Mi-e frica!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mariatwix

Nu stiu daca postez in sectiunea potrivita, daca nu, rog sa-mi fie iertat...
Va scriu in speranta ca voi gasi la voi sfaturi si ajutor, desi poate merit sa fiu certata si-mi asum cu capul plecat mustrarile voastre.
Sunt o pacatoasa. Si nu spun asta cu falsa modestie, ci cu rusine. Am facut pacate grele de-a lungul vietii mele, pe care acum le regret si ma tem pentru ele. Am fost mereu sfasiata intre dorinta de a ma apropia de Biserica si cea de a pacatui. De multe ori am cazut. Rau. Apoi eram chinuita de regrete si fugeam spre Biserica, dar o faceam ca un hot, mergeam la un preot sau altul sa ma spovedesc, niciodata la acelasi, apoi cadeam iar. Apoi m-am indepartat cu totul de Dumnezeu, am fost revoltata cand imi doream sa am un copil si pierdeam sarcinile, am ramas departe. Domnul mi-a dat copilul, dar eu n-am stiut sa-i multumesc. Am ramas in prostia mea. Pana anul trecut cand totul a inceput sa se dea peste cap. Nimic nu-mi mai mergea, mi se intamplau tot felul de fleacuri care ma speriau, am ramas fara serviciu, mi se blocau usi (pe care altii le deschideau imediat), eram la un pas de accidente tragice (dar, probabil, Maica Domnului ma ocrotea, inca, desi nu meritam si nu am patit nimic grav, nici eu nici ai mei)... Atunci m-am trezit. Nu din prima, dar am inceput sa ma rog, cu cuvintele mele. Si sa postesc, dupa puterea mea.
Apoi, intr-o zi oarecare, din senin, am simtit nevoia sa citesc Acatistul Sfantului Nicolae (era o perioada grea in familie, cu certuri permanente, stiam de la cununie ca Sfantul Nicolae ocroteste familia, pur si simplu mi-a venit gandul asta). De atunci am continuat sa citesc rugaciuni, acasa. Apoi s-a imbolnavit tata, pe care l-am pierdut la scurt timp. Dn primul moment am simtit ca trebuie sa ma rog. Si am facut-o, chiar si noaptea cand ma trezeam, ma trezeam cu o rugaciune in gand. Cat a fost in spital si am fost cu el in Bucuresti, am mers zi de zi, chiar si de doua ori, la moastele Sfantului Nectarie. M-am rugat pentru o minune, apoi m-am rugat ca Sfantul Nectarie, Sfanta Fecioara si Bunul Dumnezeu sa-i faca drumul lin. Inca ma mai rog.
In momentul acesta, am in suflet durere si teama. De aceea va scriu. Ma tem pentru mine si ai mei, pentru ca simt ca merit sa fiu pedepsita. Ma tem ca nu merit iertarea. Si ma tem sa merg la Biserica, desi imi doresc asta mai mult ca orice. Intr-un fel abia astept postul Adormirii Maicii Domnului pentru ca simt nevoia sa ma "purific", sa ma curat macar putin de toata rautatea si pacatele mele. Dar mi-e teama sa merg sa ma spovedesc, desi stiu ca am nevoie de asta. Evident, nu am un duhovnic. Stau la tara in momentul asta, in satul meu sunt doua Biserici. Ma tot gandesc, la care dintre ele sa merg, cum sa-i spun preotului tot ce am facut eu, cum ma va privi, daca nu cumva ma va da afara din Biserica... Mi-e teama si-s chinuita si indraznesc sa va cer ajutorul si sfaturile. Va rog sa-mi spuneti, ce sa fac, cum sa-mi gasesc curajul de a ma apropia de preot...
Va rog, nu va suparati pentru ce am scris si ajutati-ma! Multumesc...

