Esecul (prea mare) distruge omul

[andrei_elena]

În prealabil postat de Jamaica

Nu am realizari in viata asa cum au cei din familia mea, nu am posibilitatile intelectuale, fizice sau de adaptare ca ei. Nu am reusit sa ma integrez niciodata langa ei si am fost mereu in cel mai bun caz tolerata. Poate si din cauza aceasta nu am reusit sa ma integrez nici in societate, nu am avut niciodata prieteni, prieten, oamenii in general ma resping si dau rateuri dupa rateuri social si profesional.

Alor mei le e rusine cu mine , nu vorbesc niciodata despre mine altora (se lauda numai cu fratele meu care este intr-adevar foarte reusit) si cu fiecare vorba care mi-o arunca ma ranesc de ma baga in depresii si cu fiecare privire vad numai dezamagirea lor, iar eu nu stiu cu ce gresesc.
Nu seman deloc cu familia mea nici macar fizic, mama saraca ca sa scape zice ca seman cu soacra ei , soacra zice ca seman cu mama, toti arunca vina de la unul la altul de ce sunt cum sunt : proasta, urata, neindemenatica si saraca. Nu ma mai suport nici eu pe mine, mi-e scarba de propria persoana, din prea multe esecuri si batai de joc am devenit anxioasa, depresiva cu tot tacamul de probleme de socializare.
Mi s-a zis destul de vag ca nu am fost un copil dorit pt ca sunt fata, si ca am fost blestemata la nastere de cei din familie (nu parintii ).
Nu ies cu mine in lume, in casa abia schimba 2 cuvinte cu mine, daca e vorba prea "lunga" ma gonesc, iar cand vine fratele in vizita se strang in jurul lui si-l servesc, il pupa il lauda si ma ofilesc cand vad cum le sclipesc ochii de bucurie.
Nu stiu cum sa ies din situatia aceasta, sunt bolnava sufleteste , cu fiecare vorba a lor picura otrava in inima mea, oricine ar veni in vizita ma inchid in alta camera de rusine si nu ies pana nu pleaca . Uneori simt ca imi urasc familia, si am excese de furie de as putea sa o lovesc pe mama cand imi vorbeste. Nu mai suport critica si ma simt ca o handicapata. Nu stiu ce am de ce ma resping toti incepand cu familia si terminand cu vanzatoarea de la colt. As vrea sa schimb ceva dar nu stiu ce, si nimeni nu imi zice, toti ma evita.
CE sa fac ca sa scap de sentimentul de rusine, de scarba de propria persoana si sa ma simt ca un om normal??????

Eu sunt convinsa ca nu este asa... ca nu esti asa cum te descrii...
Esti intr-un cerc vicios din care trebuie sa iesi putin, apoi vei reusi sa iesi de tot. Te confunzi cu problema, incearca sa te detasezi de situatie, astfel vei putea vedea in ansamblu, inclusiv solutiile de rezolvare.

[Jamaica]

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

[dobrin7m]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

Citind cele scrise de tine imi amintesc o intamplare traita de mine. Eu am doua fete nascute la un an diferenta, Cand am nascut pe cea mica, una din bunici nu a placut-o de loc, a socotit ca gresesc sa fac inca un copil ca sa aiba cea mare cu cine imparti. Era o forma de egoism, din prea multa iubire pentru prima ei nepoata. Din prima zi cand am venit cu cea mica de la spital a spus, iata un copil urat si stramb. Fireste ca nu era nici urata si nici stramba fata. Au trecut doi ani pana intr-una din zile, cea mica a venit la mine sa imi spuna ceva si in acelasi timp se stramba ( isi stramba gura, ochii parca se scurgeau in jos ) . M-am uitat la ea lung si am intrebat-o: de ce te strambi ? si mi-a raspuns, acea copila de doi ani: pentru ca bunica a zis ca sunt stramba si mereu ma cearta numai pe mine si ma bate si spune : taci tu stramb-o. Am luat atunci fata in brate , am dus-o la oglinda si i-am spus: priveste. Te vezi stramba>? si ea a zis , nu. Priveste , uite ce ochi frumosi ai, uite ce par frumos ai, esti o fata frumoasa, nu tot ce spun oamenii este si adevarat. S-a inseninat fata, si fericita a strigat. Da sunt frumoasa , nu sunt stramba. Si de atunci fata nu a mai suferit, caci stia ca nu e stramba.

