Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Pentru d-l prof. Ioan Cezar:
Domnule profesor, am trait si eu un astfel de moment, pecum cel evocat de dvs., alaturi de si datorita unor "eretici".
In Ianuarie 2007, am asistat la o slujba copta, in biserica Sf. Mare Mucenic Mina din Bucuresti. Desi atunci ma straduiam sa ma autoconving de justetea istoriei bisericesti, bla-bla-bla, cum ei au picat examenul la Calcedon si bizantinii nu, etc., cunoasteti miturile tipic grecesti cu moaste care vorbesc si tin suluri in mina.
In fine, passons. Deci, am asistat la slujba tinuta de un parinte dintr-o manastire copta, venit special la Buc, si niciodata nu m-am simtit la o slujba, ortodoxa/stilista sau catolica, asa. Daca cineva mi-ar fi zis ca in acele clipe gravitatia luase concediu, as fi crezut ca si asta s-a intimplat. Lingvistic, nu intelegeam nimic, in afara de "amin", "Isus Cristos", "aleluia".
Alta data, tot in aceeasi comunitate, am vazut cum erau facute paini pentru batrinii nevoiasi, cei de care ii doare pe subumanii nostri "alesi" in al saselea picior. Oricum, toata viata am pus mentalul deasupra credintei, asa ca banuiala ca istoria narcisista a cultului X sau Y este exact asta: luare de vint si sarutatul oglinzii, s-a ivit in mintea mea, incepind sa creasca precum u fruct proaspat odraslit din floare. De atunci, cartile si informatiile apologetice au coborit pentru mine la nivelul de "povesti nemuritoare". Nemuritoare, dar povesti.
Scuze tuturor pentru off-topic, continuati va rog.