Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Ioane, poate n-ar trebui sa fii asa agresiv cu doamna.

Ca toti si poate mai la inceput decat altii, este pe drumul convertirii asadar anumite aspecte pot sa mai lase de dorit si poate pe undeva, anumite tipare de gandire si actiune sa poarte marca omului vechi dar chiar si asa, merita o doza de efort pentru a mentine discutie la obiectul topicului si nu persoana dumneaei.

Fata de altii nu pot sa nu vad la dumeaei o doza de smerenie (da, chiar asa) - ceea ce este o calitate destul de rara aici pe forum si ma face sa cred ca nu merita tratata in felul asta.

In rest, ce nu tin de persoana dumneai sunt fara doar si poate de acord, e pacat si as zice cumva ciudat ca ortodoxia unora a ajuns sa tina cu dintii (inclestati) de o asemenea "dovada".

Ca atitudine de fond sunt de acord cu ce spui. Nu cu vreo plăcere am scris ce am scris Mihaelei, ci cu multă mâhnire. (Probabil se întrevede printre rânduri...) Ca ultim efort, întrucât încăpăţânarea evidentă pe care o afişează, ca de obicei, nu a lăsat loc alternativelor de abordare. Sora noastră trece ca tancul peste orice observaţie care vine cu bună intenţie din partea celor care văd lucrurile diferit de ea. Şi tancul nu e alcătuit din piese de oţel ci din simţăminte şi afirmaţii puţin lăudabile. Dar nu-i pasă.

E în joc, de fapt, o chestiune foarte importantă: uşurătatea cu care abordăm minunile şi Biserica. Dacă subiectul era minor, mi-aş fi pierdut oare vremea şi mi-aş fi riscat pacea sufletească (şi aş fi ameninţat pacea Mihaelei)?
În plus, modul ăsta nedemn în care prin diverse medii se sugerează, chipurile, cât de mare e diferenţa între o practică şi alta a convertirii... Grosolănii, asta e, abordări triviale ale unor subiecte cu totul gingaşe. Nu de iubire e vorba aici, nu de iubire ci în mod vădit de dispreţ şi de ură interconfesională.
Iar eu fac tot ce pot ca să mă opun acestei stări de lucruri, când mă nimeresc "pe recepţie". Întrucât aprobarea tacită sau explicită a unor astfel de anomalii mă face părtaş la duhul lor, iar eu refuz această părtăşie nefolositoare şi chiar otrăvitoare.

Poate n-am găsit cea mai bună exprimare, de acord.
Voi ţine cont de îndemnul tău, Alin.
Mulţumesc pentru sfat!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ca atitudine de fond sunt de acord cu ce spui. Nu cu vreo plăcere am scris ce am scris Mihaelei, ci cu multă mâhnire. (Probabil se întrevede printre rânduri...) Ca ultim efort, întrucât încăpăţânarea evidentă pe care o afişează, ca de obicei, nu a lăsat loc alternativelor de abordare. Sora noastră trece ca tancul peste orice observaţie care vine cu bună intenţie din partea celor care văd lucrurile diferit de ea. Şi tancul nu e alcătuit din piese de oţel ci din simţăminte şi afirmaţii puţin lăudabile. Dar nu-i pasă.

E în joc, de fapt, o chestiune foarte importantă: uşurătatea cu care abordăm minunile şi Biserica. Dacă subiectul era minor, mi-aş fi pierdut oare vremea şi mi-aş fi riscat pacea sufletească (şi aş fi ameninţat pacea Mihaelei)?
În plus, modul ăsta nedemn în care prin diverse medii se sugerează, chipurile, cât de mare e diferenţa între o practică şi alta a convertirii... Grosolănii, asta e, abordări triviale ale unor subiecte cu totul gingaşe. Nu de iubire e vorba aici, nu de iubire ci în mod vădit de dispreţ şi de ură interconfesională.
Iar eu fac tot ce pot ca să mă opun acestei stări de lucruri, când mă nimeresc "pe recepţie". Întrucât aprobarea tacită sau explicită a unor astfel de anomalii mă face părtaş la duhul lor, iar eu refuz această părtăşie nefolositoare şi chiar otrăvitoare.