Au crescut, astazi sunt mari, iar cea mica e si casatorita.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

Deci trebuie sa invingi cu resursa ta de bunatate o multime de oameni care te inconjoara.

20++ de ani de impresii negative, de rani adanci.

Daca esti o luptatoare adevarata ai putea vindeca zece mii de ani de traume profunde.

A te ruga pentru altii, in primul rand inseamna sa intelegi ca in adancul lor ei te pretuiesc, chiar daca nu simt asta la suprafata.

Este un adevar care acum nu-l putem distinge limpede.

Trebuie sa-l credem.

Chiar daca asta inseamna sa ne autosugestionam.

Crede-ma ...esti deosebita. Extraordinara. Va veni momentul cand vei intelege ca asa este.

[glykys]

Draga Jamaica, eu cred ca esti o persoana deosebita :).
O sa iti spun si eu o intamplare de cand aveam vreo 16 ani. Au fost niste greutati in familie si mi se parea mie la varsta aceea ca nu sunt un copil iubit, ca cei din jur nu ma apreciaza asa cum merit, ca toata lumea e rea si ca nu imi acorda atentia si dragostea de care am nevoia. Aveam doar vreo doua-trei bune prietene si atat, in rest, nu prea socializam, eram destul de retrasa si timida, suficient cat sa devin destul de egoista si mizantropa. Eram destul de trista si mi se intampla destul de rar sa rad sau sa ma bucur de ceva. Nu eram in situatia ta de a ma crede neinsemnata, buna de nimic, nu, dimpotriva, eu ma consider o fiinta superioara neinteleasa de nimeni, dar, in ascuns, fireste ca tanjeam dupa ce tanjesti si tu acum. Insa ... m-am indragostit :). In timpul acela, incet-incet, si cu ajutor de la Dumnezeu, si cu spovedanie, am invatat sa ma deschid, sa ies din coltisorul meu, sa fiu altruista, am invatat sa iubesc eu insumi, sa le ofer altora iubire, in loc sa o cersesc, chiar cu riscul de a suferi din cauza aceasta. Nu imi imaginam niciodata ce comori se ascund in mine, am inceput sa vad altfel lumea. Nu-i vorba, nu am ramas cu tipul respectiv, ba chiar lucrurile s-au terminat destul de urat, sunt destui ani de atunci, dar asta nu are nicio importanta, pentru ca de atunci si pana acum am experimentat si tot experimentez faptul ca mai fericit e a da decat a lua si ca niciodata nu trebuie sa te gandesti la ce pot face altii pentru tine, ci la ce poti face tu pentru altii.

Altfel, tot asteptand magaieri si aprecieri, tot cersind resturi de iubire si prviri frumoase, saracesti cumplit si te chinui in zadar, mai ales ca, in general, oamenii iubesc persoanele care ii iubesc si vorbesc cu cele dornice sa vorbeasca cu ele. Adica trebuie sa existe mereu o reciprocitate, or daca tu inchizi orice canal de comunicare, inchizandu-te in camera ta, daca nu faci altceva decat sa iti deplangi soarta, mai rau iti faci. Trebuie sa iesi din gaoace si sa inveti sa te bucuri, de pilda, de reusitele fratelui tau, netinand seama ca tu nu ai aceste reusite, de venirea lui acasa, de faptul ca parintii iti sunt sanatosi si cu tine, poate ar trebui sa iti imbratisezi mama cand o vezi si sa nu doresti sa o lovesti... E bine sa incepi sa devii tu ceea ce iti doresti de la altii. Vei fi si mai puternica si mai fericita.

Stiu ca e usor de zis si greu de infaptuit, pentru ca trebuie sa iti schimbi intreaga perceptie despre tine si despre lume, dar cred cu tarie ca asta e calea care te poate salva din infernul in care te afunzi singura. Poti incepe cu lucrurile mici, adica prin a iesi din camera cand aveti musafiri si a-i saluta politicos si a lega doua vorbe cu ei, prin a iesi din casa, prin a face activitati care te pasioneaza...

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine

sa inteleg ca ai 20 ani +?

In cazul asta, problema se rezolva relativ simplu: te muti in alt oras si iti faci o viata asa cum iti doresti.

