Un remember trist ! Piata Universitatii 13-15 iunie [

În prealabil postat de Florinvs

Guvernul era foarte legitim- doar fusesera ales absolut democratic, in alegeri libere, recunoscute ca atare si de observatorii internationali! Va reamintesc ca Ion Iliescu castigasera cu peste 80%, iar FSN-UL cu cca 65 %! Legitimitate mai mare ca asta nu cred ca se poate!

Iar indiferent ce optiuni politice ai, indiferent ce crezi despre un om politic ori altul, cand un politist iti solicita sa eliberezi un spatiu public ocupat ilegal, trebuie sa te supui!

Povesteau unii ca au participat la inlocuirea urnelor cu totul...
In asemenea situatie 80% mi se pare chiar putin. Eram obisnuita cu 99,9%... Ei, alte vremuri!

[AlinB]

Pai luand-o cum spune tovarasul Florinvs, Ceausescu avea legitimitate de 99% deci "revolutia" din '89 a fost o aberatie, o lovitura anti-democratica, armata avea completa legitimitate sa traga la Timisoara.

Stai, de fapt daca stam sa facem o retrospectiva a unde eram si unde am ajuns acum, si cum s-a ales praful de interesul national..

În prealabil postat de Florinvs

In concluzie, venirea minierilor a fost consecinta directa a actiunilor golanilor si infractorilor din 13-14 iunie 1990, plus reactia slaba a politiei, nehotararea lui Ion Iliescu si Petre Roman!

Daca eram in locul lui Ion Iliescu, procedam astfel:

-dupa alegeri le explicam clar lui Ion ratiu, Radu Campeanu si Corneliu Coposu ca din moment ce lumea a ales intr-un fel, trebuie sa respectam alegerea populatiei, dar voi fi deschis la orice propuneri legislative constructive pentru tara;
-Nu chemam minierii, dar dadeam ordine ferme primului ministru si ministrului de interne ca politia sa-si faca datoria conform legii, sa actioneze cu fermitate si nici un fel de tulburare a ordinii si linistii publice sa nu fie tolerata. La nevoie politia sa faca uz de forta, iar daca sunt manifestanti turbulenti care ataca fortele de ordine sau incearca sa patrunda cu forta ori sa devasteze institutii ale statului, sa se deschida focul.
- Explicam aceasta pozitie si pe plan international, si o sustineam cu tarie. De altfel exact la fel procedeaza si politia americana, britanica ori franceza.

Unde ai fost, frate, de nu te-au pus Presedinte, ca prea "bine" le zici?!? Mai putin bine in ceea ce priveste alegerea poporului... caci intre timp se stie ce si cum, dupa cum am scris mai sus: o repetare a alegerilor "libere", ca in '46.
Nu inteleg ce trebuia sa li se explice ceva celor trei: Ion Ratiu, Radu Campeanu si Corneliu Coposu? Adica in Romania nu e loc de partidele istorice?

<<O sărbătoare a mucenicilor prigoanei comuniste se poate stabili în diferite zile ale anului, în legătură cu unele din datele importante ale închiderii ori martiriului unora dintre ei.

Totuşi, pentru a-i cinsti pe toţi cei care au pătimit în prigoana comunistă, din toate locurile şi în ani diferiţi, potrivită este ziua în care comunismul a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei: 22 decembrie. Semnificaţia zilei de 22 decembrie 1989 depăşeşte sfera politică şi socială.

Părintele Constantin Galeriu observa că ceea ce s-a numit Revoluţia română din 1989 se deosebeşte de orice altă revoluţie prin caracterul spiritual al jertfei: „La temelia înnoirii României, la sfârşitul acestui ultim veac al mileniului stă mărturie jertfa voastră a tuturor. Ferice de neamul care se întemeiază şi se înnoieşte prin jertfă în numele lui Hristos, Cel care, prin jertfă, ne-a dăruit învierea”.

Majoritatea celor ucişi în decembrie 1989 au fost tineri. Tineri crescuţi în regimul comunist, cărora li s-a predat ateismul, ai căror părinţi fuseseră şi ei văduviţi de contactul cu valorile duhovniceşti. Cum de s-au aşezat aceşti tineri în genunchi şi au rostit atunci „Tatăl nostru”, au strigat „Cu noi este Dumnezeu”, „Vom muri şi vom fi liberi”? Nu putem să nu ne gândim că ei sunt rodul tânăr al boabelor de grâu aşezate în pământul ţării cu 40-50 de ani înainte, al martirilor şi mărturisitorilor necunoscuţi lor, dar care au mijlocit pentru ei în faţa Tronului Ceresc.

Mai avem nevoie de o asumare publică a celor care au mărturisit în prigoana comunistă pentru a pecetlui lepădarea poporului nostru de idolii comunismului.

Recunoaşterea caracterului duhovnicesc al jertfei va oferi generaţiilor viitoare un model din epoca modernă pentru lupta duhovnicească atunci când un alt totalitarism ateu va încerca să subjuge sufletele credincioşilor.

