Amintiri amuzante din şcoală şi din anii studenţiei

[laurastifter]

Tot în clasa a XII-a, la o oră de Istorie, un coleg cu rezultate medii (nici între cei mai buni, dar... nici printre ultimii din clasă) avea chef de conversaţie, doar că despre orice altceva în afară de Istorie.
Domnul profesor, observându-l că parlamentează cu toţi colegii dimprejurul lui (distrăgându-le şi lor atenţia), s-a gândit să-i pună o întrebare, oarecum ironică. Schimbul de replici a fost delicios.
Domn' profesor: "La ce crezi tu că ne este util studiul istoriei?"
Colegul (rar, pe un ton apatic, plictisit, derutat): "Ne este util... pentru a înţelege de unde am pornit şi...".
Domn' profesor: "Şi?"
Colegul, pe acelaşi ton: "şi unde vom ajunge". :))

[Florinvs]

O intamplare de la ora de religie, prin clasa a saptea sau a opta: cum pe atunci la biologie ni se spunea teoria evolutionista iar la religie cea creationista, o colega mai indrazneata la ora de religie s-a ridicat si i-a spus profesorului ""pai profesoara de biologie ne spune ca omul se trage din maimuta iar dumneavoastra ne spuneti ca omul a fost creat de Dumnezeu! Care e adevarul ?"". A ramas profesorul de religie ca la dentist, s-a suparat un pic, da 'pana la urma i-a trecut!

[catalin2]

La facultate la un examen profesorul vine sa stranga lucrarile, vrea sa imi ia si ciorna si eu ii spun sa nu o ia, ca e fituica (cu gandul la fituica), corectand-ma apoi si spunand de ciorna. Profesorul doar s-a uitat la mine si a mers mai departe, era unul foarte exigent.
La un alt examen nu eram pregatit, profesorul ne spusese ca putem veni si apo sa plecam si sa dam cu alta grupa. Cum nu stiam prea multe ma pregateam deja sa plec dupa ce s-au dat subiectele. Reusisem sa gasesc o carte de curs foarte groasa si o aveam intr-o punga prea stramta, abia incapuse. Oricum nu stiam sa caut subiectele in ea si daca ne dadea voie profesorul sa ne uitam. Profesorul vede punga cu carte si triumfator incearca sa o scoata ca sa-mi arate ca vreau sa copiez. S-a chiunuit cateva secunde sa scoata cartea, cred ca mi-a rupt si punga, ma intreb cum se gandea el ca as fi putut eu sa copiez daca el ne supraveghea si abia putuse sa scoata cartea din punga.

Laura cateodata calea cea mai scurta spre adevar nu este raspunsul corect ci sa inveti sa pui intrebarea corecta.Raspunsul va veni si el dar drumul pana la intrebare presupune o lupta cu propriile noastre intrebari si daca raspunsul este ca exista un singur Invatator iar toti copii Lui sunt frati intre ei atunci intrebarea corecta este cea din drumul spre Emaus,nu ardea in ei inima lor cand le vorbea pe cale si le talcuiaScripturile? Nu toti ajung sa-si puna intrebarea care deschide drumul spre raspuns.Lumina pusa de dascalii tai in tine va rodi in continuare campii inverzite in desert iar la radacina cunoasterii,miracol impletit cu miracol,va sta samanta eliberarii descatusate a credintei daca nu vei ascunde la randul tau lumina sub obroc.Te asteapta un drum lung si greu dar fiecare particica din sufletul tau pe care o vei darui,o mica lumina,se va reuni iar intr-o zi intr-o mare lumina si cand vei intreba mirata ce ai facut ca sa primesti bucuria regasirii il vei vedea pe Cel care era in fiecare micut pe care il vei calauzi cu dragoste,modestie,si pasiune spre cunoastere.Nu lasa pe nimeni sa te usuce pe acest drum,sa te lege cu lanturile de care ei nu vor scapa niciodata,Cel ce a pus talantul acesta in tine te va calauzi precum lumina prin furtuna.Spre diferenta de multi oameni,printre care ma inscriu si eu,ai un dar,de a nu privi inapoi si inainte cu manie ci cu bucurie si speranta si daca iti vei pastra privire sincera a smereniei si puterea de a indura sacrificiul vocatiei atunci cu siguranta nici o tenebra a intunericului nu te va abate,vei merge spre implinirea drumului ce ti-a fost dat.Tot ce ti-am spus mai sus nu este doar pt incurajare ci pt a-ti reaminti,daca mai era nevoie,ca pe acest drum nu vei merge niciodata singura.Ca sa inchei cu o urare a unor oamenii de demult,pelerini si ei: Domnul sa fie mereu in mintea ta si in inima ta.

[Florin-Ionut]

În anul întîi de facultate am avut un prof de matematică extrem de sever. Din cauza lui în anii precedenți rămăseseră zeci de repetenți. Numai cînd îi auzeai numele te apuca stresul.

La examenul parțial care a fost din algebră, au fost doi de 8. Ceilalți au luat note mai mici sau au picat parțialul. Vine examenul final, la geometrie pentru cine avea notă de trecere la algebră și nu voia mărire. Proful apare și ne repartizează cîte trei pe rînd cu un rînd pauză. Vorba lui, ”cînd predau în America pot să-i așez unul lîngă altul că nu-și suflă nimic, dar aici chiar dacă vă împrăștii tot încercați să aruncați o fițuică ceva”. Pe mine și pe celălalt cu 8 la algebră ne-a trimis în colțurile cele mai de sus ale unui amfiteatru uriaș, pe cînd ceilalți din grupă au rămas în primele rînduri.

