Dovezi ale existentei lui Dumnezeu

[Adriann]

În prealabil postat de CiprianTm

Sunt milioane(miliarde) de oameni care pot dovedi ca Dumnezeu exista. Faptul ca NIMENI nu iti poate dovedi tie sau altora, asta e alta problema.

Sunteti un om din cele cateva miliarde care traiesc pe Pamant. Cum dovediti ca Dumnezeu exista?

Ți-ar fi de folos ca măcar să citești unul din topicurile cu aceeași temă. Tocmai pentru a evita redundanțele, inclusiv ale întrebărilor.

[Adriann]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ți-ar fi de folos ca măcar să citești unul din topicurile cu aceeași temă.

Am citit cateva topicuri pe acesta tema, dar existenta unui argument valabil mi-a scapat. Poate ca el exista si eu nu l-am gasit. Daca credeti ca l-ati gasit, impartasiti-l va rog!

Eu fac parte dintre cei care consideră că nu poate fi dovedită existența lui Dumnezeu. Ea se crede; altfel, am avea certitudini în loc de credință.

Iar dacă vrei să afli poziții diferite relative la minuni, poți citi topicul ăsta.

[Adriann]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar dacă vrei să afli poziții diferite relative la minuni, poți citi topicul ăsta.

Multumesc! Am sa-l lecturez si o sa revin.

[danna603]

"Atunci i-au raspuns unii dintre carturari si farisei ,zicand:Invatatorule ,voim sa vedem de la tine un semn.
Iar El raspunzand le-a zis:Neam viclean si desfranat cere semn,dar semn nu i se va da decat semnul lui Iona prorocul.
Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti,asa va fi si Fiul Omului,in inima pamantului,trei zile si trei nopti"

Cum a spus cineva pe aici,fiecare are propriile dovezi,neputandu-le arata si demonstra,fizic,material.Si eu le am pe ale mele.Si am fost ateu.Dar bucuria pe care o simti cand primesti dovezile,este diferita de orice alta bucurie.Initial iti vine sa plangi si cazi in genunchi .Insa cred ca vei simti asta la momentul potrivit.Si-ti doresc sa simti.

[laurastifter]

În prealabil postat de danna603

"Atunci i-au raspuns unii dintre carturari si farisei ,zicand:Invatatorule ,voim sa vedem de la tine un semn.
Iar El raspunzand le-a zis:Neam viclean si desfranat cere semn,dar semn nu i se va da decat semnul lui Iona prorocul.
Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti,asa va fi si Fiul Omului,in inima pamantului,trei zile si trei nopti"

Cum a spus cineva pe aici,fiecare are propriile dovezi,neputandu-le arata si demonstra,fizic,material.Si eu le am pe ale mele.Si am fost ateu.Dar bucuria pe care o simti cand primesti dovezile,este diferita de orice alta bucurie.Initial iti vine sa plangi si cazi in genunchi .Insa cred ca vei simti asta la momentul potrivit.Si-ti doresc sa simti.

Frumoasă mărturisirea dvs, concisă şi sinceră şi emoţionantă!
Cred că matematicianul, fizicianul şi filosoful creştin Blaise Pascal se pricepea binişor la a formula argumente logice. Sunteţi de acord cu mine? :)
Şi totuşi, exact lui îi aparţin celebrele cuvinte: "Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte".
Tot el a scris, în "Cugetările" sale filosofice, în acelaşi sens, că "raţiunea neputincioasă nu poate cere inimii dovezi ale principiilor sale".
Atunci când încercăm să dovedim existenţa lui Dumnezeu (de parcă El ar avea nevoie de avocaţi, iar nu de credincioşi şi mărturisitori), suntem acuzaţi de erori logice, de sofisme.
Corect.
Normal că facem sofisme şi spunem o mulţime de copilării.
De ce?
Fiindcă acceptăm ispita de a ne provoca raţiunea să-şi depăşească mult competenţa, dacă putem spune astfel... :)
Tocmai pentru că încercăm să-L încadrăm pe Dumnezeu Cel infinit în limitele logicii noastre.
Tocmai pentru că grozav ne mai dorim "să înghesuim Absolutul în scheme" (aşa cum atât de sugestiv se exprima Mihailc, unul dintre cei mai inteligenţi useri de pe forum).
Orice definiţie sau încercare de argumentare despre Dumnezeu este limitativă, iar credinţa rămâne supralogică.
Vă amintiţi de filosofii care, în meditaţiile lor cu privire la gnoseologie, distingeau, pe lngă cunoaşterea empirică şi cea raţională, o altă formă de cunoaştere, diferită şi superioară acestora: cunoaşterea intuitivă?
Într-un mod similar s-ar putea descrie credinţa în Dumnezeu: o formă de cunoaştere superioară celei raţionale, mai clară decât aceasta şi, totodată, implicând deplina libertate a persoanei care o poate accepta sau respinge.
Dacă nu credeţi, întrebaţi-L pe Dumnezeu dacă există.
Nu glumesc.
Ce pierdeţi, dacă realizaţi acest experiment? :)

