatii ajutorul psihiatrului este foarte potrivit.

Sa mai dau un exemplu. In psihiatrie exista un diagnostic, numit „[psihoza] religioasa“. El este pus pe baza datelor care atesta tulburari specifice de gandire. Manifestarile [psihozei] religioase sunt diverse. In unele cazuri, ea arata ca un refuz al obligatiilor sociale. In altele, se prezinta ca neglijare a igienei, postire si alte nevointe peste masura, fara binecuvantarea duhovnicului etc. Starile acestea se deosebesc de inselare sau de ratacirea si lipsa de experienta duhovniceasca si printr-o serie de alte manifestari, care le pun in aceeasi grupa cu alte boli psihice.

Preotul trebuie sa-si dea seama unde este pacat si unde este boala. De asta depind numeroase particularitati ale ingrijirii sufletului.

Din pacate, unii clerici si-au format parerea ca ajutorul psihiatric este lipsit de finalitate. Bolile sufletesti sunt receptate de ei fie ca rezultat al lucrarii duhului rau, fie ca urmare a vatamarii sufletului de catre pacat. Şi atat.

Experienta arata ca asemenea concluzii ale pastorilor nu imbunatatesc starea psihica a bolnavilor pastoriti. Cateodata vezi cum unii dintre ei se chinuiesc, sufera de pe urma bolii, dar ocolesc de la o posta cabinetul psihiatrului, chiar daca acesta este ortodox.

Inteleg ca psihiatria este vazuta intr-un mod aparte. Lumea isi aminteste vremurile recente, cand conducatorii comunisti ai statului incercau sa foloseasca psihiatria ca instrument politic pentru inabusirea libertatii de gandire. Asta s-a intamplat, nimic de zis. Vreau sa arat totusi, doua lucruri care, dupa parerea mea, sunt indiscutabile.

Primul este prezenta bolilor sufletesti (psihice).

Al doilea este ca majoritatea colegilor mei se straduiesc sa-si indeplineasca cum se cuvine obligatiile profesionale.

De altfel, legea privitoare la psihiatrie garanteaza libertatile religioase ale bolnavilor psihic. Chiar si psihiatrii se schimba. Astazi intre ei se gasesc din ce in ce mai multi oameni credinciosi.

Odata a venit la consultatie o femeie bolnava, care vreme indelungata nu se putuse hotari daca este cazul sa se adreseze unui psihiatru. Aceasta situatie a si facut-o sa-i scrie staretului arhimandrit Chiril (Pavlov) Unul dintre cei mai cunoscuti Batrani ai Rusiei actuale, duhovnicul Sanctitatii Sale Alexie al II-lea (n. tr.).

Dupa spusele femeii, Parintele i-a raspuns:

„Va puteti adresa unui psihiatru, dar trebuie sa va rugati ca Domnul, daca este voia Lui cea sfanta, sa va tamaduiasca boala prin medic“.

Ştiu ca si alti duhovnici cu experienta au binecuvantat tratamentul la psihiatru.

[fallen]

Daca nu va e cu suparare, poate sunt putin off topic, sa ne lamuriti si noua (mie) urmatorii termeni : 1. psihologie clinica; 2. psihanaliza;3. analiza tranzactionala. E posibil ca primii doi sa-i mai fi definit pe undeva, imi cer iertare daca cumva am uitat sau din neatentie si ignoranta nu am bagat la cap. Multumesc, Doamne ajuta!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

Daca nu va e cu suparare, poate sunt putin off topic, sa ne lamuriti si noua (mie) urmatorii termeni : 1. psihologie clinica; 2. psihanaliza;3. analiza tranzactionala. E posibil ca primii doi sa-i mai fi definit pe undeva, imi cer iertare daca cumva am uitat sau din neatentie si ignoranta nu am bagat la cap. Multumesc, Doamne ajuta!

Cu multă plăcere, după miezul nopţii voi avea sper răgazul să revin pe forum şi voi încerca un răspuns.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Atata timp cat la mijloc e vorba de bani, nu mai vorbim de o incercare de vindecare a sufletului din punct de vedere crestin.
Incep sa cred ca aceasta propaganda pentru psihologie , in randul ortodocsilor, are un scop nu tocmai altruist. Pai ce , numai psihologii occidentali sa faca bani frumosi pe seama suferintelor sufletesti ale oamenilor? de ce nu am face si noi acestia mai rasariteni. Dar cum? ca astia, crestinii rasariteni, au credinta in inima lor? pai ia sa ne pliem noi la credinta lor. Suntem de-ai vostrii fratilor, veniti in cabinetele noastre cu banisori, ca si noi suntem acum crestini si va vindecam cu psihologia crestina.