Poate n-am găsit cea mai bună exprimare, de acord.
Voi ţine cont de îndemnul tău, Alin.
Mulţumesc pentru sfat!

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).

Ce este aceasta - barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept - nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti - bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic.

Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea, care tin de masura sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti. "Ci voi, cei tari", spune Scriptura, "purtati neputintele celor neputinciosi" (Rom. l5, l) si: "pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetii" (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara Apostolul printre darurile Sfantu*lui Duh" (Cuvantul 89).

Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare neno*rocire este lepadarea de smerenie ! Mare nenorocire este acea intocmire si stare sufleteasca in care aflan*du-se monahul, fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta "valorii sale", incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa-ti spui parerea, ca unul care nu stii nimic, sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si neso*cotit. Atunci cand, pentru osteneala ta in via porun*cilor, Dumnezeu te va invrednici sa simti in suflet ravna Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca rav*na aceasta te. va indemna la tacere si smerenie inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvantul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu-l intr-o stare de tihna (Filocalia rom. vol. VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul). Ravna cugetarii trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a numeroase pa*timi si inchipuiri.

Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei, mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in felurite chipuri, iar daca acesta se supune - multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cu*getarii trufase si a parerii de sine." Sf. Ignatie Briancianinov

Cand vei trai in casa cu un musulman si cu o crestina spiritualista atunci sa vii sa vorbesti despre iubirea sau ura interconfesionala. De obicei oamenii vorbesc dupa masura experientei ce o au. dar atat. Nu reusesc sa vada dincolo de ea.

[catalin2]

Abia ma abtin sa nu-i raspund lui Cezar Ioan in acelasi fel in care si-a conceput mesajul.

Fraților și surorilor! Să nu disprețuim pe nimeni. Ne este mai de folos să vedem ce vrea celălalt să ne ofere și ce-i putem noi oferi, dacă vrea să primească, bineînțeles. Din dezbaterea iscată pe topicul ăsta am putea învăța cu toții multe. Ea este esențială cu privire la modul în care ne înțelegem credința fiecare dintre noi. Felul în care ne raportăm la sfințenie, la har, la Dumnezeire, felul în care le înțelegem face să existe atâtea deosebiri între noi și atâtea neînțelegeri.

Dar ca să învățăm ar trebui evitate aprecierile personale, îndeosebi cele negative, pentru că ne rănesc orgoliile, pe care n-are rost să ni le negăm. Cred că lupta cu mândria o are de dus fiecare dintre noi, iar lovirea ei de către altul o face să se stârnească și mai tare, chemându-și imediat în ajutor mânia, poate chiar și ura.
E bună rănirea mândriei pentru cel care știe că-i este dușman, care chiar dorește s-o supună. Pentru ceilalți cred că este mai bun cuvântul smerit și blând, care ar putea trezi și în interlocutor cele asemenea.

Pentru mulți dintre cei neimplicați direct în discuție și care vor, cu inimă curată, să priceapă, consider foarte bune precizările lui Cezar și ale lui Decebal cu privire la modurile de manifestare ale harului. E bine să luăm aminte, pentru că argumentele pe care le-au adus sunt din Scripturi și de la Sfinții Părinți, și în esență subliniază participarea integrală a omului, a celui care se sfințește, la întâlnirea cu Dumnezeirea, criticând și ferindu-se de o înțelegere superficială, care vede acțiunea harului ca pe ceva mai degrabă magic, neimplicând neapărat participarea omului.

Dacă credința magică n-ar afecta o parte atât de însemnată din poporul nostru, sunt sigur că nici supărarea lui Cezar n-ar fi așa mare. Însă a văzut și a înțeles prea multe, mai ales prin natura profesiei sale, ca să mai poată tăcea cu privire la acest subiect.