[CiprianTm]

În prealabil postat de Adriann

Sunteti un om din cele cateva miliarde care traiesc pe Pamant. Cum dovediti ca Dumnezeu exista?

Probabil nu m-am facut inteles. Am dovezile pentru mine, cum ca Dumnezeu exista, pentru altii nu le am.
Totusi incerc sa va spun care sunt acestea : experienta personala cat si experientele unor cunoscuti, Biblia, scrierile sfintilor, predicile si minunile unor preoti/calugari contemporani etc.
Cum spunea si Sfantul Teofan Zavoratul, Dumnezeu a sadit credinta in fiecare fiinta umana, de aceea a existat de la inceputul omenirii pana acum, in ciuda a tot ce s-a intamplat. Sfantul Siluan recomanda celor necredinciosi sa spuna : Doamne, daca tu existi, arata-mi aceasta si te voi sluji cu toata puterea mea(nu mai tin minte exact citatul).

Sfantul Siluan Athonitul : "Pentru a cunoaşte pe Domnul n-avem nevoie nici de bogăţii, nici de învăţătură, ci e nevoie să fim ascultători şi înfrânaţi, să avem duh smerit şi să-l iubim pe aproapele, şi Domnul va iubi un asemenea suflet şi Se va arăta pe Sine însuşi sufletului şi îl va învăţa iubirea şi smerenia, şi-i va da tot ceea ce are nevoie pentru a-şi găsi odihna în Dumnezeu.
Oricât am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. Mulţi filozofi şi savanţi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Şi noi, monahii, învăţăm ziua şi noaptea Legea Domnului, dar nu toţi ajung să-L cunoască, chiar dacă cred în El.
A crede că Dumnezeu există e un lucru, dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu e altceva. Iată o taină: există suflete care au cunoscut pe Domnul; există suflete care nu L-au cunoscut, dar cred în El; şi, în sfârşit, există oameni care nu numai că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici măcar nu cred în El, şi printre aceştia din urmă există mulţi oameni învăţaţi.
La necredinţă se ajunge din mândrie. Omul mândru vrea să cunoască toate prin mintea şi prin ştiinţa lui, dar nu-i este dat să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul nu Se descoperă decât sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de neînţeles pentru mintea noastră, dar se descoperă prin Duhul Sfânt. Numai cu mintea omul nu poate cunoaşte decât cele pământeşti şi pe acestea numai în parte, dar Dumnezeu şi toate cele cereşti nu se cunosc decât prin Duhul Sfânt."

[Florinvs]

Aici nu cred ca este util sa incercam a explica cele ale credintei prin cele ale stiintei!
Nicioadata nu se va putea demonstra prin mijloace stiintifice, materiale, faptul ca exista Dumnezeu- aici cine are credinta si intradevar crede in existenta lui Dumnezeu nu are nevoie de dovezi stiintifice, care oricum nici nu pot exista!
De exemplul stiinta poate explica modul cum s-au format stelele, planetele, ce reactii chimice au avut loc, insa nu a reusit sa explice ce a fost inainte de celebrul "Big Bang""!