Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

În biserica „Sfinților Neomartiri și Mărturisitori Ruși” din München, sâmbătă, 13 iulie 2013, a fost săvârșită Sf. Liturghie în cinstea sfântului neomartir Alexander Schmorell, slujbă la care a participat un număr mare de clerici și credincioși.

Slujba a fost prezidată de către Mitropolitul Augustinos, reprezentantul Patriarhiei ecumenice în Germania. La această Sf. Liturghie au coliturghisit ierarhi ai mai multor jurisdicții ortodoxe de pe teritoriul Germaniei: arhiepiscopul Mark, al Berlinului și întregii Germanii și episcopul Agapit, episcop de Stuttgart, din partea Bisericii Ruse din afara frontierelor (fiind Arhipiscopia organizatoare), episcopul Antonie de Constantia, episcopul vicar al Mitropolitului bulgar pentru Europa Centrală și de Vest. Printre ierarhii slujitori s-a numărat și un mitropolit sirian.

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxembourg-lui a fost reprezentată de către PS Dr. Sofian Brașoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei, părintele Alexandru Nan, parohul comunității „Nașterea Domnului” din München și pr. Ioan Marius Turcu, parohul comunității din orașul bavarez Waldkreiburg.

După ce prima parte a Liturghiei a fost săvârșită în biserica mai sus amintită, s-a plecat în procesiune spre mormântul Sf. Alexander Schmorell, situat în cimitirul Stadelheim din apropierea bisericii, unde s-a săvârșit Liturghia credincioșilor, amintindu-se astfel de perioada Bisericii primare, când Sf. Liturghie se săvârșea pe mormintele martirilor.

Prin această Sf. Liturghie s-a dorit marcarea celor 70 de ani scurși de la moartea acestui neomartir, trecut anul trecut (pe 5 februarie) în rândul sfinților de către Biserica Rusă din afara frontierelor. În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, după cum ne-a transmis pr. Alexandru Nan, ÎPS Mark a vorbit despre bunele legături existe între popoarele rus și german din trecut, înrăutățite în secolul al XX-lea, secol în care neomartirul Alexander Schmorell s-a ridicat împotriva dictaturii naziste, gândindu-se că și-n patria lui de origine se instaurase o dictatură. El i-a îndemnat pe creștinii prezenți să lupte împotriva nedreptății, subliniind, totodată, și obligația părinților în transmiterea adevărurilor de credință creștine, așa cum i-au fost trasmise și neomartirului de la München. A vorbit apoi ÎPS Mitropolit Augustinos, care a amintit de creștinii persecutați în Siria și-n alte părți ale lumii, apreciind faptul că Germania este o țară în care sunt respectate drepturile fundamentale ale cetățenilor, între care se numără și libertatea religioasă. Pe parcursul procesiunii spre mormântul neomartirului Alexander Schmorell s-au înălțat rugăciuni pentru creștinii persecutați, în special, pentru cei doi mitropoliți răpiți din Siria.

Alexander Schmorell - câteva date biografice

Născut la data de 16 septembrie 1917 în localitatea Orenburg din Rusia, Alexander Schmorell a ajuns în anul 1921 la München, unde tatăl său, Hugo Schmorell, neamț de origine, studiase medicina. Mama lui Alexander a fost rusoaiacă, Petrovna Vvdenskaja, fiica unui preot ortodox. La un an de la naștere, pruncul Alexander și-a pierdut mama, care se îmbolnăvise de tifos. Botezat ortodox în Orenburg, Alexander Schmorell a fost educat în credința ortodoxă, atât prin participarea la orele de cateheză ținute în cadrul comunității ruse din München, cât și prin intermediul bonei ortodoxe, care nu vorbea decât limba rusă.

Tânărul Alexander a studiat la noul Liceu Real din München, iar după susținerea bacalaureatului și satisfacerea serviciului militar la Cavaleria Armatei germane, în anul 1939 a început studiul Medicinei la Hamburg, la insistența tatălui său, deși avea înclinații și spre lumea artelor. În vara lui 1940 Alexander a fost nevoit să ia parte la campania soldaților germani împotriva Franței. În luna septembrie a aceluiași an va relua studiul Medicinei, de această dată la Universitatea din München.
Începând cu anul 1942, Alexander Schmorell va face parte din mișcarea studențească „Weisse Rose” (Trandafirul alb), înființată ca mijloc de protest împotriva regimului nazist. Mișcarea, impregnată de un puternic sentiment creștin, și-a propus să lupte împotriva naziștilor, din cel puțin două motive: datorită deportarii evreilor și împotriva îndepărtarii opozanților regimului. Membrii cei mai cunoscuți ai mișcării au fost frații Hans și Sophia Scholl și colegii lor, Christoph Probst, Willi Graf, Alexander Schmorell și profesorul Kurt Huber. Din grupul larg al mișcării au mai făcut parte și alți studenți, medici, arhitecți, artiști și alți oameni de cultură. Din 1942 și până în luna februarie 1943, membrii grupării au tipărit și împrăștiat 5 manifeste împotriva regimului nazist, conștienți fiind că descoperirea lor va însemna pentru ei moartea. Cel de-al șaselea manifest n-au mai reușit să-l tipărească, fiind arestați. Descoperiți de către administratorul Universității din München și denunțați Gestapo-ului, frații Scholl și Christopf Probst au fost primii membri ai mișcării care au plătit cu viața, fiind condamnați și executați în ziua de 22 februarie 1943.

După arestarea acestora, Alexander Schmorell a încercat, cu un pașaport fals și cu ajutorul unor cunoscuți, să treacă în Elveția prin castelul Elmau, însă drumul fiind prea dificil, a renunțat, întorcându-se la München. La câteva luni de la înmormântarea fraților Scholl, Alexander a fost văzut într-un buncăr din piața Habsburger din München, recunoscut, denunțat și arestat. El a fost condamnat la moarte de către Tribunalul poporului la data de 19 aprilie 1943, în al doilea proces intentat mișcării Weisse Rose. În vârstă de numai 25 de ani, Alexander Schmorell a fost omorât prin ghilotinare la data de 13 iulie 1943, împreună cu profesorul Kurt Huber, în închisoarea Stadelheim din München. Alexander Schmorell a fost înmormântat în cimitirul Perlacher Forst din München la poziția cu numărul 76-1-26, acolo unde a avut loc și Sf. Liturghie amintită mai sus.

Îndemnul profetic al Sf. Alexander Schmorell

Merită să fie amintită aici și scrisoarea adresată părinților săi, scrisă chiar în ziua execuției: „Această lovitură este, din păcate, mai grea pentru voi, decât pentru mine, deoarece eu merg cu convingerea și cu conștiința împăcată că am slujit Adevărului. Acest lucru mă face liniștit acum, la câteva ore înainte de momentul morții“. Ultima lui dorință adresată părinților, și am putea spune, nouă tuturor creștinilor, suna așa: „Înainte de toate, să nu-L uitați pe Dumnezeu”!