Interpretarea scripturii - de ce?

Ioane nu ai nevoie sa te invite cineva,fii cum esti tu si spune cum le spui de obicei,sincer,si totul va fi bine :) Cercetarea istorica,pe care eu o sustin,are mare nevoie de asa ceva,de viziuni diferite de a ei,in completare sau critica(eu merg pe o linie oarecum asemanatoare cu a lui Albert Schweitzer,nu fac un secret din asta dar am si multe puncte,unele esentiale,foarte diferite ca abordare),pe asta se bazeaza,o abordare unilaterala pentru unul ca mine,intr-un demers de acest tip,nu ar avea nici un sens.Am terminat de ordonat temele care le-am promis lui Vlad asa ca vei avea ce sa critici si este foarte bine asa :) Pentru mine ,,Isus cel istoric"(nu considerati sintagma a fi reductionista,nu este)nu poate fi inteles complet decat prin simbioza dintre cercetare istorica,chiar critica si teologie(nu este o abordare detasata,a mea este o inflacarata cautare a unui context care aduce o lumina foarte interesanta,credibila,asupra acelor evenimente).Par adeseori in antiteza pt ca s-au construit prejudecati istorice dar eu cred ca exista un fundament comun astfel incat cercetarea stiintifica si abordarea teologica sa nu mai fie precum cei doi frati din parabola fiului risipitor,ambii trebuie sa intre in casa Tatalui la ospatul bucuriei si regasirii.Prima tema,cred ca maine,va fi despre...romani :) Nu foarte lunga,punctuala,abordabila,incerc sa sistematizez cat mai clar ideea.Ma va interesa si critica dar si explicatia ortodoxa la un eveniment pe care il voi aborda.

[cezar_ioan]

Spor ţie, Pelerinule, de la Domnul!
Sfinţească-se cercetarea ta, întru pocăinţă roditoare, a ta, a noastră, a tuturor!...:)

Ioane toti avem mare nevoie de asa ceva.Sa iti las si eu cateva ganduri drept multumire:,,Tragedia vietii este ceea ce moare intr-un om cat timp el este viu.Uneori flacara noastra se stinge,dar ea este cateodata reaprinsa de un alt om.Fiecare dintre noi trebuie sa fie mereu recunoscator acelui om care a reaprins aceea flacara.Sinceritatea este temelia vietii spirituale.Razbunarea este ca un bolovan urias pe care omul,cu forta urii,l-a urcat pana sus pe deal,pentru ca acesta sa se rastoarne apoi asupra lui cu mai mare violenta.Unicul lucru important,cand vom lasa aceasta lume,vor fi urmele de dragoste pe care le vom lasa.Incet a incoltit in mine credinta de nezdruncinat ca nu avem nici un drept de a induce suferinta unei alte persoane"(Albert Schweitzer).

Multumesc pt urare prieten bun si vechi, Domnul cu tine,critica si sfatul tau mi-au fost mereu de folos,asa ca sa nu faci economie nici in continuare de critica,ma tine cu picioarele pe pamant,vorba parintelui Cleopa care spunea unui ucenic mai zelos sa nu se suie,de unul singur, direct pe crucea lui Hristos si pe restul sa-i lase de izbeliste,mantuindu-se doar el :)

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

va fi despre...romani :)

Ma bucur. E în zona lecturilor mele recente deci o sa imi fie usor sa par destept