Suflete, Domnul ne iubeşte şi ne lasă o libertate atât de mare încât noi putem inclusiv să facem mari nebunii, cum am văzut de mii de ori şi la mine.
Am trecut şi eu prin stări asemănătoare cu tine. Uneori mai trec şi acum, în ultima vreme. Dar mă bat pe mine însumi cu nădejdea în Mila Domnului.
Mult m-aş bucura să aflu că harul Domnului a lucrat în inima ta şi că ai bătut ispita grea. Mergi degrabă, cu nădejde în nemăsurată milă a Domnului nostru iubit, Care S-a jertfit tocmai ca noi să avem mereu deschisă Uşa Milostivirii. Aleargă cu braţele deschise, cum fuge copilul în braţele mamei sau în cele ale tatălui, plîngând, şi spune-i Domnului ce ţi-au făcut ţie câinii răutăţii duhurilor care vor să te sfâşie. Nu pe tine te va bate Domnul, ci pe ei, gonindu-i din jurul tău, aşa încât să fii iar copilul care se bucură, ziua şi noaptea, de dulcea iubire a adevăraţilor noştri Părinţi.
Aleargă la Domnul, soră, aleargă! O, cum ne aşteaptă El ca să ne aline rănile şi să ne dea puteri noi pentru a ne bucura de viaţă!
Mă rog şi eu pentru tine, împreună cu toţi ceilalţi care ţi-au aflat necazul.

[fallen]

Si mie mi-e frica.
Si inainte mai faceam tampenii, insa in ultima vreme am momente cand simt acut dorinta de a face ceva rau, necuvenit, nu stiu de ce. Parca m-as fi saturat sa fac doar ce trebuie, ce e bine, si dea semeni m-am saturat sa fiu pedepsita numai eu atunci cand fac greseli minore ( de ex. imi incarc cardul ratb, urc in autobuz, merg unde am treaba, si la intoarcere uit sa-l mai validez; rtecunosc ca s-ar putea sa fii uitat, femeia verifica, imi spune ca intr-adevar am uitat, apoi imi cere politicoasa sa ma legitimez; eu refuz si ma ameninta ca daca nu platesc acum 50 de lei imi vine acasa 150, ca mi-a scanat cardul si ai in sistem datele mele; ii zic ca vreau sa cobor si se pune-n fata mea sa-mi arate ca e ea voinica si competenta si imi promite ca ma duce la capat, cheama politia si-mi da zece milioane amenda; il sun pe al meu sa intreb ce sa fac - alminteri ar fi zis ca de ce am platit si n-am refuzat sau am fugit - si zice sa incerc sa le dau 20-30 de lei si daca nu merge sa platesc amenda, si altadata cand vreau sa merg fara sa platesc sa nu imi iau la mine acte, bani si nici cardul - el asa face de obicei) - si, bineinteles, tot eu am picat de proasta, ca doar daca nu voiam sa platesc calatoria nu bagam bani pe card, doar ca sunt obisnuita sa am abonament pe linia pe care circul de obicei si pur si simplu am uitat ( ce facea atunci ingerul meu pazitor, dormea, sau a plecat in vacanta?).
Intrebarea mea e : de ce permiote Dumnezeu sa se intample astfel de lucruri care ne fac sa ne indoim de purtarea lui de grija, si nu atat pe noi, cat pe semenii nostrii cei mai putin credinciosi? Stiti ca eu de cate ori fac vreo prostie (lucru care n-ar trebui sa se mai intample) mi-e frica ca ai mei nu ma vor mai lasa de loc sa merg la biserica? Stiti ca sunt foarte multi oameni care sustin ca "Dumnezeu si credinta n-au nimic de-a face cu biserica si cu popii"? Stiti ca sunt oameni care sunt de alte confesiuni sau liber cugetatori care sustin ca biserica noastra si slujitorii ei il slujesc defapt pe satana? ( asa cum si printre noi sunt care sustin ca alte culte ar face acest lucru). De fapt intrebarea e, nu daca dvs stiti, ca probabil stiti, ci daca Dumnezeu stie, vede aceste lucruri? O sa ia vreo masura in acest sens? (desigur, intrebarea e una retorica...)