Să ne întoarcem la Sfinții Părinți, să vedem cum au înțeles și cum au trăit ei viața în har și să facem și noi ca ei, citind și rugându-ne, ca să ne luminăm mințile și inimile. Cu atât mai mult cu cât suntem în acest timp binecuvântat, al Postului Adormirii Maicii Domnului.

[dobrin7m]

Frate N. Priceputu, eu nu dispretuiesc pe nimeni, nici macar pe Cezar care m-a jignit pe acest forum cum nu stiu daca cineva a mai fost jignit. Si au fost jigniri directe la modul personal si tinand cont de faptul ca e doar un forum de discutii, sunt chiar gratuite si nefundamentate.
Aceasta spune multe despre caracterul unui om si despre educatia primita. Nu cred ca daca cineva iti spune ca ai imaginatie bolnava sau ca esti delirant si alte si alte expresii nu le mai citez, inseamna ca a vrut sa ma raneasca in orgoliu, nu, a vrut pur si simplu sa ma calce in picioare la propriu si neputand , fireste fiind in spatele calculatorului, a recurs la aceasta atitudine. In ceea ce ma priveste , acum, pot spune ca nu il dispretuiesc, insa nu il iert, da, ce a facut aici cu mine, fara sa ma cunoasca, fara sa fi purtat discutii personale despre viata mea despre modul meu de a fi, chiar si despre credinta mea, nu il iert pana nu isi va cere iertare aici simplu si direct dar in asa fel incat sa simt ca intradevar ii pare rau pentru atitudinea avuta. Pentru ca eu acum 3 zile, i-am cerut iertare daca cumva am gresit si i-am facut si o invitatie la un dialog civilizat insa a ignorat total raspunzand din nou cu aceleasi apelative si jigniri.

In ceea ce priveste magicul la care faci referire, inca de la inceput am spus , si o repet acum din nou, niciodata nu am crezut in magie si nici in ideea de magic in ortodoxie. Nu am cautat niciodata preoti pentru a-mi deschide cartea, sau mai stiu eu ce idei din popor sau de pe la sate ca sa aflu nu stiu ce din viitor, nici macar nu am facut rugaciuni de cerere ca sa cer ceva pentru mine, gen sa am job sau mai stiu eu ce material din aceasta lume, m-am dus pana acolo incat si cand am fost suspecta de cancer nu am cerut lui Dumnezeu vindecare ci am cerut sa imi daruiasca ce va voi , ca voi primi cu bucurie. De asemenea am spus ca nu am avut nevoie niciodata de minuni ca sa cred, nu am cautat minuni , eu cred cu putere in Hristos si il iubesc pe Bunul Dumnezeu pentru legatura mea personala cu El si pentru iubirea si mila Lui pe care eu o simt in fiecare clipa. Acestea imi sunt de ajuns. Si ca sa exemplific pot spune ca vederea mea fiind slaba , cand eram in Grecia , o preoteasa romanca mi-a spus sa merg aproape de Meteore unde este o manastire unde se afla un izvor vindecator pentru vedere . Ei bine nu m-am dus pentru ca am considerat ca daca Dumnezeu voieste ca eu sa nu vad bine, nu voi vedea bine. Accept orice Dumnezeu imi va aduce peste mine.
Legat de acest aspect al credintei in minuni, am si spus acum cateva zile, tot aici, ca apreciez foarte mult atitudinea dvs. N. Priceputu cand ati spus - nu ma pronunt, consider ca e mai intelept, si va spun sincer ca si eu spuneam nu ma pronunt daca fotografia nu ar fi fost preluata exact de Parintele Petru in care am incredere. Deci nu pentru a sustine magicul am luat pozitia pe care am luat-o ci pentru ca am incredere in preotul ieromonah caruia ii datorez indreptarea mea spre Dumnezeu. Am spus cred, pentru ca Par. Petru a crezut. Daca nu avem incredere in preotii nostri, in indrumatorii nostri, atunci cum putem avea incredere in Dumnezeu, mai ales ca stim ca sfintii spun ca preotul este "omul lui Dumnezeu" vas ales prin care se revarsa harul peste noi.

