În prealabil postat de vsovivivi
Păi cum să iubești pe Dumnezeu dacă-L negi, Îl renegi, iei în gura ta Cuvântul Lui și-L împrăștii cu credulitatea naivă că așa vei împlini și tu dacă or să facă alții ceea ce ar fi trebuit să faci tu, și răspândești cu tupeu Cuvântul Credinței în timp ce tu ești o neghină văruită care abea așteaptă să rânchezească... fiindcă vrea mereu să i se scoale din trădare, ca să-și umfle vorbele și să-și îngâmfe inima în timp ce i se ridică smințenia lui până deasupra iubirii și deasupra capului său ca să asculte mai mult pe frați, pe tata sau mama, pe fiice, pe copii, pe nevastă, pe soț, decât pe Iisus...
...și pe cine asculți mai mult pe ăla îl iubești mai mult, iar cine face așa să fie anatemă fiindcă nu împrăștie grâu ci neghină vopsită, ca să facă el mulți copii-balaure, așa mari și nesățioși ca atunci când au jurat fiii lui Dumnezeu să se încurce cu fiicele cele 'frumoase' ale oamenilor de au ieșit 'oameni' ce nu se mai săturau de rău ca beroii!
Și dacă în însuși templul tău, în mintea, inima, sufletul, închipuirea ta îți place să pipăi ceea ce nu îți este îngăduit și nu ți se cuvine ție, ca să te hrănești ca o muscă și ca un gândac de cămară sau ca un șarpe iscoditor de pustie, pentru ca să dobândești cunoașterea păcatului și să te mândrești apoi ca un câine negru al pământului ce apără fățărnicia sau ca un câine alb ce apără științele născocitorilor deșerți, cu înțelepciunea lor sau a ta, atunci crezând că ai dobândit pacea fiindcă ești mulțumit că știi... descoperi că defapt tu nu faci altceva decât că descoperi la nesfârșit goliciuni care ți s-au poruncit să nu le descoperi și nici să te distrezi batjocurindu-le cu necredință... și atunci deci dejabba rinchezești ca un rinchezașașaș... și te ascunzi în scăpări mituitoare cu suptul ca să scapi sau pupatul jos ca să faci pe plac și dejabba te crezi creștin fiindcă tu nu ești creștin decât cu numele sau cu hainele sau vorbele lingușitoare când defapt tu ești anatemă și eres, adică un mestec toxic de lucrător acoperit cu credința în timp ce tăgădui puterea credinței, iar iubirea ta nu-și face temele de la Învățătorul Iisus ci de la satana... și astfel copiii tăi vor fi niște uriași blestemați pe fața pământului din pricina ta... așa ca în vechime.
Deci păzește-ți rădăcinile și antenele gândacului ca nu cumva să vadă și să audă și să pipăie ca să ți se ridice... din necredință și trădare... pofta cea mare, lăcomia de a ispiti... pe Dumnezeu... cu smințenia ta ca să te dai mare, tot mai mare, dându-te până și exemplu și lăudându-te în nebunie... că cică ți-a înflorit țarina ori că ți-a rodit și că de-acuma poți să te mulțumești cu iubirea de sine și să te lauzi cu lucrul tău!
Fii mai degrabă atent de ce ți se ridică mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău ca să pretindă datorii și sarcini grele de care tu nici cu degetul nu te atingi, de ce ceri tu de la alții tot felul de jertfe pustii, jertfele vorbelor în deșert care nu împrăștie înțelepciunea fiindcă tu nu ești înțelept ci neghina vopsită fiindcă ești un spurcăcios!
Atât a cerut Domnul: Să-i iubești pe toți casnicii tăi, pe toți vrăjmașii tăi, dar pe El să-l iubești mai mult căci pe cine iubești mai mult pe acela-L și auzi mai bine!
|