În prealabil postat de fallen

Si mie mi-e frica.
Si inainte mai faceam tampenii, insa in ultima vreme am momente cand simt acut dorinta de a face ceva rau, necuvenit, nu stiu de ce. Parca m-as fi saturat sa fac doar ce trebuie, ce e bine, si dea semeni m-am saturat sa fiu pedepsita numai eu atunci cand fac greseli minore ( de ex. imi incarc cardul ratb, urc in autobuz, merg unde am treaba, si la intoarcere uit sa-l mai validez; rtecunosc ca s-ar putea sa fii uitat, femeia verifica, imi spune ca intr-adevar am uitat, apoi imi cere politicoasa sa ma legitimez; eu refuz si ma ameninta ca daca nu platesc acum 50 de lei imi vine acasa 150, ca mi-a scanat cardul si ai in sistem datele mele; ii zic ca vreau sa cobor si se pune-n fata mea sa-mi arate ca e ea voinica si competenta si imi promite ca ma duce la capat, cheama politia si-mi da zece milioane amenda; il sun pe al meu sa intreb ce sa fac - alminteri ar fi zis ca de ce am platit si n-am refuzat sau am fugit - si zice sa incerc sa le dau 20-30 de lei si daca nu merge sa platesc amenda, si altadata cand vreau sa merg fara sa platesc sa nu imi iau la mine acte, bani si nici cardul - el asa face de obicei) - si, bineinteles, tot eu am picat de proasta, ca doar daca nu voiam sa platesc calatoria nu bagam bani pe card, doar ca sunt obisnuita sa am abonament pe linia pe care circul de obicei si pur si simplu am uitat ( ce facea atunci ingerul meu pazitor, dormea, sau a plecat in vacanta?).
Intrebarea mea e : de ce permiote Dumnezeu sa se intample astfel de lucruri care ne fac sa ne indoim de purtarea lui de grija, si nu atat pe noi, cat pe semenii nostrii cei mai putin credinciosi? Stiti ca eu de cate ori fac vreo prostie (lucru care n-ar trebui sa se mai intample) mi-e frica ca ai mei nu ma vor mai lasa de loc sa merg la biserica? Stiti ca sunt foarte multi oameni care sustin ca "Dumnezeu si credinta n-au nimic de-a face cu biserica si cu popii"? Stiti ca sunt oameni care sunt de alte confesiuni sau liber cugetatori care sustin ca biserica noastra si slujitorii ei il slujesc defapt pe satana? ( asa cum si printre noi sunt care sustin ca alte culte ar face acest lucru). De fapt intrebarea e, nu daca dvs stiti, ca probabil stiti, ci daca Dumnezeu stie, vede aceste lucruri? O sa ia vreo masura in acest sens? (desigur, intrebarea e una retorica...)

Daca ne frica de Dumnezeu, e minunat. Inseamna ca la fiecare pas suntem atenti sa nu gresim, sa nu-L suparam cu ceva. Aceasta este o frica mantuitoare, benefica.

Daca ne frica de necuratul si de lucrarile lui, asta nu e bine. Cu acest soi de frica trebuie sa luptam pur si simplu. Ce treaba avem cu liber-cugetatorii si cu cei de alte confesiuni? Isi argumenteaza pozitia cum pot si ei.

In cartea ,,Mantuirea pacatosilor'' de Agapie Criteanul sunt explicate pe indelete aspecte care tin de mantuire. Nu intamplator e atat de pretuita. Scopul vietuirii crestine este mantuirea. Zidarul care e sigur pe ceea ce stie nu va cere sfaturi de la bucatar pentru a construi o casa.

Exista o lupta a crestinului cu fortele raului, oglindita in scrierile mai multor parinti sfinti. Iti dau doar doua exemple: Razboiul nevazut de Nicodim Aghioritul, Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii de Siluan Athonitul. Cum sa nu stie Dumnezeu de lupta noastra cu fortele raului? Insa pur si ssimplu nu ne poate iubi mai mult decat pe Fiul Sau. Asa ca mantuirea se obtine cu greu, totusi. Mantuirea este o comoara pentru care trebuie sa luptam. Mantuire fara ispite si fara incercari nu exista.

Daca pamantenii organizeaza felurite concursuri stabilind criterii pentru a desemna castigatorii, oare Dumnezeu nu are acest drept? Dumnezeu sa ne intareasca credinta si sa ne daruiasca rabdare in ispite.