Bună Mihaela,

Atunci din ce să trăiască psihologii dacă tratează oamenii pe gratis în cabinete pentru care plătesc chirie și/sau întreținere? Mulțumirile și recunoștința nu sînt suficiente.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Bună Mihaela,

Atunci din ce să trăiască psihologii dacă tratează oamenii pe gratis în cabinete pentru care plătesc chirie și/sau întreținere? Mulțumirile și recunoștința nu sînt suficiente.

De acord,nici nu ma refeream la "gratis" dar nu pot sa nu remarc polemica si revolta atator oameni care striga impotriva Bisericii si a faptului ca si acolo trebuie sa mai daruim cate ceva.

Deci saracii psihologi, insa preotii....
Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut. In final slujeste in Grecia unde este platit cat de cat mai corespunzator. Aveti idee ce sume vehiculeaza un cabinet psihologic? mai ales aici in occident?

PS. Dragilor am lipsit ca m-am pricopsit cu o pneumonie lobara dreapta de toata frumusetea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Annyta

Mi se pare o replică tendenţioasă. Este normal să plăteşti pentru un serviciu. Adevărul este că şi la biserică/ preot dăm bani. Desigur, ar fi bine să fie accesibil fiecăruia, dar Dumnezeu nu ne lasă şi ne oferă ajutorul să ne vindecăm într-un fel sau altul.

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat.
Sigur ca e normal sa platesti pentru un serviciu, eu nu am spus altceva ci am spus ca se profita da suferintele sufletesti ale oamenilor pentru a se face bani grei. Niciodata preotul nu va face bani grei pentru el insusi din slujirea sa in cadrul Bisericii. Nu uitati ca banii dati la Biserica merg in vistieria bisericii nu in buzunarul preotului pe cand banii dati la un cabinet psihologic merg exclusiv in buzunarul psihologului. Nu veniti acum cu cheltuieli, consum, etc, sunt economista si cunosc bine toate aceste aspecte, deci cunosc perfect diferentele ce exista intre un cabinet particular psihologic si o parohie ortodoxa.
Iar aceasta comparatie mi se pare extrem de deplasata, am ajuns sa comparam Biserica cu un cabinet psihologic. Domnul sa ne miluiasca ca nu stiu dar directia in care mergem cu totii e cam intunecata.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

Daca nu va e cu suparare, poate sunt putin off topic, sa ne lamuriti si noua (mie) urmatorii termeni : 1. psihologie clinica; 2. psihanaliza;3. analiza tranzactionala. E posibil ca primii doi sa-i mai fi definit pe undeva, imi cer iertare daca cumva am uitat sau din neatentie si ignoranta nu am bagat la cap. Multumesc, Doamne ajuta!

Psihologie clinică:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie_clinic%C4%83
Extras din Regulamentul Colegiului Psihologilor din România:
http://www.despresuflet.ro/servicii-...ie-clinica--1/

Psihanaliza:
http://www.observatorcultural.ro/Psi...s_details.html

Psihanaliza - o oglindă în care îţi vezi ... spatele Cred că interviul acesta e foarte sugestiv, pentru cei care vor să-şi facă o impresie "de la sursă", cu atât mai mult cu cât e vorba şi despre percepţia socială şi politică a unui psihanalist din/în România.
Precizez doar că Psihanaliza nu face parte, propriuzis, din aria Psihologiei, cele două domenii fiind însă puternic interconectate. În Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei noi am făcut doar un curs de semestru; unul opţional.
Psihologia academică de azi îşi păstrează rezerve faţă de caracterul subiectiv, speculativ, interpretativ al psihanalizei. Sub impactul spiritului pozitivist al ştiinţei din secolul XX, psihologia academică apreciază tot mai mult disciplinele şi demersurile care au un caracter testabil, pretabil la experimentare, cuantificabil.
Cu toate acestea, în plan terapeutic şi în dezvoltarea personală Psihanaliza rămâne una din cele 3 mari "forţe", alături de Terapiile de Familie şi Terapiile Cognitive. Prin eficienţă, prin procentul mare de succes în tulburări aparent imposibil de tratat, prin dezvoltarea personalităţii celor care au avut curajul confruntării cu sine şi, desigur, resurse mari de timp şi bani.
Psihanaliza este costisitoare. Dar cei care au traversat un travaliu serios susţin că a meritat. Una din cele mai frumoase cărţi pe marginea psihanalizei, tradusă la noi acum 10-15 ani, aparţine scriitoarei franceze A.M. Cardinal. "Cuvinte care eliberează - Romanul unei psihanalize" expune cu mare meşteşug experienţa unei femei foarte bolnave care, ajunsă în miezul disperării, incapabilă de a mai fi om-femeie-soţie-mamă-fiică-prietenă-colegă-etc., apelează la "ultima soluţie" dinaintea suicidului: vizitele de trei ori pe săptămână la un bursuc antipatic, dur şi cinic, care vreme de 7 ani traversează împreună cu ea infernul nebuniei. Salvîndu-i viaţa/familia/profesia. Merită citit, atât pentru forţa scriiturii (venită din adâncul sufletului unei femei remarcabile) cât şi pentru detalii autentice privind procesul complex şi dramatic al ieşirii sufletului omenesc din iadul nebuniei (în maniera aparte, specifică, a relaţiei psihanalitice).

