Remember

[cristiboss56]

29 iulie este Ziua Imnului National al Romaniei , "Desteapta-te romane!". In aceasta zi, in anul 1848, in parcul Zavoi din Ramnicu Valcea, in fata unei numeroase asistente, dupa ce s-a citit noua Constitutie, un grup de tineri, avandu-l in frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oara imnul Revolutiei pasoptiste "Desteapta-te, romane", devenit dupa Revolutia anticomunista din 1989 imnul national al Romaniei.

La originea Imnului National al Romaniei se afla poemul patriotic "Un rasunet" de Andrei Muresanu, publicat in numarul iunie-iulie 1848 al suplimentului "Foaie pentru minte, inima si literatura", pe o melodie culeasa de Anton Pann.

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.

O versiune spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele "Din sanul maicii mele".

Incepand din 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curaj in momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Razboiul de independenta (1877 - 1878), Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Mai ales in timpul crizei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, cand Romania s-a detasat de alianta cu Germania lui Hitler, alaturandu-se Aliatilor, acest imn a fost cantat in mod spontan de toti si emis pe toate statiile radio.

In ziua revoltei de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au inceput sa cante aceasta melodie, multi dintre ei nemaistiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fara intrerupere. Pe 22 decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, imnul s-a auzit pe strazi, unind uriasele mase de oameni.

[cristiboss56]

Părintele profesor Constantin Mihoc va fi pomenit duminică, 4 august, în biserica Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din localitatea Cuiejdiu, Protopopiatul Piatra Neamţ. Tot mâine, părintele va fi pomenit de familie şi la Biserica „Buna Vestire“ din Suceava. La slujbă sunt aşteptaţi şi Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, şi Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, după cum informează Ziarul Lumina.

Părintele Constantin Mihoc va fi pomenit şi pe 11 august, după slujba de resfinţire a bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Cuiejdiu, oficiată de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Pe 4 august se împlinesc patru ani de când părintele profesor Constantin Mihoc şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Pentru viaţa sa exemplară, dedicată slujirii Bisericii şi lui Hristos, şi pentru sfârşitul său mucenicesc, toţi cei care l-au cunoscut pe părintele sunt încredinţaţi că el este un mare rugător înaintea lui Dumnezeu.

„Fiindcă se apropie data de 4 august, când părintele Constantin a plecat spre cereştile locaşuri, şi pentru că se apropie şi data sfinţirii bisericii noastre, slujbă la care părintele ar fi dorit să fie prezent, m-am gândit să îi fac o slujbă de pomenire. Părintele venea cu mare dragoste aici la biserica noastră şi era mult aşteptat şi iubit de oamenii din acest sat. El a contribuit mult la formarea credincioşilor şi chiar a ajutat cu bani pentru înfrumuseţarea bisericii pe care o preţuia enorm. Era un om modest şi un model demn de urmat în credinţă şi milostenie. Când credincioşii ştiau că el trebuie să vină aici în parohia noastră, participau în număr foarte mare la Sfânta Liturghie şi ascultau cu foarte mare atenţie cuvintele lui folositoare pentru suflet. Sunt convins că după patru ani de când părintele Constantin Mihoc a plecat dintre noi, colegii, prietenii şi sutele de credincioşi care l-au cunoscut, o parte avându-l duhovnic, nu l-au uitat… am câştigat un rugător în ceruri. Cu ocazia resfinţirii bisericii îi aşteptăm pe fratele părintelui, Ioan Mihoc, directorul Seminarului «Veniamin Costachi» de la Mănăstirea Neamţ, pe părintele Constantin Cojocaru, dirigintele din seminar al părintelui, precum şi pe colegii şi prietenii regretatului nostru prieten“, a spus pr. Florin-Gheorghe Sfarghie, parohul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Cuiejdiu.

Părintele lect. dr. Constantin Mihoc, de la Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Berlin, s-a mutat la Domnul în seara zilei de 4 august 2009, în timpul unor lucrări de demolare a unei clădiri, în locul căreia urma să se zidească o biserică pentru Comunitatea Românilor Ortodocşi din Berlin.