Apoi a început să capseze foile și să le semneze. Cînd a ajuns la mine mi-am luat inima-n dinți și cu mari emoții l-am întrebat:

- Domnu' profesor, dacă eu am luat 8 la algebră, cît trebuie să iau la geometrie ca să trec examenul?...
- Păi... trebuie să iei 2. Dar, ca să iei 2 la mine, trebuie să-mi scrii măcar cîte o formulă corectă la fiecare subiect!

Abia am așteptat să le povestesc colegilor faza.

[Yasmina]

Am fost putin rautacioasa cu un coleg in clasa a-IX-a,ma enerva ca mereu se intorcea spre mine sa-i suflu ,sa-l ajut iar el nu voia sa depuna nici un efort.
La inceput de an avem o noua materie"Istoria artei si religiei",profesorul incepe prin a enumera cele 7 arte,apoi a da exemple din fiecare...In ora urmatoare deja ne asculta;il ridica pe colegul din fata mea care imi face semne disperate sa-l ajut...

Ii soptesc cateva arte,apoi ii bag printre si...artele martiale!
Toti colegii au fost pe jos iar cel ascultat s-a cam suparat.

Ei,ce sa-i faci toti trebuie sa muncim pt realizarile noastre personale nu sa trisam

[Florinvs]

Pai macar daca tot il ajutai cu "suflatul" sa te fi invitat si el acolo- asa de obraz- la o prajitura sau suc!

"Sportul" asta se practica si la noi- da' in schimb noi eram uniti si faceam treaba asta cu o anumita "tactica"- ne imparteam sarcinile in functie de ce materie ne placea mai mult!

[lore86]

În prealabil postat de Yasmina

Am fost putin rautacioasa cu un coleg in clasa a-IX-a,ma enerva ca mereu se intorcea spre mine sa-i suflu ,sa-l ajut iar el nu voia sa depuna nici un efort.
La inceput de an avem o noua materie"Istoria artei si religiei",profesorul incepe prin a enumera cele 7 arte,apoi a da exemple din fiecare...In ora urmatoare deja ne asculta;il ridica pe colegul din fata mea care imi face semne disperate sa-l ajut...

Ii soptesc cateva arte,apoi ii bag printre si...artele martiale!
Toti colegii au fost pe jos iar cel ascultat s-a cam suparat.

Ei,ce sa-i faci toti trebuie sa muncim pt realizarile noastre personale nu sa trisam

asta-i chiar tare!

[laurastifter]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Laura cateodata calea cea mai scurta spre adevar nu este raspunsul corect ci sa inveti sa pui intrebarea corecta.Raspunsul va veni si el dar drumul pana la intrebare presupune o lupta cu propriile noastre intrebari si daca raspunsul este ca exista un singur Invatator iar toti copii Lui sunt frati intre ei atunci intrebarea corecta este cea din drumul spre Emaus,nu ardea in ei inima lor cand le vorbea pe cale si le talcuiaScripturile? Nu toti ajung sa-si puna intrebarea care deschide drumul spre raspuns.Lumina pusa de dascalii tai in tine va rodi in continuare campii inverzite in desert iar la radacina cunoasterii,miracol impletit cu miracol,va sta samanta eliberarii descatusate a credintei daca nu vei ascunde la randul tau lumina sub obroc.Te asteapta un drum lung si greu dar fiecare particica din sufletul tau pe care o vei darui,o mica lumina,se va reuni iar intr-o zi intr-o mare lumina si cand vei intreba mirata ce ai facut ca sa primesti bucuria regasirii il vei vedea pe Cel care era in fiecare micut pe care il vei calauzi cu dragoste,modestie,si pasiune spre cunoastere.Nu lasa pe nimeni sa te usuce pe acest drum,sa te lege cu lanturile de care ei nu vor scapa niciodata,Cel ce a pus talantul acesta in tine te va calauzi precum lumina prin furtuna.Spre diferenta de multi oameni,printre care ma inscriu si eu,ai un dar,de a nu privi inapoi si inainte cu manie ci cu bucurie si speranta si daca iti vei pastra privire sincera a smereniei si puterea de a indura sacrificiul vocatiei atunci cu siguranta nici o tenebra a intunericului nu te va abate,vei merge spre implinirea drumului ce ti-a fost dat.Tot ce ti-am spus mai sus nu este doar pt incurajare ci pt a-ti reaminti,daca mai era nevoie,ca pe acest drum nu vei merge niciodata singura.Ca sa inchei cu o urare a unor oamenii de demult,pelerini si ei: Domnul sa fie mereu in mintea ta si in inima ta.

Vă mulţumesc mult pentru aceste cuvinte minunate! M-a impresionat profund mesajul dvs!
Cum reuşiţi dvs să mă bucuraţi prin fiecare mesaj pe care mi-l adresaţi! Sunteţi înzestrat de Cel de sus cu acest dar excepţional de a-i bucura pe ceilalţi, de a-i încuraja, de a le întări dorinţa de a merge mai departe în acest pelerinaj şi neîncetat alpinism spiritual către Împărăţia iubirii lui Hristos!
Dumnezeu să vă fie pururea în gând şi-n inimă!

Cu deosebită preţuire,
Laura Stifter