Esecul (prea mare) distruge omul

[Jamaica]

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

[dobrin7m]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

Citind cele scrise de tine imi amintesc o intamplare traita de mine. Eu am doua fete nascute la un an diferenta, Cand am nascut pe cea mica, una din bunici nu a placut-o de loc, a socotit ca gresesc sa fac inca un copil ca sa aiba cea mare cu cine imparti. Era o forma de egoism, din prea multa iubire pentru prima ei nepoata. Din prima zi cand am venit cu cea mica de la spital a spus, iata un copil urat si stramb. Fireste ca nu era nici urata si nici stramba fata. Au trecut doi ani pana intr-una din zile, cea mica a venit la mine sa imi spuna ceva si in acelasi timp se stramba ( isi stramba gura, ochii parca se scurgeau in jos ) . M-am uitat la ea lung si am intrebat-o: de ce te strambi ? si mi-a raspuns, acea copila de doi ani: pentru ca bunica a zis ca sunt stramba si mereu ma cearta numai pe mine si ma bate si spune : taci tu stramb-o. Am luat atunci fata in brate , am dus-o la oglinda si i-am spus: priveste. Te vezi stramba>? si ea a zis , nu. Priveste , uite ce ochi frumosi ai, uite ce par frumos ai, esti o fata frumoasa, nu tot ce spun oamenii este si adevarat. S-a inseninat fata, si fericita a strigat. Da sunt frumoasa , nu sunt stramba. Si de atunci fata nu a mai suferit, caci stia ca nu e stramba.

Au crescut, astazi sunt mari, iar cea mica e si casatorita.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

Deci trebuie sa invingi cu resursa ta de bunatate o multime de oameni care te inconjoara.

20++ de ani de impresii negative, de rani adanci.

Daca esti o luptatoare adevarata ai putea vindeca zece mii de ani de traume profunde.

A te ruga pentru altii, in primul rand inseamna sa intelegi ca in adancul lor ei te pretuiesc, chiar daca nu simt asta la suprafata.

Este un adevar care acum nu-l putem distinge limpede.

Trebuie sa-l credem.

Chiar daca asta inseamna sa ne autosugestionam.

Crede-ma ...esti deosebita. Extraordinara. Va veni momentul cand vei intelege ca asa este.

[glykys]

Draga Jamaica, eu cred ca esti o persoana deosebita :).
O sa iti spun si eu o intamplare de cand aveam vreo 16 ani. Au fost niste greutati in familie si mi se parea mie la varsta aceea ca nu sunt un copil iubit, ca cei din jur nu ma apreciaza asa cum merit, ca toata lumea e rea si ca nu imi acorda atentia si dragostea de care am nevoia. Aveam doar vreo doua-trei bune prietene si atat, in rest, nu prea socializam, eram destul de retrasa si timida, suficient cat sa devin destul de egoista si mizantropa. Eram destul de trista si mi se intampla destul de rar sa rad sau sa ma bucur de ceva. Nu eram in situatia ta de a ma crede neinsemnata, buna de nimic, nu, dimpotriva, eu ma consider o fiinta superioara neinteleasa de nimeni, dar, in ascuns, fireste ca tanjeam dupa ce tanjesti si tu acum. Insa ... m-am indragostit :). In timpul acela, incet-incet, si cu ajutor de la Dumnezeu, si cu spovedanie, am invatat sa ma deschid, sa ies din coltisorul meu, sa fiu altruista, am invatat sa iubesc eu insumi, sa le ofer altora iubire, in loc sa o cersesc, chiar cu riscul de a suferi din cauza aceasta. Nu imi imaginam niciodata ce comori se ascund in mine, am inceput sa vad altfel lumea. Nu-i vorba, nu am ramas cu tipul respectiv, ba chiar lucrurile s-au terminat destul de urat, sunt destui ani de atunci, dar asta nu are nicio importanta, pentru ca de atunci si pana acum am experimentat si tot experimentez faptul ca mai fericit e a da decat a lua si ca niciodata nu trebuie sa te gandesti la ce pot face altii pentru tine, ci la ce poti face tu pentru altii.

Altfel, tot asteptand magaieri si aprecieri, tot cersind resturi de iubire si prviri frumoase, saracesti cumplit si te chinui in zadar, mai ales ca, in general, oamenii iubesc persoanele care ii iubesc si vorbesc cu cele dornice sa vorbeasca cu ele. Adica trebuie sa existe mereu o reciprocitate, or daca tu inchizi orice canal de comunicare, inchizandu-te in camera ta, daca nu faci altceva decat sa iti deplangi soarta, mai rau iti faci. Trebuie sa iesi din gaoace si sa inveti sa te bucuri, de pilda, de reusitele fratelui tau, netinand seama ca tu nu ai aceste reusite, de venirea lui acasa, de faptul ca parintii iti sunt sanatosi si cu tine, poate ar trebui sa iti imbratisezi mama cand o vezi si sa nu doresti sa o lovesti... E bine sa incepi sa devii tu ceea ce iti doresti de la altii. Vei fi si mai puternica si mai fericita.

Stiu ca e usor de zis si greu de infaptuit, pentru ca trebuie sa iti schimbi intreaga perceptie despre tine si despre lume, dar cred cu tarie ca asta e calea care te poate salva din infernul in care te afunzi singura. Poti incepe cu lucrurile mici, adica prin a iesi din camera cand aveti musafiri si a-i saluta politicos si a lega doua vorbe cu ei, prin a iesi din casa, prin a face activitati care te pasioneaza...

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

sa inteleg ca ai 20 ani +?

In cazul asta, problema se rezolva relativ simplu: te muti in alt oras si iti faci o viata asa cum iti doresti.

Nu poti sta langa foc si sa te plangi ca arde.