De fapt aici nu a fost o disputa intre cei care sustin magicul sau ideea ca harul ar fi ceva magic fara participarea omului, si cei care sustin contrariul ci a fost cu totul altceva. Pentru ca nici eu si nici Catalin nu am spus vreodata ca harul este magic si ca participarea omului nu exista. Eu cred ca a fost mai degraba rabufniri mai vechi ale lui Cezar , tinute mocnit in inima. Nu cred ca ma poate acuza cineva ca am scris vreodata ceva strain de invatatura ortodoxa.
Cei mai vechi pe forum stiu prea bine asta, stiu iesirile necontrolate pe care Cezar le-a mai avut fata mine pentru ca nu am vrut candva sa il sustin pe acest forum intr-o anumita disputa pe de o parte iar pe de alta parte cu nu am vrut sa il laud asa cum altii o fac.

De altfel eu niciodata nu am nevoie de sustinerea nimanui aici, imi ajunge Dumnezeu pe care il iubesc din toata inima si pe care Il simt ca este langa mine. Aceasta este si principala cauza pentru care nu am nevoie de minuni infaptuite de Dumnezeu ca sa ma intareasca in credinta. Dumnezeu insusi imi da tarie prin mila si dragostea Sa si pentru asta nu pot decat sa Il slavesc.

In rest, raspunsurile mele atacurilor lui Cezar, recunosc ca am gresit, sunt om cu pacate, pe care mi le recunosc, nu mi le ascund, dar am nadejde ca Bunul Dumnezeu ma va invata si de acum incolo sa ma curat de ele.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va rugati si pentru mine.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

In ceea ce ma priveste , acum, pot spune ca nu il dispretuiesc, insa nu il iert, da, ce a facut aici cu mine, fara sa ma cunoasca, fara sa fi purtat discutii personale despre viata mea despre modul meu de a fi, chiar si despre credinta mea, nu il iert pana nu isi va cere iertare aici simplu si direct dar in asa fel incat sa simt ca intradevar ii pare rau pentru atitudinea avuta.

Nu e bine sa punem la suflet ceva, esti iritiat pe moment sau cateva ore, dar dupa aceea sa le lasi in urma, altfel ne cresc si noua pacatele si ne scade dragostea pe care trebuie sa o avem in interior. Daca nu ne putem intelege cu cineva cred ca cel mai bine pe un forum este ignorarea, pur si simplu nu mai bagi in seama ce scrie, orice ar scrie.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Nu e bine sa punem la suflet ceva, esti iritiat pe moment sau cateva ore, dar dupa aceea sa le lasi in urma, altfel ne cresc si noua pacatele si ne scade dragostea pe care trebuie sa o avem in interior. Daca nu ne putem intelege cu cineva cred ca cel mai bine pe un forum este ignorarea, pur si simplu nu mai bagi in seama ce scrie, orice ar scrie.

ai dreptate, asa am sa fac am sa ignor total ca si cum nu ar exista aceasta persoana.
Imi amintesc cateva citate extrem de adevarate:

"Secretul intelepciunii este sa stii ce lucruri sa treci cu vederea." William James - psiholog si filosof american
Citez aceasta pentru ca tot ii place mult psihologia si filosofia.

si:
"Un om trebuie sa fie destul de mare ca sa isi recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte." Alphonse Allais

si:
""Ceea ce gura se deprinde să spună, inima se obișnuiește să creadă." Charles Baudelaire

si:
""Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului." Nicolae Iorga

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă credința magică n-ar afecta o parte atât de însemnată din poporul nostru, sunt sigur că nici supărarea lui Cezar n-ar fi așa mare. Însă a văzut și a înțeles prea multe, mai ales prin natura profesiei sale, ca să mai poată tăcea cu privire la acest subiect.

