preot divortat

În prealabil postat de cezar_ioan

Iartă-mă şi tu,
însă nu cred că e folositor şi nici realist să faci abstracţie de profesia mea.
Nu e folositor, întrucât bune sunt, cele ale psihologilor, în multe situaţii de viaţă. Cei care au lucrat în domeniu, ca psi ori ca şi clienţi, pot depune mărturie pe larg. Au şi făcut-o, dealtfel.

Promite-mi ca nu te superi daca te rog sa te detasezi putin de profesia ta cand intri pe forum. La fel fac si eu. Tinem seama de specificul forumului.

Am cunoscut doua studente la psihologie... E trist ca in acest domeniu atat de sensibil se lasa atata loc arbitariului pe diverse planuri (personal, concepte, practici).

Nu spun ca nu exista oameni bine intentionati care isi ajuta cu adevarat semenii. E riscant sa mergi la psiholog la intamplare, asta observi si tu.

Ar mai fi o problema legata de scaderea nivelului vietii duhovnicesti. Iisus ne invata sa ne luam crucea (vietii) si sa-L urmam, sfintii ne invata sa obtinem maximum de avantaje duhovnicesti din orice ispita. Psihologul ne invata sa incercam cumva sa evitam crucea, sa fugim de ea. Aici e loc de comentarii.

Atunci cand infiintez un topic, ma gandesc daca problema respectiva e de interes general sau individual. Daca ma priveste doar pe mine, atunci alerg la rugaciune si Dumnezeu imi ofera raspunsul. De aceea Ii multumesc pentru toate: pentru bucurii si pentru necazuri, pentru prieteni si pentru dusmani, pentru castig si pentru paguba, pentru sanatate si pentru boala, caci toate spre mantuire mi le-a daruit.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Iisus ne invata sa ne luam crucea (vietii) si sa-L urmam, sfintii ne invata sa obtinem maximum de avantaje duhovnicesti din orice ispita. Psihologul ne invata sa incercam cumva sa evitam crucea, sa fugim de ea. Aici e loc de comentarii.

Într-adevăr, e de discutat. Pe un topic aparte.
Deocamdată spun doar că am întâlnit de multe ori această perspectivă, acest mod de interpretare a raportului dintre Hristos Domnul şi ... psiholog.
Raportul e din capul locului comic (prin amestecarea diferenţelor de nivel - între Dumnezeu şi pământeanul din domeniul psi) şi totodată generator de variate confuzii.

O astfel de perspectivă îşi are rădăcinile, cred, în lipsa de cunoştinţe a oamenilor cu privire la profesiile psi. În ţara noastră circulă multe mituri legate de psiholog: ba că e un fel de dumnezeu, ba că are puteri magice, ba că e un om foarte inteligent şi omniştient, ba că nu are defecte ori probleme personale, ba că îţi citeşte gândurile, ba că e viclean, ba că e manipulator (şi este, uneori! în sens terapeutic, însă, precum doctorul sau părintele, în unele situaţii), ba că e adversar al Bisericii etc.
Sursa majoră a acestei reprezentări eronate o constituie, cred, insuficienta şi incorecta popularizare a serviciilor psi de către psihologi. Ce se face acum în şcoli şi mai ales în media e mai degrabă generator de confuzii, decât de clarificare.
Poate, cu anii, s-or mai schimba lucrurile.

O altă posibilă sursă a confuziei poate fi, însă, chiar neînţelegerea, fie şi la nivel bazal, a Dumnezeirii. Nu se poate să Îl cunoşti pe Dumnezeu, fie şi din auzite şi totodată să mai crezi că psihologii sunt o echipă/formaţie/breaslă specializată în a-L concura, ori contrazice, în mod programatic, pe Dumnezeu.

