Iubirea de vrajmasi

[adam000]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Rugaciune pentru vrajmasi

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist

Foarte interesant si profund acest indemn!
Ma gandeam ca daca prin viata intelegem Harul, imartasania cu Hristos (care este Viata), si nu viata biologica, atunci intradevar, nu cineva exterior omului (un vrasmas) il poate desparti pe om de Hristos (o zice si Apostolul), ci omul singur se desparte de El prin pacatul propriu, prin decizia proprie de a pacatui (prin vreo rautate, prin vreun gand sau dispozitie sufleteasca proprie rea, neiertatoare) impotriva "vrasmasului" care l-a "provcat" (ispitit) - omul castigand astfel o satisfactie de moment a mandriei/parerii de sine caruia ii (isi) face singur dreptate si pierzandu-L pe Hristos - pierzind Viata (iar Hristos este viata vesnica!) prin pacatul facut - pe care apoi nu o poate redobandi decat prin pocainta si spovedanie.
Cum spunea Sfantul Siluan ca Harul se poate pierde si printr-un singur gand rau.
Cat de greu este de implinit o asemenea masura! Imposibil pt om! Si totusi cred ca solutia sta in rugaciune si recunoasterea neputiintei proprii, caci ceea ce la om este cu neputiinta, la Dumnezeu este cu putiinta. Sa il rugam pe El sa implineasca in viata noastra ceea ce noi nu putem cu toata stradania noastra!

[Tomita]

Mi se intampla uneori sa am impresia ca Cel Rau manipuleaza oamenii pentru a iti raspunde urat sau a percepe rau/neintelegeri si unii dintre acestia nici nu isi dau seama ca sunt condusi de Rau.
Poate suna cam SF...
Cu cat facem mai multe pacate parca pierdem controlul asupra propriei constiinte...
Care este linia de limitare intre om si Rau atunci cand omul face rau?...Este in slujba Raului... a fost atat de slab/prost/necredincios incat nu a putut sa lupte cu Raul..l-a acceptat si s-a identificat cu el.
Sunt diferite grade de rau/tipuri de pacate.
Eu am observat la ce "slabiciuni" am eu...tind sa minimalizez defectul, il justific, il prezint celor din jur ca neimportant, o alternativa buna la ceva mai rau sau drept o recomandare. Cineva fara discernamant poate usor prelua defectul/slabiciunea mea mai ales daca apreciaza alte calitati ale mele.
Ieri la serviciu am spus ca as dori sa-mi iau concediu intr-o anumita perioada. Pentru ca am justificat avantajele si am gasit argumente frumoase...la nici jumatate de ora de la discutie altcineva s-a hotarat sa-si aleaga aceeasi perioada de concediu si mi-a recomandat sa mai astept si sa-mi iau perioada urmatoare zile libere. E usor de ghicit ce slabiciune avea colega?...
Orice "dusman"...chiar si cel care face cel mai mare rau familiei/prietenei/partenerului/copiilor are anumite "slabiciuni"...atat de mare e slabiciunea ca uneori nici nu gandeste ca e ceva rau sau isi apara interesele fara a se gandi la celalalt din cauza slabiciunii.