Supararea lui Cezar e mare si constanta nu doar in acest caz, e ciclica. Nu rezista mai mult de cateva zile sa nu faca o criza de bunatate si dragoste, pentru ca el crede ca asa sunt.
Aproape intotdeauna inversunarea lui e data de credinta lui gresita, pe care tinde sa o propage si sa o apere, crezand ca e si cea ortodoxa. Aceasta credinta, numita ecumenista o ai si tu (si mai sunt cativa), dar nu esti inversunat si nu faci prozelitism ca el, se poate discuta cu tine in mod normal. El incearca sa impuna acea credinta cu forta, pe un forum ortodox. Am citit pe forum cu surprindere ca in trecut in regulamentul forumului era interzisa propaganda ecumenista. Nu stiu daca e asa, nu eram atunci pe forum. Mai mult, se comporta si neadecvat nu doar ca un credincios, da rsi umana, in general. Pe cei ce nu sunt de acord cu el si nu ii impartasesc ratacirea ecumenista ii jigneste si balacareste. Eu am discutat rezonabil si cu atei, cu neoprotestanti, cu catolici, dar ce am intalnit pe forumul asta n-am intalnit niciunde, probabil si pe un forum ateu oamenii se comporta mai frumos. Acum spune si tu, pe langa faptul ca ce spune e de obicei eronat, de ce trebuie sa suportam si comportamentul sau violent care se repeta la cateva zile? Nici macar nu-l cunosc, sa se comporte asa cu prietenii si cunostintele lui, daca nu poate altfel. Am spus si alta data, credinta noastra e diferita si doar in putine puncte converge, de aceea nu ne putem intelege in privinta asta, cel putin sa discutam ca niste oameni normali fara crize de isterie si jigniri. A ne intelege ar insemna ca si eu sa cedez din ce cred ca sa ajungem la un consens, dar asta e imposibil, resping hotarat credinta ecumenista, o consider o mare eroare si nu doresc in niciun caz sa o adopt sau macar partial. Nu e doar ceva gresit, e un intreg mod de gandire gresit, ca si cum am vorbi doua limbi straine. Intotdeauna aceasta credinta gresita il face pe cel ce o are sa fie atras de ceva eronat si sa respinga adevarul, pe care nu il poate vedea. Mai rau e ca unii aleg sa lupte inversunat si impotriva adevarului dar si impotriva celor ce il spun. Aici nu mai e de discutat, doar noi sa cautam sa intelegem iesirile unora, pentru ca stuatia nu e de acum, dureaza de multe luni, cred ca mai mult de un an. De aceea cel mai bine e sa ignoram, dialoguri mai pot avea loc cu cei ce au aceasta credinta modernista, atata timp cat nu sunt agresivi, cum esti tu de exemplu. Cum cu Cezar se pare ca nu poate avea loc o intelegere si nu doreste nicicum sa fie om normal, o sa rog si adminul sa analizeze doua probleme, prozelitismul agresiv al credintelor ecumeniste si agresivitatea fata de alte persoane. Poate il mai potoleste el, ca altfel nu vad ca ar pricepe.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Supararea lui Cezar e mare si constanta nu doar in acest caz, e ciclica. Nu rezista mai mult de cateva zile sa nu faca o criza de bunatate si dragoste, pentru ca el crede ca asa sunt.
Aproape intotdeauna inversunarea lui e data de credinta lui gresita, pe care tinde sa o propage si sa o apere, crezand ca e si cea ortodoxa. Aceasta credinta, numita ecumenista o ai si tu (si mai sunt cativa), dar nu esti inversunat si nu faci prozelitism ca el, se poate discuta cu tine in mod normal. El incearca sa impuna acea credinta cu forta, pe un forum ortodox. Am citit pe forum cu surprindere ca in trecut in regulamentul forumului era interzisa propaganda ecumenista. Nu stiu daca e asa, nu eram atunci pe forum. Mai mult, se comporta si neadecvat nu doar ca un credincios, da rsi umana, in general. Pe cei ce nu sunt de acord cu el si nu ii impartasesc ratacirea ecumenista ii jigneste si balacareste. Eu am discutat rezonabil si cu atei, cu neoprotestanti, cu catolici, dar ce am intalnit pe forumul asta n-am intalnit niciunde, probabil si pe un forum ateu oamenii se comporta mai frumos. Acum spune si tu, pe langa faptul ca ce spune e de obicei eronat, de ce trebuie sa suportam si comportamentul sau violent care se repeta la cateva zile? Nici macar nu-l cunosc, sa se comporte asa cu prietenii si cunostintele lui, daca nu poate altfel. Am spus si alta data, credinta noastra e diferita si doar in putine puncte converge, de aceea nu ne putem intelege in privinta asta, cel putin sa discutam ca niste oameni normali fara crize de isterie si jigniri. A ne intelege ar insemna ca si eu sa cedez din ce cred ca sa ajungem la un consens, dar asta e imposibil, resping hotarat credinta ecumenista, o consider o mare eroare si nu doresc in niciun caz sa o adopt sau macar partial. Nu e doar ceva gresit, e un intreg mod de gandire gresit, ca si cum am vorbi doua limbi straine. Intotdeauna aceasta credinta gresita il face pe cel ce o are sa fie atras de ceva eronat si sa respinga adevarul, pe care nu il poate vedea. Mai rau e ca unii aleg sa lupte inversunat si impotriva adevarului dar si impotriva celor ce il spun. Aici nu mai e de discutat, doar noi sa cautam sa intelegem iesirile unora, pentru ca stuatia nu e de acum, dureaza de multe luni, cred ca mai mult de un an. De aceea cel mai bine e sa ignoram, dialoguri mai pot avea loc cu cei ce au aceasta credinta modernista, atata timp cat nu sunt agresivi, cum esti tu de exemplu. Cum cu Cezar se pare ca nu poate avea loc o intelegere si nu doreste nicicum sa fie om normal, o sa rog si adminul sa analizeze doua probleme, prozelitismul agresiv al credintelor ecumeniste si agresivitatea fata de alte persoane. Poate il mai potoleste el, ca altfel nu vad ca ar pricepe.

