Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[laurastifter]

În prealabil postat de antoniap

De ce sa nu ne amintim de Sfantul Nicolae si palma lui? Iata un ,,inapoiat'' care n-a avut ,,deschidere'' si pe care-l cinstim cu totii.

Din două motive:
1. pentru că Sfântul Nicolae a reacţionat în acest mod nu pentru că cineva Îl mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit sau se ruga cu alte cuvinte etc. Sfântul Nicolae, cel atât de iubit pentru blândeţea şi smerenia sa, era, totodată, un curajos mărturisitor al lui Hristos (se ştie că fusese şi arestat în vremea persecuţiei lui Diocleţian) şi n-a suferit să vadă cum El, Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel Care S-a sacrificat pentru noi, e renegat de către un preot (Arie) în plin Sinod Ecumenic, după ce Biserica lui Dumnezeu abia scăpase de prigonitorii din afara ei. Sfântul Nicolae n-a fost intolerant faţă de o persoană care avea opinii diferite, ci NU a putut tolera blasfemierea lui Hristos Dumnezeu, reducerea Lui la nivelul ontologic de fiinţă creată şi toate acestea în gura unui preot, care urma să-i călăuzească spiritual pe creştinii încredinţaţi purtării lui de grijă. Faptul era, aşadar, grav şi momentul istoric era critic.
2. pentru că el, cu discernământul său duhovnicesc, a intuit (poate că din motive pe care eu nu le pot desluşi, fiind încă un copil în cele spirituale) faptul că aşa era potrivit să acţioneze în acel moment. Noi nu suntem Sfântul Nicolae. "Non licet bovi quod licet Jovi". Nouă ne este oprit a ne manifesta în mod violent (fie şi numai printr-un gest simbolic, ca-n cazul Sfântului) în discuţiile despre credinţă. Totuşi, atunci când Hristos al nostru e renegat, necinstit, relativizat, se cuvine să mărturisim, cu iubire şi FERMITATE, că El este Dumnezeu!!!
Doamne ajută!

În prealabil postat de laurastifter

Din două motive:
1. pentru că Sfântul Nicolae a reacţionat în acest mod nu pentru că cineva Îl mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit sau se ruga cu alte cuvinte etc. Sfântul Nicolae, cel atât de iubit pentru blândeţea şi smerenia sa, era, totodată, un curajos mărturisitor al lui Hristos (se ştie că fusese şi arestat în vremea persecuţiei lui Diocleţian) şi n-a suferit să vadă cum El, Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel Care S-a sacrificat pentru noi, e renegat de către un preot (Arie) în plin Sinod Ecumenic, după ce Biserica lui Dumnezeu abia scăpase de prigonitorii din afara ei. Sfântul Nicolae n-a fost intolerant faţă de o persoană care avea opinii diferite, ci NU a putut tolera blasfemierea lui Hristos Dumnezeu, reducerea Lui la nivelul ontologic de fiinţă creată şi toate acestea în gura unui preot, care urma să-i călăuzească spiritual pe creştinii încredinţaţi purtării lui de grijă. Faptul era, aşadar, grav şi momentul istoric era critic.
2. pentru că el, cu discernământul său duhovnicesc, a intuit (poate că din motive pe care eu nu le pot desluşi, fiind încă un copil în cele spirituale) faptul că aşa era potrivit să acţioneze în acel moment. Noi nu suntem Sfântul Nicolae. "Non licet bovi quod licet Jovi". Nouă ne este oprit a ne manifesta în mod violent (fie şi numai printr-un gest simbolic, ca-n cazul Sfântului) în discuţiile despre credinţă. Totuşi, atunci când Hristos al nostru e renegat, necinstit, relativizat, se cuvine să mărturisim, cu iubire şi FERMITATE, că El este Dumnezeu!!!
Doamne ajută!

L-am adus in discutie pe Sfantul Nicolae, pentru ca ne e drag tuturor. Si in zilele noastre exista marturisitori care apara credinta strabuna de idei straine de duhul Ortodoxiei.

Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul? Si cum ne-am raporta la el? Te asigur ca ar muri de inima sau operat! Cu ,,dragoste'' exemplara! De ce sa ne ascundem dupa deget?

[laurastifter]

În prealabil postat de antoniap

L-am adus in discutie pe Sfantul Nicolae, pentru ca ne e drag tuturor. Si in zilele noastre exista marturisitori care apara credinta strabuna de idei straine de duhul Ortodoxiei.

Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul? Si cum ne-am raporta la el? Te asigur ca ar muri de inima sau operat! Cu ,,dragoste'' exemplara! De ce sa ne ascundem dupa deget?

"Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul?"
Cred că Sfântul Nicolae ar reacţiona într-un mod nefavorabil faţă de orice încercarede a ni se impune ceva, fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.
Am, totuşi, o nedumerire: cine anume încearcă să ne impună ecumenismul?
În zilele noastre, ne bucurăm de dreptul la exercitarea libertăţii de conştiinţă şi cred că, cel puţin pe teritoriul ţării noastre, nu există cazuri de persecuţii religioase... în orice caz, nu în numele ecumenismului.
Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor... Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic. :) Ceea ce mă nedumereşte, aşa cum am mai menţionat, este ideea că cineva ar încerca să ne impună o anumită concepţie sau atitudine religioasă.
Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism. Aş putea da mărturie pentru ei oriunde, în orice situaţie aş avea curajul să garantez pe proprie răspundere pentru Ortodoxia lor, dacă ar fi necesar. Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.
Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

"Daca Sfantul Nicolae ar trai in zilele noastre, oare cum ar reactiona la incercarile de a ni se impune ecumenismul?"
Cred că Sfântul Nicolae ar reacţiona într-un mod nefavorabil faţă de orice încercarede a ni se impune ceva, fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.