[cristiboss56]

„Să ne trăiţi, părinte!“

[cristiboss56]

La 18 august 2013, la nivelul Patriarhiei Române, va fi marcată Duminica românilor migranți.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preţuind mărturia creştinească şi românească a fiilor şi fiicelor duhovniceşti care lucrează sau studiază în străinătate, în şedinţa sa de lucru din 25-26 februarie 2009 a luat hotărârea ca, în fiecare an, prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) să fie celebrată ca Duminica românilor migranţi, această duminică fiind înscrisă în calendarul bisericesc la rubrica Date Importante şi inclusă în programele liturgice şi pastoral-misionare ale fiecărei eparhii.

Grija Bisericii Ortodoxe Române pentru românii din afara granițelor se reflectă și prin cele 13 eparhii (10 eparhii funcţionale, la care se adaugă cele 3 eparhii reactivate în Basarabia), deservite de aproximativ 750 de clerici, după cum ne-a transmis pr. Ion Armași de la Sectorul Comunități Externe al Patriarhiei Române.

[cristiboss56]

Ziua Limbii Române, sărbătorită în Covasna şi Harghita


Parlamentul României a legiferat Ziua Limbii Române, la 31 august, prin Legea nr. 53/2013, publicată în „Monitorul Oficial“, nr. 145 din 19 martie 2013. În acest an, Ziua Limbii Române este marcată oficial, pentru prima dată în România, sâmbătă 31 august, informează Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania.

Ziua Limbii române va fi marcată în judeţul Covasna, pe data de 31 august, printr-o suită de manifestări organizate sub egida Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe. Evenimentul coordonat de prof.dr. Luminiţa Cornea se va desfăşura la Casa memorială „Romulus Cioflec“ din localitatea Araci şi va cuprinde mai multe momente. Va începe cu vizitarea Casei memoriale, continuând cu prezentarea unei expoziţii cu volume donate muzeului, cu autograf, de către autorii ce şi-au lansat cărţile „la umbra nucului bătrân“. Momentele culminate vor fi cele artistice dedicate în exclusivitate Limbii Române: versuri închinate Limbii Române de Gheorghe Sion, Alexei Mateevici, Mihai Eminescu, Grigore Vieru, vor fi recitate de elevi de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ şi de către actriţa Duţa Guruianu de la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfântu Gheorghe.

[cristiboss56]

GÂNDURI LA POMENIREA DE 10 ANI A PĂRINTELUI SOFIAN BOGHIU
(7.10. 1912 – 14.09.2002)



Parintele Sofian Boghiu s-a nascut in comuna Cuconestii-Vechi, jud. Balti, dincolo de Prut, pe 7 octombrie 1912. A primit la botez numele Serghei. La varsta de 14 ani ajunge frate de manastire la Schitul Rughi, jud. Soroca, iar dupa 11 ani de ascultare primeste tunderea monahala in Manastirea Dobrusa. A urmat scoala de cantareti la Dobrousa si Seminarul monahal de la Cernica, unde ii va avea printre colegi pe Patriarhul Teoctist, pe episcopul Ramnicului - Gherasim Cristea si pe Arhim. Grigorie Babus.
La data 06 august 1939 este hirotonit diacon, in Catedrala din Balti, de episcopul Tit Simedrea. Din cauza ocuparii Basarabiei de catre rusi, este nevoit sa paraseasca Manastirea Dobrousa si astfel, alaturi de staretul sau si ceilalti frati din obste, ajunge la Manastirea Caldarusani.



In anul 1940 se inscrie la Academia de Belle Arte din Bucuresti, sectia Arta Decorativa, devenind in anul 1945, pictor licentiat.

In perioada 1942-1946, urmeaza cursurile Facultatii de Teologie, sustinand lucrarea de licenta cu titlul: "Chipul Mantuitorului in iconografie". Este hirotonit preot la Manastirea Antim, pe 15 noiembrie 1945.
In vara anului 1958, este arestat si inchis, impreuna cu alti membrii din cadrul miscarii spirituale "Rugul Aprins". A fost condamnat la 16 ani de inchisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistica dusmanoasa“. Dupa 6 ani a fost pus in libertate. Despre acei ani declara mai apoi: "Daca pot zice asa, mie mi-a placut in inchisoare [...] Era bine acolo. Mult mai bine decat aici, in asa-zisa noastra libertate. Te puteai concentra [...] Nimic nu te distragea de la Dumnezeu. Pe cand afara… cate probleme!"