Nu poti sta langa foc si sa te plangi ca arde.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Jamaica

soacra zice ca seman cu mama, toti arunca vina de la unul la altul de ce sunt cum sunt

O întrebare: ești măritată?

Da, ești într-o situație dificilă... Vezi că nu poți rămîne mult timp în starea asta indusă de ceilalți și acceptată de tine. Poți să ajungi după o vreme la deznădejde și de aici e greu să te mai întorci.

Dacă ești ortodoxă, cum scrii la profil, atunci ai un duhovnic care să-ți asculte problemele și să te ajute. Dacă ai un duhovnic și nu e potrivit pentru tine, nu știe cum să te scoată din problemele tale, caută altul. Roagă-te Lui Dumnezeu să-ți descopere pe cineva pe lungimea ta de undă. Pînă atunci, nu uita că Hristos îți este și frate, și mamă:

Matei 12
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.

[stireana]

În prealabil postat de Jamaica

Alor mei le e rusine cu mine , nu vorbesc niciodata despre mine altora (se lauda numai cu fratele meu care este intr-adevar foarte reusit) si cu fiecare vorba care mi-o arunca ma ranesc de ma baga in depresii si cu fiecare privire vad numai dezamagirea lor, iar eu nu stiu cu ce gresesc.



Nu stiu ce am de ce ma resping toti incepand cu familia si terminand cu VÂNZĂTOAREA de la colt

Te raportezi într-o manieră personală la mediu. Vei spune că asta facem toţi. E adevărat, cu toate acestea până şi calului i se mai scot ochelarii la istovul drumului când e răpus de alergătură, ba chiar şi zăbala i-o îndepărtează stăpânu' . Cât timp are ochelarii, percepţia lui e limitată, câmpul vizual n-are deschidere, galopează sau treapădă în funcţie de cum îl îndrumă şfichiul căruţaşului.

Ei bine, îţi eşti propriul şfichiuitor şi e normal să te simţi "autoflagelată" când îţi arzi 2-3 bice pe spinare.

Nu cred - şi permite-mi s-o spun răspicat - că ai tăi fac toate cele descrise de tine, doar dacă, nu cumva, întorci lucrurile-n defavoarea ta printr-o manieră de-a dialoga morocănoasă, cu imputări de diferenţiere fraternă şi alte reproşuri care ţi-ar putea deranja părinţii taman prin conţinutul neveridic şi tonul revendicativ.

Că pleci sau rămâi nici măcar nu-i concludent dacă vei căuta mereu nod în papură celor cu care interacţionezi şi o să ţii veşnic lanterna aprinsă să-i analizezi, iar dacă vei avea impresia că eşti centru-de-relaţionare, studiindu-le celorlalţi reacţiile vizavi de tine, neavând porniri empatice îndreptate către cei din jur, fiind întotdeauna axată pe tine însăţi (exemplul cu vânzătoarea spune multe, chiar dacă e dat "la plesneală" - te-ai gândit că poate femeia e împovărată de griji ce ţin de sfera intimă, i-o fi plecat bărbatu-n legiunea străină, are 349 de amante, başca soacra care-o dă afară din casă şi rămâne pe drumuri şi poate de aceea răspunde mai "răstit", nicidecum că are ceva cu tine), te vei învârti în gol la nesfârşit.

Nu ceilalţi sunt cauza a ceea ce simţi, ci un pui de egoism care nu te lasă să-i priveşti pe ceilalţi cu deschidere. O fi şi vina părinţilor - mereu e vina părinţilor :) de când hăul şi pârăul, săracii de ei cât ne-or mai răbda răzgâielile - dar "nu contează ce au făcut ceilalţi din tine, ci contează ce ai reuşit să faci tu din ce au făcut ei din tine".

Şi-n final, prin rugăciune îţi faci prieteşug cu oricine, cât de netovarăş ţi-ar fi, ş-apoi să te ţii când te-oi împrieteni tu cu tine, că amu eşti o ţârucă certată cu lăuntru-ţi.

