Armata Rusa

[ignatiu]

Balanţa forţei navale începe să se încline spre Rusia

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_31/B...ne-spre-Rusia/

[Florinvs]

Asa cum tarile din NATO si SUA se inarmeza si isi modernizeaza fortele armate, la fel si Rusia (dar si China) au tot dreptul- inclusiv moral- sa faca accelasi lucru.

Problema in politica externa ruseasca ar ca din pacate Rusia continuua sa sustina regimurile separatiste de la Tiraspol sau din Osetia de sud si Abhazia! Daca Rusia- in politica externa- vrea sa renunte la aceea mentalitate imperiala de pe vremea lui Petru cel Mare (si am sperat ca Vladimir Putin un om inteligent, fost ofiter KGB, care a vazut multe la viata sa va reusi sa faca acest lucru), trebuie sa renunte a mai sustine acele regimuri si sa nu se opuna unirii Basarabiei cu Romania si revenirii regiunilor separatiste in componenta statului georgian.

Daca cineva ar ataca teritoriul Federatiei Ruse (ale carei frontiere normale trebuie sa corespunda cu cele ale fostei RSFSR dinainte de 1990), atunci rusii au tot dreptul a se apara.

Poate aici in sud-estul Europei, pentru ca sa nu mai existe tensiuni politice, in viitor, ar fi bine ca: Basarabia, nordul Bucovinei, tinutul Hertei si insula Serpilor sa se uneasca cu Romania, Slovacia sa recapete teritoriul pierdut in 1945, Polonia sa recapete teritoriile din est pierdute in 1945, la fel si Finlanda, iar enclava Kaliningrad sa revina Lituaniei.
Ucraina si Belarus sunt state artificiale, fara viitor, iar partea de est a acestora ar trebui sa revina Rusiei.
Granita dintre Rusia si: Finlanda, tarile baltice, Polonia si Romania ar trebui sa fie la fel cum era granita dintre aceste tari si URSS in 1938. Atunci au fost trasate cele mai corecte granite posibile din Europa (cele stabilite prin tratatele de pace de la sfarsitul primului razboi mondial), care tineau cont de structura etnica a populatiilor si de raspandirea acestora in teritoriu.

[ignatiu]

Trag concluzia ca nu esti ortodox, nici macar roman. Esti cumva revizionist ungur sau polonez?

Granita de est a poloniei a fist trasata in 1938 dupa infrangerea rusiei socialiste. Polonezii au infrant armata rosie si au luat prizionieri sute de mii de oameni. Rusia era inca in razboi civil si a trebuit sa semneze tratatele de pace care lasau la voia polopnezilor un teritoriu mare. Stalin s-a ghidat dupa harti etnice cand a trasat granitele. Hartile sunt pe wikipedia.

Sutele de mii de rusi cazuti prizionieri au avut o soarta cruda. Numereoasele exsecuti si torturi in lagarele de detentie poloneze au facut ca o echipa de inspectori din vest sa le viziteze. Echipa a disparut fara urma.

[Florinvs]

Nu sunt nici revizionist ungur sau polonez, insa istoria trebuie recunoscuta asa cum a fost!

Din pacate vad ca dumneavoastra confundati niste date istorice!

1. In 1938 nu s-a semnat nici un tratat intre Polonia si URSS! Granita interbelica dintre Polonia si Rusia sovietica (din 1922 URSS) a fost stabilita conform tratatului de pace de la Riga, semnat la 12 martie 1921 (tratat care incheia razboiul polono-sovietic din anii 1918-1921). Prin acest tratat, partea de vest a actualei Ucrainei si actualului Belarus revenea Poloniei, iar partea de est Rusiei sovietice..
A fost cel mai corect tratat, acestea fiind si granitele care corespundeau cel mai bine cu realitatile din teren (structura populatiei si raspandirea ei, orase ca Brest si Lvov fiind vechi orase poloneze).

2. Tot in aceea perioada, ceea ce astazi este cunoscut ca ""Ucraina subcarpatica"" intra in componenta statului cehoslovac, asa cum era normal;

3. In privinta Ungariei, frontierele sale corecte si normale sunt cele stabilite prin tratatele de pace de la Trianon si Saint German , frontiere existente si astazi.

4. Prin tratatul de la Dorpat, din 1920, se stabilesc frontierele corecte intre Finlanda (care se unea cu partea de vest a Careliei) si Rusia sovietica/URSS.