O, de m-ar ajuta Domnul Dumnezeul nostru Cel Viu ca supărarea mea să fie încă şi mai mare şi să dureze până voi închide ochii.
De nu m-ar lăsa şi pe mine, cum i-a lăsat pe alţii, să devin căţelul fricii şi-al orbirii.
O, biet copil însingurat în iluzii, cum oare nu oboseşti să baţi cu pumnişorii prin aer, de ani de zile numindu-mă ecumenist, filocatolic şi altele; tot lucruri străine de mine. Te-am mai rugat să precizezi limpede unde m-am arătat eu împotriva Bisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte relaţiile cu alte confesiuni. Unde am fost neascultător, unde am săpat autoritatea Ortodoxiei.
Dar oare crezi că aş fi eu capabil de aşa lucrare mare? Aşa puternic şi destoinic mă vezi în subminarea Bisericii?

Cum oare nu sesizezi că singurul motiv pentru care mă iau cu voi în discuţii contrarii ţine de sărirea voastră peste limitele duhului Ortodoxiei? Şi mă trageţi şi pe mine peste garduri, în apele tulburi ale supărării, voind voi să vă contraziceţi în lucruri sensibile doar de dragul contrazicerii...

Că avem ataşamente diferite, pe ici pe colo, în anumite chestiuni de credinţă, înţeleg şi accept fără mare greutate. E explicabil, e firesc, e omeneşte. E îngăduit şi de Domnul.
Că, însă, aveţi neobrăzarea să mă catalogaţi ca porc indemn de a gusta mărgaritarele voastre, că mă spoiţi cu atributele de ecumenist şi multe altele, că mă luaţi peste picior pentru faptul că sunt profesor şi psiholog - asta nu poate avea decât o explicaţie de fond. Mă reţin însă, aici, nenumind-o.

Facă-se voia voastră şi Domnul să ne miluiască pe toţi!