[fallen]

Se prea poate, insa mie tot imi este ingrozitor de frica.

http://invitatielaortodoxie.wordpres...intunericului/

[fallen]

Marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planeta au primit la botez harul Domnului nostru Iisus Hristos, si cu toate astea, nu se mai intorc (mai mult, sunt confesiuni care zic ca botezul nostru nu este "valabil", la fel cum si noi zicem acelasi lucru despre al lor, ca si-ar fii pierdut harul).

În prealabil postat de danna603

De ceva timp,m-am obisnuit,ca atunci cand sunt nehotarata,cand am sufletul nelinistit si nu stiu ce decizie sa iau,seara,singura in camera,vorbesc cu Dumnezeu ca si cum as vorbi cu parintii mei.Nu citesc rugaciunile din cartea de rugaciuni,vorbesc liber cu El,si-l rog sa ma ajute si sa-mi arate calea.Vrei sa-ti spun de cate ori mi-a raspuns pana acum?...De patru ori,pentru ca de patru ori m-am rugat asa.A doua zi..sau..maxim o saptamana...primeam raspuns.Prima oara,cand a functionat,am ramas....."ca la dentist".Eu am fost ateu, ori socul a fost puternic.



Crezi in Dumnezeu,vorbeste cu El,fii o perioada doar tu cu El si sigur vei gasi drumul pe viitor.

Mi-e teama ca de ceva vreme nu mai "primesc sfaturi" decat cel mult de la "cel viclean". Chiar si cand ma culc seara linistita,ma trezesc peste putin timp ingrijorata de obicei de ceva de la serviciu, chiar si azi noapte am patit-o, desi sunt de trei zile in CO. Si de cate ori ma trezesc peste noapte ma trezesc numai cu ganduri de indoiala fata de existenta lui Dumnezeu, chiar daca seara poate chiar ma rog si incerc sa ma culc increzatoare in purtarea de grija si dragostea Lui.

Citirea scrierilor Sfintilor Parinti ne ajuta mult. Sfantul Ignatie Briancianinov ne indeamna sa citim scrieri in care sa ne ragasim cu problemele pe care le avem:

http://invitatielaortodoxie.wordpres...ti/#more-10044

Asadar, sa vedem ce spun Sfintii Parinti despre frica si despre alte probleme cu care ne confruntam.

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Suflete, Domnul ne iubeşte şi ne lasă o libertate atât de mare încât noi putem inclusiv să facem mari nebunii, cum am văzut de mii de ori şi la mine.
Am trecut şi eu prin stări asemănătoare cu tine. Uneori mai trec şi acum, în ultima vreme. Dar mă bat pe mine însumi cu nădejdea în Mila Domnului.
Mult m-aş bucura să aflu că harul Domnului a lucrat în inima ta şi că ai bătut ispita grea. Mergi degrabă, cu nădejde în nemăsurată milă a Domnului nostru iubit, Care S-a jertfit tocmai ca noi să avem mereu deschisă Uşa Milostivirii. Aleargă cu braţele deschise, cum fuge copilul în braţele mamei sau în cele ale tatălui, plîngând, şi spune-i Domnului ce ţi-au făcut ţie câinii răutăţii duhurilor care vor să te sfâşie. Nu pe tine te va bate Domnul, ci pe ei, gonindu-i din jurul tău, aşa încât să fii iar copilul care se bucură, ziua şi noaptea, de dulcea iubire a adevăraţilor noştri Părinţi.
Aleargă la Domnul, soră, aleargă! O, cum ne aşteaptă El ca să ne aline rănile şi să ne dea puteri noi pentru a ne bucura de viaţă!
Mă rog şi eu pentru tine, împreună cu toţi ceilalţi care ţi-au aflat necazul.

Frumos răspunsul tău, cezar_ioan!

[Mariatwix]

Dragii mei, vreau sa va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, gandurile bune si rugaciunile voastre. M-au ajutat tare mult, mi-ati facut un mare bine netrecand peste problema mea si rupandu-va din timpul vostru pentru a-mi raspunde si a ma incuraja.