A trecut la cele vesnice in dimineata zilei de 14 septembrie 2002, in chilia sa de la Manastirea Antim. La sarbatoare Inaltarii Sfintei Cruci, parintele a fost pomenit de doua ori - la ectenia celor vii si, cateva ore mai tarziu, la cei mutati la Domnul. A murit chiar in timpul Sfintei Liturghii.



In ciuda faptului ca vietuia intr-o manastire aflata in centru Bucurestilor, Parintele Sofian a ales sa traiasca intr-un plan mai indepartat vietii publice. Chiar daca a fost prezent la diverse conferinte, la emisiuni radio si TV, nimic din toate acestea nu i-au afectat imaginea de monah. Participa la cele din lumea vazuta, ca un simplu vizitator.

Parintele Sofian Boghiu - zugrav si professor



Parintele Sofian Boghiu a pictat multe lacasuri din tara si din strainatate. Dintre acestea amintim: Schitul Darvari (1964 si 1993), Manastirea Agapia (1970), Manastirea Deir-El-Harf - Liban (1971), Manastirea Radu-Voda - Bucuresti (1973), Catedrala din Homs - Siria (1978), Biserica din Hama - Siria (1979).

A predat pictura la seminariile monahale din Manastirea Neamt si Curtea de Arges, a organizat ateliere de icoane si picturi de catapeteasma la Manastirea Plumbuita si Schitul Maicilor. A pictat in tara 25 de biserici, din care 6 integral, iar restul restaurate. In strainatate a pictat integral trei biserici.
Parintele Sofian Boghiu - duhovnicul tuturor

Parintele Sofian Boghiu a primit in scaunul duhovniciei pe toti cei care veneau la dansul, fara rezerve. Parintele prof. Constantin Coman spunea in acest sens: "Chiar ma intrebam uneori - nu cu rautate - de ce nu face parintele o selectie, pentru ca un duhovnic avansat ca dansul sa nu se mai ocupe de copii in sufletul carora nu a patruns rautatea sau de babute care vor fi iesit de mult din valtoarea ispitelor si pacatelor, ci de cei care au cu adevarat probleme duhovnicesti, greu de rezolvat. Dupa mintea mea, era ca si cum un chirurg renumit ar fi continuat sa opereze apendicita, alaturi de cele mai complicate operatii pe cord! ... Atat de accesibil era Parintele, incat depindea numai de tine sa fie si duhovnicul tau".
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...u-b1-p2131.htm

[cristiboss56]

Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Sofian îşi aduc aminte cu drag de părintele lor duhovnicesc şi de sfaturile pe care le dădea. În câteva pagini vom încerca să împărtăşim şi cititorilor noştri din îndemnurile marelui duhovnic al Bucureştilor.
Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea:„Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”
Părintele ne cerea mereu să dăm. Asta-i plăcea: să fii milos. Ne zicea: „Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai. Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.”
Ne mai zicea: „Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”
Părintele se întrista mult când auzea că femeile leapădă copiii. Avea lacrimi în glas şi zicea: „Să ţii post negru miercurea şi vinerea, fără strop de apă, pentru că ai omorât un suflet de om.” Era bun cum nu pot povesti.
Părintele Sofian Boghiu spunea: „În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!...”
Părintele ne zicea multe lucruri frumoase despre Sfânta Împărtăşanie. Mereu ne învăţa ceva. Ne spunea că după Sfânta Împărtăşanie, să nu vorbim, să nu ne supărăm, să nu ne certăm unii cu alţii, pentru că Duhul Sfânt e curat şi bun şi nu şade în tine dacă nu poţi să-L ţii.
Altădată noi l-am întrebat: „Părinte la cât timp trebuie să ne împărtăşim ca să vină Duhul în noi?”, iar dânsul ne-a zis: „La Împărtăşanie nu trebuie să te grăbeşti. Unii vin la 40 de zile, alţii la o lună, alţii mai des. Dar eu vă spun că Duhul stă în voi atâta timp cât voi nu-L alungaţi. Nu trebuie să calculaţi zilele, ci să aveţi inimă bună şi curată. Şi atunci Duhul Sfânt e în voi.”
Părintele era şi glumeţ. Odată l-am întrebat: „Părinte, vreţi o cafea?”, dar dânsul mi-a zis: „Ce-mi trebuie cafea, când mă doare o măsea?”. Ştia să te înveselească şi să te facă să uiţi de necazuri.
Nimeni, nimeni, nimeni nu pleca de la dânsul trist. Nu te rănea, nu te supăra. Uneori stăteam pe capul dânsului să-l ascultăm până noaptea la 11. Şi ne zicea: „Hai că nu mai aveţi tramvaie!”, dar noi ziceam:„Părinte, nu mai vrem să plecăm!”, „Păi, unde vreţi să dormiţi?”, „Aicea pe jos în Biserică”. Şi dânsul nu ne întrista: „Bine, hai! Dar numai de data asta!”. Şi aşa stăteam de multe ori toţi.
Se supăra pe unii care făceau milostenie în văzul lumii. Nouă ne cerea să nu fim văzuţi când dăm, să nu aşteptăm laude sau vorbe frumoase de la cei pe care-i ajutăm. Dânsul a avut grijă de mine toată viaţa. Am avut multe necazuri, mama era bolnavă, alimente nu prea se găseau. Şi mă striga: „Ecaterino!”, „Da, Părinte!”, „Ia mai stai un pic!”. Era lume în jurul lui, îi puneau întrebări... Nu putea să-mi dea. Dar ţinea mâinile la spate, cu sacoşi pline. Îmi dădea când nu mai era nimeni lângă dânsul. Şi ce nu-mi punea? Ulei, zahăr, câte şi câte... Aşa plecam.
Odată eram la bucătărie, era 11 noaptea şi i-am zis: „Părinte, veniţi că se răceşte ciorba”, dar dânsul, blajin, mi-a zis: „Ce-mi trebuie mie ciorbă? Ce, eu trăiesc cu ciorbă?”.
Îi plăcea să postească. Se ruga, citea şi picta. Dar mânca târziu seara o bucăţică de ceva. Părintele şi picta şi se ruga. Le făcea pe ambele.Nu-i plăcea moda. Zicea femeilor: „Să nu vii la Biserică cu moda ca să întoarcă alţii capul după tine. Să nu-ţi pui haine strălucitoare! Să nu te machiezi, să nu-ţi dai cu roşu pe buze, să nu te vopseşti. Că asta înseamnă că tu nu crezi că Dumnezeu te-a făcut frumoasă, că a greşit şi vrei tu să te faci.”
Mereu zicea: „Lăsaţi moda! La Biserică vino să te rogi!”. Odată a venit un băiat tânăr şi i-a zis: „Părinte, am venit la Biserică să-mi găsesc nevastă.”, iar dânsul i-a răspuns: „Eu credeam că la Biserică vii să te rogi, nu să te căsătoreşti. Hai, lasă! Roagă-te şi mai apoi, vedem ce vrea Dumnezeu cu tine.”.Tot când ne certa cu moda, ne zicea: „Lasă hainele care nasc invidie! Tu vino la Biserică cu straie curate, simple!”.
Părintelui îi plăcea mult să ne înveţe. Stăteam în Biserică, dânsul scotea din altar un scăunel şi noi pe jos, în jurul dânsului.
Părintele iubea canoanele. După ele te învăţa şi după ele te certa.
„Părintele avea darul facerii de minuni. Dar eu nu pot spune despre asta. Dânsul vedea. Şi-ţi vorbea aşa cum Dumnezeu îi descoperea lucrurile despre tine. Pe mine m-a întrebat: „Eşti domnişoară?”, şi i-am spus adevărul. O lună trăisem în păcat. Dânsul mi-a zis: „Acum gata cu ce-a fost! De acum stai aici şi să iubeşti Biserica!”. Nu mi-a mai trebuit niciodată bărbat şi uite de 60 de ani sunt numai cu Biserica. Şi n-am fost singură. Maica Domnului mi-a dat tot, iar Părintele avea grijă şi de mine. Ăsta era darul dânsului cu care făcea minuni. Îţi schimba toată viaţa.”