Ar mai fi şi "obiectul" de studiu şi de intervenţie al psihologilor: sufletul omenesc. În mod tradiţional, perspectiva de abordare a sufletului a fost religioasă şi filosofică. Raportat la această tradiţie, psihologia face anumite delimitări din capul locului. Pentru a şti ce e un psiholog (şi ce e psihologia), e important mai întâi să înţelegem ce nu este.
O variantă tristă a acestei nedelimitări se află chiar la slujitorii Bisericii, uneori.
Un părinte foarte preţuit la noi în ţară a spus răspicat la Trinitas TV, criticînd o tendinţă destul de răspândită la noi, din păcate: slujirea preotului nu e în nici un caz să facă psihologie. Ci duhovnicie.
Dar unii nu pricep, deocamdată, diferenţa.

În fine, trebuie să adaug şi o opinie personală pe care mulţi nu o vor accepta, probabil: în ţările apusene, psihologia (mai întâi prin disciplinele de origine, de orientare psihanalitică) a dat tonul acestor confuzii (Freud era ateu într-o lume catolică, iar Jung fiu al unui pastor protestant) iar Biserica i-a ţinut isonul. Cred că este o limită serioasă a B.C. şi a B.P modul în care a propulsat psihologia, oarecum pe aceeaşi treaptă sau, în imediată tangenţă, cu Biserica. Au ajuns chiar să gândească, culmea aberaţiei, că psihoterapia e o etapă indispensabilă (o condiţie necesară) a înduhovnicirii şi mântuirii omului.
Un creştin răsăritean nu vede în ruptul capului lucrurile în acest mod.
Este o gravă neînţelegere la mijloc. Însă noi, ortodocşii, ar trebui să nu ne aşezăm în replică - la polul opus al fraţilor apuseni.
Ci ar fi nimerit şi folositor să punem fiecare lucru la locul lui şi să ne folosim, după situaţie: de psiholog, atunci când problemele noastre sunt de competenţa psihologului, respectiv de duhovnic atunci când ne confruntăm cu ispite şi încercări de natură, evident, duhovnicească.

[fallen]

O problema la noi in tara, cel putin pare sa fie lipsa increderii poporului in profesionalismul diversilor specialisti : doctori, profesori, psihologi, preoti, politisti, judecatori, etc. Probabil daca toata lumea stie cum se trece prin scoala copiind si plagiind, nimeni nu se mai asteapta ca unii chiar sa invete. Iar cei care intr-adevar isi iubesc profesia si inca mai cred in ea, trebuie sa munceasca de zece ori mai mult pentru a invinge prejudecatile ce s-au creat.

[Daniel_Ortodox]

Doamne fereşte.
Doamne miluieşte.
Doamne mîntuieşte.

Doamne Iisuse, fraţilor, cîtă nebunie! Ce aţi putut scrie aici, în topicul ăsta! Numai Adevărul nu. De unde s-a plecat şi unde a-ţi ajuns.

Judecarea preoţilor e ca mersul la piaţă. Ce piaţă încă! În piaţă e linişte de mormînt, faţă de ce-i aici.

Doamne ai milă.
Doamne fereşte.

Nu vă judec eu, o să vă judece Domnul.
Doamne ajută-mă să nu intru şi eu în piaţa asta stricată.

Am venit doar să las un răspuns. Răspunsul creştinesc. (ortodox, se înţelege, singurul răspuns creştinesc e cel ortodox, alt creştinism nu există, e erezie)

Iată răspunsul creştin:

"Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului." Romani 7, 2

"Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia." I Corinteni 7, 10-11

"Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul." I Corinteni 7, 39

Ereziile romano-catolice nu învaţă creştinismul, ci ereziile sale întunecate. Iar "preoţii" lor sunt slujitorii diavolului, a întunericului, a minciunii, ca toate ereziile romano-catolice.

E greşit să nu se dea dezlegare pentru divorţ. Adulterul e singurul motiv recunoscut de Biserică pentru care se săvîrşeşte slujba divorţului, iar asta după sentinţa juridică cu răspuns clar că divorţul a fost din cauza adulterului, preacurviei.

Bucurii.

