Mitropolia Ardealului, Sfintirea Bisericii din Smig, judetul Sibiu

În prealabil postat de Mircea Coman

Iar ADEVARATULUI CTITOR al acestei biserici nu i s-a spus nici macar MULTUMESC. Si sa nu-l amintiti pe adevaratul ctitor Pr. Florian Pavel Ţurcaş care, impreuna cu credinciosii, a ridicat din temelii aceasta biserica si a adus-o pana la pictura, e „SRIGATOR LA CER”!!!

Poate că ctitorul pe care îl menţionezi a dorit să rămână sub anonimat.

În prealabil postat de Mircea Coman

Credeti ca e corect sa se faca politica in biserica? In ziua de 14 iulie 2013, la sfintirea Bisericii din Smig, s-a facut politica la cel mai inalt nivel. Rusine, rusine, rusine!!!
IPS Parinte cum puteti politiza intr-un asemenea mod Biserica? Cuvantul dumneavoastra de invatatura a fost sub mediocru. Ne-ati vorbit de bani, cersetorie si homosexualitate, toate astea la Sfintirea unei biserici? Urat, foarte urat!

Înainte de a veni cu asemenea acuze poate găsim o înregistrare a cuvântului ţinut de IPS Laurenţiu, să vedem şi noi că ceea ce susţii e fondat. Aşa cum prezinţi cazul, e clar că problema e la tine şi nu la alţii. E un părinte drag mie care spunea "aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră".

În prealabil postat de Mircea Coman

Rusine si pr. paroh Pusca pentru comportamentul total inadecvat la un asemenea eveniment. Noi credinciosii suntem foarte nemultumiti de ceea ce s-a intamplat.

Când cel ce vede nu mai judecă pe cel ce nu vede, ci-l iubeşte şi cu iubirea lui îl scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu. Te las pe tine să tragi concluzia dovada cărei lumi o faci.

În prealabil postat de Mircea Coman

Toate acestea le-am scris in calitete de contribuabil al acestei parohii, total nemultumit de prestatia unor clerici in frunte cu Mitropolitul Streza.

Trebuia să fii menţionat şi tu ca şi "contribuabil", probabil de aici vine nemulţumirea ta.

În prealabil postat de Mircea Coman

Pentru noi toti, adevaratul ctitor al acestei biserici este si va ramane Pr. Florian Pavel, omul care si-a pus tot sufletul in constructia acestei bisericii, lucrand cot la cot cu credinciosii sai.

Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, mintea ta va căuta continuu cum să-L mulţumească, cum să-I placă Lui, iar nu cum să placă oamenilor. Tu pe cine vrei să mulţumeşti şi cui vrei să placi?

ps: placă-ţi să trăieşti necunoscut şi să te socoteşti drept nimica.

[George Ioan]