5. In relatia cu Romania, din pacate nu s-a putut ajunge la o intelere cu partea sovietica!
Astfel, in urma revolutiilor din februarie 1917 si octombrie-noiembrie 1917, Basarabia isi proclama (prin vointa liber exprimata a populatiei basarabene) intai autonomia apoi independenta. Aceasta se inscria si pe linia propaganda de V.I.Lenin- ""popoarele au dreptul la autodeterminare si sa-si hotarasca singure soarta"".
Insa, la sfarsitul anului 1917 si inceputul anului 1918, situatia din Basarabia era extrem de tulbure: elementele bolsevice, cele fidele fostului regim tarist sau elemente pur si simplu puse pe jaf si anarhice, terorizau populatia din Basarabia si produceau mari pagube materiale si haos.
In aceste conditii, ""Sfatul tarii"" decide sa solicite interventia armatei romane, care intra in Basarabia, si pune ordine (eliminand elementele anarhice), fara a se amesteca in treburile de administratie interna a Basarabiei.
Desi Romania nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia (asa cum au facut Franta, Marea Britanie, SUA ori Japonia), iar V.I.Lenin ar fi trebuit sa ne fie reconoscator pentru aceasta treaba, guvernul sovietic decide unilateral sa intrerupa relatiile diplomatice cu Romania si sa-i sechestreze tezaurul.
La 27 martie/9 aprilie 1918, prin vointa liber exprimata a populatiei basarabene, "Sfatul Tarii"" decide unirea Basarabiei cu Romania, reparandu-se astfel marea nedreptate din 1812.

Din pacate guvernul sovietic nu va recunoaste acest act legitim, si discutiile de la Viena din 1924 nu ajung la nici un rezultat.
Ba mai mult, in 1924, agentii NKVD-ului sovietic organizeaza si instiga ""revolta"" de la Tatarbunar!

In 1935-1936, in urma discutiilor dintre ministrul de externe roman Nicolae Titulescu si comisarul pentru afaceri externe a URSS Maxim Litvinov, parea ca se va ajunge la o intelegere. Din pacate datorita prostiei lui Carol al doilea, Nicolae Titulescu este demis, iar ipotetica intelegere cade.

[Florinvs]

Tragand o concluzie la ce a fost in perioada interbelica: daca in relatiile cu Finlanda, tarile baltice, Polonia si Turcia, se reusisera la ajungerea unor acorduri cu URSS, in relatiile cu Romania Mare (in granitele sale firesti) din pacate nu s-a putut!

Din pacate mentalitatea imperiala tarista a fost mostenita si de statul sovietic, desi principiile initiale ale revolutiei tocmai aceasta criticau- exploadarea de clasa, sociala si nationala!

La care s-a adaugat paranoia si dementa lui Stalin- alaturi de Hitler cel mai mare criminal al epocii moderne si contemporane.

In privinta timpurilor mai recente si a atitudinii rusilor de rand, din fericire am avut ocazia sa cunosc multi cetateni rusi in Basarabia, inclusiv in perioada sovietica, in timpul lui Gorbaciov! Ce am remarcat (ca si mentalitate): sunt foarte de treaba, primitor, cu chef de petreceri si buna dispozitie , insa daca de exemplul il intrebi a doua zi dimineata pe un rus cu care ai petrecut, dansat si cantat toata noaptea ""Mai Ivane, crezi ca e normal ca Rusia sa controleze politic si economic Basarabia ?"" el iti zice ca ""Da!"". Si aceasta nu din rautate, ci pur si simplu ca asa a fost invatat de la bunicu, de la tata lui si inca de la Petru cel Mare, cu aceea mentalitate imperiala.

[Florinvs]

Si o cronologie a razboiului din Transnistria- un razboi drept, de aparare din partea Moldovei si un razboi nedrept, de agresiune, din partea Federatiei Ruse:

1989
11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a alfabetului latin.
decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.

1990
Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag național al RSS Moldovenești. Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat. S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl alege ca președinte pe Mircea Snegur.
16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.[1]
22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.

1991

Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată, constituită din:
Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a "Republicii Nistrene".
Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Regimentele muncitorești, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmați", subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".

Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:
o divize motorizată
2 regimente de artilerie
un regiment de tancuri
un regiment antitanc
2 regimente de pontonieri
un regiment de rachete
o escadrila de elicoptere

Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.
19 mai 1991: Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria și menținerea aceste trupe și a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ținând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc și că situația s–a înrăutățit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai 1991: RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie 1991: Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august 1991: Are loc Puciul de la Moscova. Puciștii vor avea tot sprijinul liderilor separatiști de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuță, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciștilor, Boris Elțin a cerut pedepsirea acestora și a celor care i-au susținut. Încercările administrației de la Chișinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulțumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acțiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestați, apoi eliberați după scurt timp.
25 august 1991: Sovietul Suprem al RMN proclamă independența "republicii".
27 august 1991: Parlamentul proclamă independența Republicii Moldova.
septembrie: Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie 1991: Președintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unitățile forțelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicția autoproclametei RMN.
1 decembrie 1991: În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidențiale, declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov a fost ales președinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie 1991: Are loc un atac armat al gardiștilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru polițiști moldoveni și a 20 de gardiști, cazaci și mercenari.