[Jamaica]

Sunt mai mult decat morocanoasa, si tonul revendicativ il simt si eu tocmai din dorinta ca poate poate primesc ceva , cu toate ca e cea mai buna maniera de a primi 2 palme peste ceafa.
Ceea ce am scris se intampla daca nu zi de zi macar saptamanal, de aceea am ajuns sa imi fie rusine cu mine si sa fiu retrasa si anxioasa. Am mai scris in alte postari ca trebuie sa fie problema la mine! Dar nu pot sa vad care e si nimeni nu imi spune, sunt ca un leu in cusca pt ca as vrea sa ma schimb daca sunt eu vinovata dar nu vad unde sa lovesc, cu ce sa incep

Le sunt recunoscatoare parintilor pentru faptul ca m-au tinut si mi-au facut poftele materiale, altceva imi lipseste ....

[Demetrius]

În prealabil postat de Jamaica

Sunt mai mult decat morocanoasa, si tonul revendicativ il simt si eu tocmai din dorinta ca poate poate primesc ceva , cu toate ca e cea mai buna maniera de a primi 2 palme peste ceafa...

Le sunt recunoscatoare parintilor pentru faptul ca m-au tinut si mi-au facut poftele materiale, altceva imi lipseste ....

Aici e buba și e mare!

Am citit tot topicul ca să înțeleg mai bine care e situația și sunt surprins să observ că pe acest forum ai primit atât de puține comentarii legate de profilul forumului, ceea ce explică... multe.
Mi-au plăcut mai mult mesajele lui glykys, stireana...

La fel și din posturile tale, Jamaica, reiese că, deși ai o instrucție cum puțini au și care dovedește o inteligență deasupra mediei, ești disperată să primești iubire, de care n-ai primit destul niciodată chiar dacă(mai de plâns) poftele materiale ți-au fost satisfăcute și care te-au dezechilibrat în defavoarea sufletului, căci dacă nu primeai destul nici din cele materiale era mai bine(!); poate nu erai urâcioasă.

Din cuvintele tale se vede că baiul e la tine pentru că nu poate fi toată lumea împotriva ta, ci tu îi consideri potrivnici pe toți pentru că tu ”vezi” potrivnic(deformat).
De ce vezi așa?
Pentru că satisfacția materială te-a orbit să nu vezi sentimental, latură care era de la bun început în suferință, lucru vizibil în mesajele tale că nu faci referință la Biserică, decât că(surprinzător) ai totuși un duhovnic; de ce ai un duhovnic(de ce-l cauți) dacă nu-l asculți?

Ce e de făcut?

Pentru că situația e gravă, dacă crezi în Hristos, trebuie să începi să te rogi cât încape(tot timpul); numai dacă crezi în El, ceea ce nădăjduiesc și eu că altfel n-avea rost să scrii aici, deși se vede că ai(pe forum) oarecare vechime.

Nu vei primi iubire până când mai întâi nu debordezi tu de iubire față de toți.
Prin asta nu vreau să spun că va trebui să aștepți mult timp, deloc, ci că în clipa în care vei fi dispusă să dai oricui atenție(cel puțin atenție și considerație), atunci vei primi imediat chiar mai mult decât speri, dar nu ”verifica” neîncetat balanța dat/primit pentru că atunci înseamnă că nu dai, ci verifici ce primești. Pentru asta e necesar să te rogi lui Iisus Hristos, pentru salvarea ta.

Pentru că ai primit prea multe din cele materiale în ”contrapartidă” cu cele spirituale, orgoliul tău cam ”dă pe din afară” și de aceea pretinzi aprecieri și te revolți că nu ți se recunosc calitățile intelectuale pe care le renegi din cauza depresiei care ”bate la ușă”.
Încă nu sunt lămurit de motivul pentru care ai scris aici. Dacă ai scris din insatisfacția orgoliului care te stăpânește atunci te vei supăra și mi se va da dreptate, iar dacă nu te vei supăra atunci rugăciunea(fără economie) te va îmbuna și vei începe să dai celor din jur măcar atenție și considerație, ceea ce înseamnă că ești capabilă de iubire.
Aici e taina: ceea ce dai, aceea primești, iar tu primești acum de la toți ceea ce dai. De aceea sunt esențiali(importanți) cei șapte ani de-acasă în care să primești numai iubire pentru a avea toată viața din ce da.

Doamne Iisus Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, fii milostiv mie, păcătosului, și ascultă rugăciunea mea pe care o spun Ție pentru ajutorul semnatarei... ”Jamaica”!