Sunt un crestin ortodox, fiu al satului Smig, care a participat cu mare bucurie si mandrie crestineasca la evenimentul de sfintire a noii biserici ortodoxe din satul Smig, la data de 14 iulie 2013.
Pe cat de frumoasa si inaltatoare a fost slujba de sfintire si sfanta liturghie, pe atat de dezamagitoare si regretabila a fost partea de final, in special aceea in care s-au adus aprecieri si multumiri celor care au contribuit la realizarea acestui sfant locas. Doua din valorile crestine de baza au lipsit cu desavarsire in alocutiunile de la sfarsit: recunostinta si smerenia. Pentru a descrie aceasta situatie, consider ca este relevanta parabola cu vindecarea celor zece leprosi, in care Iisus il intreaba, cu sensul de mustrare, pe singurul dintre ei (care era samaritean) care a venit sa-si exprime recunostinta pentru vindecare:
“ Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?” (Luca 17, 17)
Pe aceleasi considerente, ma gandesc ca, si in acest caz, se impunea o intrebare (cu sensul de recunostinta si apreciere): oare nu trei preoti au contribuit la realizarea acestui inaltator edificiu? ceilalti doi unde sunt? Si, cu siguranta, unul dintre ceilalti doi, prezent pe scena, in carje, langa IPSS Streza si toti ceilalti preoti si invitati, ar fi raspuns, poate cu lacrimi in ochi: sunt aici. Acesta este parintele Pavel Florian Turcas. Dar, din pacate si, spre marea mea dezamagire, o astfel de intrebare nu s-a pus…nici de catre IPSS Streza, nici de parintele protopop Gaban, nici de noul preotul paroh Pusca.
In cateva cuvinte, as vrea sa fac o prezentare a Parintelui Pavel Florian Turcas, asa cum l-am vazut si-l vad eu si astazi. Parintele Pavel este preotul care a slujit cu deosebita ravna si devotament satul Smig timp de 36 ani, neintrerupt, intre 1972- 2008 si care, pe langa alte realizari, este ctitorul principal al noii biserici, alaturi de enoriasii parohiei, care a contribuit intr-o proportie covarsitoare la lucrarea de constructie a acesteia, nu fara efort, alergatura si umilinte pentru sponsorizari si alocari de fonduri, incepand de la faza de proces pentru obtinerea autorizatiei de demolare a vechii biserici si a terenului, proiect tehnic, constructie, pana la un stadiu in care aceasta era tencuita si zugravita pe exterior. Un om dedicat chemarii sale, care a jertfit totul, inclusiv sanatatea, pentru acest sat si aceasta parohie. A fost “pastorul cel bun” care a stiut sa tina “turma” unita, sa daruiasca mangaiere si un cuvant bun, de alinare, oricarui enorias care i-a trecut pragul. Drept dovada, sta faptul ca, in parohia Smig, din numeroasele tentative de prozelitism incercate de alte culte (in special neoprotestante), niciuna nu a avut succes, satul Smig neavand niciun neoprotestant. Aceasta, pentru ca parintele Pavel a fost mereu aproape de “turma” care i-a fost incredintata. Din nefericire, in anul 2008 s-a imbolnavit, boala determinandu-l sa se retraga, inainte de vreme, de la misiunea sfanta pe care i-a incredintat-o Dumnezeu, o retragere grea care l-a marcat si-l marcheaza si azi. Daca ar fi sa cautam exemple pentru inteleptul proverb romanesc: “omul sfinteste locul”, cu siguranta unul din acestea este parintele Pavel.
In ciuda acestor realizari si a unei “misiuni indeplinite”, pentru acest OM, nu s-a gasit niciun cuvant de recunostinta si apreciere din partea celor prezenti si, de ce nu, chiar un titlu onorific pentru toata activitatea si misiunea Domniei sale, asa cum s-a gasit pentru alti oameni care au contribui la realizarea acestei frumoase biserici.
Desi nu pot sa-mi inchipui ce a fost in sufletul parintelui Pavel in acele momente, imi exprim admiratia pentru faptul ca a avut puterea sa coboare demn, de pe acea scena unde, in loc sa primeasca recunostinta binemeritata, a primit multa umilinta. Pentru mine, aceasta atitudine reprezinta o pricina de sminteala, care ma duce cu gandul la vorbele Mantuitorului:
“Cu neputinta este sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi daca i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul dintre acestia mici” (Luca 17, 1-2).
In incheiere, imi exprim, pe de o parte, dezamagirea pentru aceasta atitudine inadmisibila, nedreapta si rusinoasa din partea clericilor care ar trebui sa ne fie model iar, pe de alta parte, nadejdea ca rasplata parintelui Pavel este la Dumnezeu.
Un fiu al satului,
Smig, 15 iulie 2013

[Ekaterina]

Ati incheiat frumos si crestineste, avand nadejdea ca rasplata parintelui Pavel este la Dumnezeu si cu siguranta asa este, pentru ca Dumnezeu nu trece nimic cu vederea, cum spunea un parinte: Dumnezeu nu ne ramane dator.

Va inteleg ca din dragoste pentru parintele Pavel, ati trait aceasta dezamagire, este regretabil ca s-a intamplat asa ceva, dar cu siguranta nu a fost ceva intentionat, ci mai degraba purtati de evnimente si invitati pe de o parte, iar pe de alta parte smerenia parintelui Pavel si discretia lui, au facut ca lucrurile sa decurga astfel.

Acum sa il lasam pe parintele Pavel sa primeasca o dubla rasplata, in primul rand pentru stradania lui, care nu este lucru usor, iar apoi pentru faptul ca nu a primit cinste de la oameni.

Parintele cu siguranta il are ca model pe Mantuitorul Hristos (care a facut cel mai mare bine oamenilor, insa a fost rastignit de acestia). Tot ce ne-a mai ramas este sa nu judecam, pentru a nu stirbi din cinstea cuvenita parintelui Pavel.