[Florinvs]

1992
1 martie 1992: Gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au atacat poliția moldovenească chemată în ajutor. Polițiștii au deschis focul, omorând un cazac, după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desființării ultimei secții moldovenești de poliție dintr-un oraș transnistrean. Sediul poliției a fost atacat de gardiști și cazaci, care i-au făcut prizonieri pe polițiști, dezarmându-i.
martie 1992: Comitetul executiv raional și toți polițiștii din Dubăsari s-au retras în satul [[Cocieri[[, care a devenit un centru de rezistență, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu 2 blindate, deschizând foc fără avertisment asupra trecătorilor. Au fost impuscati doi tarăni și o mamă, care mergea cu copilul de mână. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu două blindate. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii și cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Râbnița, constituind "posturi de control " cu câte un blindat. Astfel de posturi vor fi create și pe șoseaua Tiraspol-Dubăsari și la barajul hidrocentralei Dubăsari.
2 martie 1992: Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoașterea caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană și găgăuză.
Este ziua în care începe războiul, prin declanșarea conflictului armat la Dubăsari, printr-o diversiune a separatiștilor.
Are loc diversiunea de la Vulcănești, în zona găgăuză. Trei membri ai gărzii paramilitare găgăuze au atacat cantina unei școli. După ce gardiștii au fost arestați , secția de poliție a fost invadata de 14 membri ai formațiunii, care au cerut transferarea arestaților la Bolgrad, oraș aflat sub jurisdictie ucrainiană.
3 martie 1992: Gardiștii și cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe gheață.
Centrul de Presa al Forțelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma că forțele armate moldovenești au atacat un regiment de infanterie al apărării civile, dezarmând ofițerii și luând 70 automate și alte arme și că situația seamană cu aceea din Nagorno-Karabah.
Au fost blocate căile de acces dinspre Chișinău spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii naționale în oraș.
După desființarea secției moldovenești de poliție (singura instituție care mai reprezenta statul moldovean în oraș), este inaugurata o secție de poliție subordonată secesioniștilor, constituită ca o forma de putere sovietică. Este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală.
4 martie 1992: Gardiștii și cazacii pătrund în satul Coșnița, atacând pe cei 15 polițiști, nevoiți să deschidă focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardiști sunt trimise la Cocieri.
4-5 martie 1992: 2.500 cazaci sosesc la Tiraspol în ajutorul separatiștilor. Au loc înrolări masive în rândul formațiunilor paramilitare ale separatiștilor.
6 martie 1992: "Comitetul de apărare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene" a hotărât izolarea tuturor polițiștilor care nu au depus jurmânt de credintă față de "republică"; în această situație erau 85 de polițiști.
12 martie 1992: Doi polițiști de la postul Ursoaia de pe șoseaua Tighina – Căușeni au fost atacați dintr-un camion care transporta armament pentru separatiștii găgăuzi și pe care îl opriseră pentru control. Un polițist a fost rănit, altul ucis.
13 martie 1992: Gardiștii atacă polițiștii din Coșnița, ucigând unul și rănind mai mulți.
Este inaugurată o secție de poliție subordonată secesionistilor, constituită că o forma de putere sovietică și este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală în Tighina.
14 martie 1992: Gardiștii și cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă Dubăsari, de pe șoseau Chișinău – Volgograd. Pozițiile moldovenești de lângă Roghi sunt atacate, înregistrându-se 15 morți. În timpul noptii sunt atacate satele Coșnița și Gura Bîcului cu mine, grenade și rachete.
"Sovietul Suprem al Republicii" hotărăște ca băncile din Transnistria să înceteze operațiunile cu Moldova și înființarea unei comisii care să preia sub control șoselele și căile ferate ale "republicii".
15 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Guvernul Moldovei face un apel către gardiști, pentru depunerea armelor până la data de 17 martie.
17 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardiști pe 24 martie.
19 martie 1992: Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare statutul de zona economica libera Transnistriei și o modificare a adminstrației teritoriale.
20 martie 1992: La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina.
24 martie 1992: Se semnează un nou acord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de prizonieri: secesioniștii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie 1992: Se instituie starea exceptională în Transnistria cu începere de la orele 20.
29 martie 1992: Premierul Valeriu Muravschi acorda un nou ultimatum secesioniștilor, cerând depunerea armelor în termen de 2 zile.