Analiza Tranzacţională
Este o replică la ...psihanaliză, unul din criticii cei mai nemulţumiţi de limitele psihanalizei. Atât "părintele" AT (Eric Berne) cât şi actualii terapeuţi AT de marcă în lume, au avut un contact semnificativ cu psihanaliza. Pentru Eric Berne acest contact a fost un eşec, pentru alţii a fost un succes dar ei au vrut mai mult şi astfel au devenit terapeuţi AT.
Un exemplu de antireclamă la AT, un text foarte prost alcătuit (cu nenumărate erori în conceptualizare şi cu mari deficienţe în a surprinde specificul AT) găsim aici: http://www.la-psiholog.ro/info/analiza-tranzactionala
Merită citit, pentru a înţelege mai bine ce este şi cum funcţionează un site superficial. Un articol "comercial", ca dealtfel tot siteul acela, care speculează ignoranţa/comoditatea/superficialitatea publicului şi care, fără jenă că sub/dez-informează, dă oamenilor ceea ce e pe placul lor: maynymiK ornat bombastic, făcătură din tastatură. Ideal pentru snobi şi snobinete. Kitsch. Manea.

Voi încerca să expun AT (în care am o formare cât de cât rezonabilă) în viitor, dacă topicul va supravieţui. Acum cred că e prematur şi, cu scuzele de rigoare pentru discreţia faţă de AT, m-aş bucura să revenim la chestiunile de bază ale topicului
astfel încât, dincolo de evaluări grăbite şi tendenţioase, să continuăm încercarea de a schiţa specificul Psihologiei pentru a descoperi împreună ce relaţii folositoare pot fi între Psihologie şi Maica noastră, Biserica. Dacă sunt - lucru care depinde mult de noi, oamenii.

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

(...) Deci saracii psihologi, insa preotii .... (...)

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat. (...) Iar aceasta comparatie mi se pare extrem de deplasata, am ajuns sa comparam Biserica cu un cabinet psihologic.

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

Nici dumneavoastra nu cred ca puneti corect problema. Nu cred ca medicii psihologi sunt mai culti decat preotii. E riscant sa afirmam asa ceva. Iau un caz particular cunoscut. O persoana care a luat bacalaureatul cu 6 si ceva intra la psihologie, termina si mai ajunge si intr-un cabinet bun pentru ca face toate compromisurile posibile ca sa se descurce. Ce smerenie? Ce morala? ,,Chestii demodate'', domnule! In ce directie ii va influenta pe cei care-i cer ajutorul? Si se pare ca facultatile de psihologie, mai ales, au din belsug astfel de exemple. Dar sunt buni acolo! Sunt docili...

Pe de alta parte, un seminarist ravnitor care nu are bani de facultate ia o parohie intr-un sat uitat de lume si dupa catva timp vine lume din toata tara si-l cauta pentru rugaciunile si sfaturile lui. ,,Litera omoara duhul.'' Ati auzit de asta? In duhovnicie, daca citesti mult si sa nu aplici cum se cuvine esti in urma celui care citeste putin, dar esential, si aplica tot. Caci intervine Duhul Sfant si-l ajuta pe preot sa rezolve orice situatie.


Psihiatria, de exemplu, a fost si e posibil sa mai fie folosita si acum pe alocuri ca arma a regimului. Bine, mai fratilor, in conditiile in care omul chiar era urmarit de cine stie ce servicii secrete, daca mergea si se plangea psihiatrului inregimentat politic ca i se intampla asa ceva, primea si un diagnostic de toata frumusetea, deoarece chestia asta figura lor pe lista de simptome! Asadar, unde e moralitatea? Daca adevarul e relativ, atunci cine detine puterea detine si adevarul! Pumnul in gura si gata!