Vreau sa va spun ca Dumnezeu si Sfanta Fecioara asculta rugaciunile pacatosilor. M-am rugat zi de zi sa imi dea putere sa-mi depasesc frica si sa-mi arate calea spre Biserica. V-am scris la inceput ca ezitam intre Biserici, intre preoti, nu stiam ce sa fac. M-am rugat si mi-a venit raspunsul atunci cand l-am cerut: intr-o zi m-am intalnit cu parintele intr-un loc unde nu-l mai vazusem pana atunci, in partea mea de sat, am vorbit, a vorbit cu baietelul meu, ne-a invitat la joaca la fetita lui... Atunci am inteles ca era semnul pe care l-am cerut si i-am spus ca as vrea sa ma primeasca la Spovedanie. M-a chemat, m-a primit cu bunatate si intelegere, am descoperit exact preotul pe care-l cautam, bland dar nu superficial, intelegator si diplomat. Nu mi-a dat Sfanta Impartasanie, nici nu ma asteptam, m-a mai chemat in postul acesta la Biserica, mi-a dat un canon, m-a sfatuit, mi-a daruit o carte de rugaciuni... Am simtit ceea ce am cautat ani de zile si n-am gasit. Ma simt linistita, pentru ca simt ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Ii multumesc Sfintei Fecioare pentru ajutorul pe care mi l-a dat, pentru ca nu ma indoiesc ca a fost mult mai mult decat o intamplare ca am ajuns la acest preot. Si va multumesc si voua, din nou, pentru incurajari si pentru ca am invatat foarte multe de la voi in aceste doua saptamani cat am citit forumul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

[stoicadorina]

În prealabil postat de Mariatwix

Dragii mei, vreau sa va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, gandurile bune si rugaciunile voastre. M-au ajutat tare mult, mi-ati facut un mare bine netrecand peste problema mea si rupandu-va din timpul vostru pentru a-mi raspunde si a ma incuraja.

Vreau sa va spun ca Dumnezeu si Sfanta Fecioara asculta rugaciunile pacatosilor. M-am rugat zi de zi sa imi dea putere sa-mi depasesc frica si sa-mi arate calea spre Biserica. V-am scris la inceput ca ezitam intre Biserici, intre preoti, nu stiam ce sa fac. M-am rugat si mi-a venit raspunsul atunci cand l-am cerut: intr-o zi m-am intalnit cu parintele intr-un loc unde nu-l mai vazusem pana atunci, in partea mea de sat, am vorbit, a vorbit cu baietelul meu, ne-a invitat la joaca la fetita lui... Atunci am inteles ca era semnul pe care l-am cerut si i-am spus ca as vrea sa ma primeasca la Spovedanie. M-a chemat, m-a primit cu bunatate si intelegere, am descoperit exact preotul pe care-l cautam, bland dar nu superficial, intelegator si diplomat. Nu mi-a dat Sfanta Impartasanie, nici nu ma asteptam, m-a mai chemat in postul acesta la Biserica, mi-a dat un canon, m-a sfatuit, mi-a daruit o carte de rugaciuni... Am simtit ceea ce am cautat ani de zile si n-am gasit. Ma simt linistita, pentru ca simt ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Ii multumesc Sfintei Fecioare pentru ajutorul pe care mi l-a dat, pentru ca nu ma indoiesc ca a fost mult mai mult decat o intamplare ca am ajuns la acest preot. Si va multumesc si voua, din nou, pentru incurajari si pentru ca am invatat foarte multe de la voi in aceste doua saptamani cat am citit forumul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Ma bucur nespus pentru tine. Intr-adevar, nu lasa Dumnezeu nici un suflet nemiluit si ne asculta intodeauna rugaciunile. Noi cautam preot deosebit prin locuri indepartate dar de cele mai multe ori el este foarte aproape de noi. Pe fiecare data Ingerul pazitor ne aduce la credinta intr-un anumit fel. Undeva, cineva s-a rugat pentru tine! Si aici pe forum sunt persoane deosebite care in taina se roaga pentru cei aflati in nevoi trupesti si lipsuri duhovnicesti.