[Parascheva16]

În prealabil postat de fallen

O problema la noi in tara, cel putin pare sa fie lipsa increderii poporului in profesionalismul diversilor specialisti : doctori, profesori, psihologi, preoti, politisti, judecatori, etc. Probabil daca toata lumea stie cum se trece prin scoala copiind si plagiind, nimeni nu se mai asteapta ca unii chiar sa invete. Iar cei care intr-adevar isi iubesc profesia si inca mai cred in ea, trebuie sa munceasca de zece ori mai mult pentru a invinge prejudecatile ce s-au creat.

Nu ieste foc fara fum. Avem la specialisti si experti in Romania...

În prealabil postat de cezar_ioan

O altă posibilă sursă a confuziei poate fi, însă, chiar neînţelegerea, fie şi la nivel bazal, a Dumnezeirii. Nu se poate să Îl cunoşti pe Dumnezeu, fie şi din auzite şi totodată să mai crezi că psihologii sunt o echipă/formaţie/breaslă specializată în a-L concura, ori contrazice, în mod programatic, pe Dumnezeu.

Mai ramane de stabilt cata credinta in Dumnezeu au psihologii. Ori, cred ca asta e important.
Indiferent de metehnele pacientului, rolul psihologului este de a-l face pe acesta sa se simta bine in pielea sa: adica sa se accepte cum e, nu sa se schimbe pe sine. Ori, este stiut, ca singurul, care a revolutionat omenirea este Iisus Hristos, iar El ne cere sa ne schimbam in bine, sa ne indepartam de pacate si sa devenim Omul nou.

[zaharia_2009]

Stie cineva sa ma lamureasca despre obiectul de studiu si de actiune al psihologiei ?

În prealabil postat de zaharia_2009

Stie cineva sa ma lamureasca despre obiectul de studiu si de actiune al psihologiei ?

Wikipedia:
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.
În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:
Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.
Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).
Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Wikipedia:
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.
În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:
Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.
Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).
Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

Aş fi onorat şi fericit să comentaţi liber, măcar 5 minute,
aceste propoziţii de care s-ar amuza trei sferturi din elevii mei dintr-a zecea....:))))

P.S. Sunt cel puţin 3 perle în caraghiosul text pe care l-aţi postat. Pentru fiecare dintre ele eu acord nota 1 (urmînd să fac nişte vrăji, în următoarele săptămâni, pentru a adăuga un zero) elevului de clasa a X-a.

http://dunastu.files.wordpress.com/2...sihologie1.pdf

Un curs mediocru (altul nu am găsit pe net), fad şi plicticos, însă acest curs are meritul de a expune multe chestiuni de bază, chiar dacă într-o limbă de lemn... Prof. Negovan e o doamnă foarte harnică şi serioasă. În lipsa oricărui talent pentru psihologie, pedagogie şi redactare atractivă, găsim totuşi o compilare făcută cu seriozitate, cu simţ de răspundere ş.a. Merită citit!

În prealabil postat de cezar_ioan

Aş fi onorat şi fericit să comentaţi liber, măcar 5 minute,
aceste propoziţii de care s-ar amuza trei sferturi din elevii mei dintr-a zecea....:))))

P.S. Sunt cel puţin 3 perle în caraghiosul text pe care l-aţi postat. Pentru fiecare dintre ele eu acord nota 1 (urmînd să fac nişte vrăji, în următoarele săptămâni, pentru a adăuga un zero) elevului de clasa a X-a.

http://dunastu.files.wordpress.com/2...sihologie1.pdf

Un curs mediocru (altul nu am găsit pe net), fad şi plicticos, însă acest curs are meritul de a expune multe chestiuni de bază, chiar dacă într-o limbă de lemn... Prof. Negovan e o doamnă foarte harnică şi serioasă. În lipsa oricărui talent pentru psihologie, pedagogie şi redactare atractivă, găsim totuşi o compilare făcută cu seriozitate, cu simţ de răspundere ş.a. Merită citit!

Wikipedia s-ar bucura daca ai face un comentariu pe marginea acestui articol.
http://en.wikipedia.org/wiki/Isotherm
Apesi butonul "Talk" si scrii comentariul.