Covorul nostru romanesc

[anita]

În prealabil postat de antoniap

Deschid acest topic sub influenta unei povestiri recent auzite.

O mama de la tara harnica si iubitoare de frumos avea trei copii, asadar era preocupata sa le faca zestre. Torcea lana, apoi o vopsea in diferite culori. Urma procurarea firelor pentru urzeala, urzeala propriu-zisa, trecerea firelor prin ite, apoi teserea unor covoare mai mult sau mai putin complicate. Atunci cand lucra covoare ,,alese'', nu putea realiza mai mult de 20 de centimetri de tesatura pe zi.

Anii au trecut si ea avea un numar egal de covoare pentru fiecaare dintre cei trei copii. Baiatul s-a insurat la oras, asa ca se vizitau reciproc, asa cum este normal. Odata, mama respectiva merge la fiul ei si nu mai vede niciun covor tesut de ea pe nicaieri. Copiii i-au explicat ca acestea nu se mai poarta, nu mai sunt la moda, asa ca ei le-au donat altor cunoscuti. O durere ii strapunge inima ca un cutit, cade si lesina, iar fiul si nora nu banuiesc motivul. Cheama medicul care isi face datoria, si abia dupa ce isi revine are puterea sa le spuna cu blandete ca gestul lor a ranit-o.

Raman uluita ca si la tara moda face ravagii. Ce se va intampla cu covorul nostru romanesc?

Nu cred ca e vorba de moda ci de pret
Renumitele covoare oltenesti sunt destul de scumpe ca sa ne permitem sa le cumparam
Mai e un aspect ,cel al culorii.E posibil ca la o spalare aceste culori sa intre una in alta ,sa se deterioreze aspectul covorului.
Nu stiu daca se mai tes covoare la razboi manual.Chiar ieri am fost la o manastire si o maicuta mi-a spus ca au renuntat la oi pt ca nu aveau ce face cu lana nemaifiind maici care sa teasa covoare.
E si asta o arta .