Probabil ar reactiona nefavorabil si impotriva miscarilor religioase care ar incerca sa "impuna" modelul traditional de familie in dauna "revolutiei sexuale" si a falsului umanitarism, nu?

Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor...
Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic. :)

Deja ti-a iesit un porumbel din gura.
Ai citat dintr-o definitie sau e convingerea ta personala?

Pentru ca daca stai nitel stramb, dar judeci drepti ai sa-ti dai seama si singura ca ecumenismul este opus misionarismului crestin, am putea spune ca este chiar forma hidoasa, devalorizata a celui din urma.

Ceea ce mă nedumereşte, aşa cum am mai menţionat, este ideea că cineva ar încerca să ne impună o anumită concepţie sau atitudine religioasă.

De fapt si de drept, ecumenismul vine la pachet cu asa ceva si in ultima instanta asta incearca acolo unde se promoveaza.

Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism.

Urma nu scapa turma..

Daca un om cinstit se duce la o intalnire de infractori pentru a le spune care e legea, nu inseamna ca respectivii sunt suflete de ingeri si pun la cale o mare sindrofie.

Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.
Doamne ajută!

Iar ai comis-o...
Daca respectivii "îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare" tot ce ai spus despre "ortodoxia" lor, pica.

Si acum sa te lamuresc de ce.
Biserica face misiune, nu ecumenism, adica incearca sa-i aduca sub aripa sa pe cei: pacatosi, rataciti, eretici, schismatici, etc.

Nu le aplauda ratacirea, nu-i numeste "crestini" desi se afla intr-o atitudine evidenta de ratacire si razvratire, nu sta sa se dumireasca daca or avea sau nu "Taine" valide, etc.

Biserica stie ca atat timp cat ei si-au ales alt potir (sau paharel sau altceva), sunt AFARA.

Desigur, nici nu le arde suturi in fund si da cu ei de pamant de la prima intalnire ci le deschide bratele, dar din postura de Tata care isi asteapta fiul ratacitor, nu din postura de tata care a gresit si el chipurile fata de fiu si incearca sa negocieze o impacare in stilul "mai las de la mine, lasa si tu de la tine".

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

(...), fiindcă Sfinţii lui Dumnezeu sunt promotori ai libertăţii de conştiinţă.

Unde şi când au fost sfinţii lui Dumnezeu promotori ai libertăţii de conştiinţă?

Şi ai cărei libertăţi de conştiinţă?

În prealabil postat de laurastifter

Am, totuşi, o nedumerire: cine anume încearcă să ne impună ecumenismul?

Păi nu se vede? sau .... ?

În prealabil postat de laurastifter

(...) cred că, cel puţin pe teritoriul ţării noastre, nu există cazuri de persecuţii religioase... în orice caz, nu în numele ecumenismului.

Încă nu există, sau poate există (la o scară mai mică) şi nu le vedem noi sau nu vrem să le vedem.

În prealabil postat de laurastifter

Până la urmă, mişcarea ecumenică are drept scop unirea tuturor creştinilor... Mă abţin să comentez mai mult pe această temă, fiindcă aş fi off topic.

Aşa spun şi eu că este mai bine să te abţii, nu de alta dar eşti în mod vădit victima unei propagande mincinoase.

În prealabil postat de laurastifter

Chiar am cunoscut câţiva promotori ai mişcării ecumenice, chiar participanţi la această mişcare, care sunt creştini ortodocşi autentici, cu o credinţă profundă şi care mărturisesc Ortodoxia în dialogurile ecumenice, fără a cădea în vreun fel în relativism. Aş putea da mărturie pentru ei oriunde, în orice situaţie aş avea curajul să garantez pe proprie răspundere pentru Ortodoxia lor, dacă ar fi necesar.

Rugămu-te să ne scuteşti despre astfel de aprecieri despre "mărturia" Ortodoxiei la nivelul ecumeniştilor.

În prealabil postat de laurastifter

Astfel de persoane niciodată NU ar fi capabile de a le impune celorlalţi opiniile lor, ci îşi doresc doar să caute, împreună cu alţi creştini, unitatea pierdută a Bisericii primare.

Ferească-ne Dumnezeu ca ecumeniştii (fie ei şi "ortodocşi") să vrea să ne impună opiniile lor, şi este bine spus opinii, pentru că la altceva nu se reduce mascarada ecumenismului.

Însă în realitate lucrurile nu stau aşa. Camapania de promovare şi impunere a ecumenismului, sau mai bine spus a ereziilor ecumeniştilor, este în plină desfăşurare şi în plină agresivitate. Toată lumea vede acest lucru, lucrurile se desfăşoară aproape pe faţă, aproape că nu mai sunt perdele, mai ales pentru cei care se mai şi înformează cu discernământ.

Iar unitatea Bisericii primare nu s-a pierdut, sau nu încă. Ea încă există în Ortodoxie; şi când spun ortodoxie nu mă refer la cei care au făcut din instituţia bisericească şi din harul lui Dumnezeu surse de lovele, de îmbogăţire, de exploatare a adepţilor mai puţin luminaţi de Dumnezeu, mai influenţabili şi mai superstiţioşi. Însă pentru eretici, pentru cei care s-au separat de Biserica lui Hristos, de Ortodoxie, pentru a îşi face "bisericile" lor particulare, într-adevăr unitatea Bisericii s-a "pierdut"; mai precis ei sunt cei care s-au pierdut de la această unitate şi vor acum, crezând că în teologie majoritatea vorbitorilor şi pretendenţilor ar deţine în mod necesar adevărul, să ne impună erezia şi aberaţia lor drept adevăr.