În sfârşit, cinstirea mucenicilor şi mărturisitorilor prigoanei comuniste este o treaptă în a cunoaşte identitatea duhovnicească a înaintaşilor noştri, fără de care nu putem să ştim cine suntem şi ce avem de făcut.>>

(de Ierom. Dosoftei Dijmarescu in: Cuvinte catre tineri, Manastirea Putna, 2010)
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...am-libertatea/

Tien an Men, 15 ani de la masacrul comunist
de George Coman Ziua
Sâmbătă, 5 iunie 2004, 0:00


<<Un tanar disident anti-comunist, incerca in zadar la 4 iunie 1989 sa opreasca coloana de tancuri trimisa de conducerea comunista de la Beijing impotriva miilor de studenti din Piata Tian an Men, care cereau democratizarea Chinei. Manifestatia a inceput la mijlocul lunii mai, cand studentii chinezi s-au adunat in Piata Tien an Men in urma decesului liderului Partidului liberal, Hu Yaobang.

La scurt timp, studentii au inceput sa scandeze lozinci anti-comuniste si au cerut democratizarea Chinei. Fara nici un raspuns favorabil de la autoritatile comuniste conduse de Deng Xiaoping, studentii din Piata Tien an Men au intrat in greva foamei, la 13 mai. O saptamana mai tarziu, conducerea comunista a Chinei impunea legea martiala in Beijing.

Masacrul a inceput la 4 iunie, cand liderul comunist chinez Deng Xiaoping a ordonat fortelor armate sa elibereze Piata. Tancurile s-au indreptat imediat catre Tien an Men, si au intrat in plin in multimea tinerilor protestatari. Miile de studenti chinezi au fost imprastiati, iar pe strazile adiacente Pietei sute de civili neinarmati au fost ucisi de fortele armate trimise de Puterea comunista.

Ieri, la 15 ani de la masacrul din Tien an Men, autoritatile chineze au securizat perimetrul Pietei si au interzis orice comemorare a evenimentelor sangeroase din 4 iunie 1989. Singura initiativa de comemorare din zona are loc la Hong Kong, unde sunt asteptati 60.000 de demonstranti. De asemenea, comunitatile chineze de pe mapamond si-au programat propriile actiuni de comemorare. >>
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1...l-comunist.htm

<<La sfârşitul anului 1986, mai multe grupuri de studenţi au iniţiat şi desfăşurat proteste publice la Beijing, criticând conducerea statului şi a Partidului Comunist Chinez, deoarece reformele economice iniţiate de liderul Deng Xiaoping în anul 1978 se desfăşurau, în opinia lor, într-un ritm foarte lent.


Efectul demonstraţiilor a fost cu totul neprevăzut: la 16 ianuarie 1987, posturile de radio şi de televiziune din China au anunţat demisia lui Hu Yaobang, unul dintre partizanii reformei "cu paşi repezi", din funcţia de secretar general al Partidului Comunist Chinez.

Doi ani mai târziu, la 15 aprilie 1989, Hu Yaobang a suferit un atac de cord în timpul desfăşurării unei şedinţe a Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez şi a decedat. Pe fondul nemulţumirilor sociale generate de inflaţia galopantă, câţiva studenţi, intelectuali şi cetăţeni care locuiau în capitala Chinei s-au adunat în Piaţa Tien An Men din Beijing pentru a-i aduce un ultim omagiu celui considerat drept unul dintre liderii reformei economice rapide.

După ceremonia funerară la care au participat aproximativ 100.000 de persoane, acţiunea de comemorare s-a transformat într-o manifestaţie de protest la adresa membrilor aparatului de partid şi de stat, bănuiţi de faptul că favorizau actele de corupţie de la cel mai înalt nivel. Mişcarea s-a extins în alte oraşe, printre acestea aflându-se Shanghai, Chengdu şi Guangzhou.

La 20 mai 1989, Yang Shangkun, preşedintele Republicii Populare Chineze, a decretat legea marţială în capitala ţării şi a ordonat pregătirea unor unităţi militare pentru a acţiona în caz de nevoie. Două săptămâni mai târziu, în noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, acestea au intervenit în forţă împotriva cetăţenilor care se aflau în Piaţa Tien An Men. Din estimările făcute de oficialităţile chineze, aproximativ 300 de persoane şi-au pierdut viaţa în cursul acţiunilor desfăşurate de armată pentru alungarea cetăţenilor din piaţă şi de pe străzile limitrofe acesteia.


În rândurile care urmează prezentăm opinia lui Nicolae Ceauşescu despre evenimentele care au avut loc în Piaţa Tien An Men din Beijing.
Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 16 iunie 1989
● Tov. Nicolae Ceauşescu: în ceea ce priveşte cu China.
Din partea conducerii chineze s-au exprimat mulţumiri oficiale de felul cum la noi în ţară s-a adoptat o poziţie de reţinere în legătură cu evenimentele din China. Ei consideră că aceasta este în spiritul relaţiilor, că acolo sunt probleme interne, că le vor soluţiona în spiritul socialismului, dar că dau o înaltă apreciere poziţiei noastre.

Mi-au şi trimis o scurtă informare cu cele ce s-au petrecut acolo care, după cum spun ei, reprezintă o rebeliune contrarevoluţionară organizată după un plan prestabilit. Afirmă clar - de altfel noi am publicat tezele lui Mao Tzedun - pun clar accentul pe calea socialistă, pe conducerea PC Chinez, dictatura democratică a poporului, marxism-leninismul şi gândirea lui, a lui Mao Tzedun.

Sigur, nu este acum timpul şi nici nu dispunem de date despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Desigur, au fost evenimente grave, ceea ce vreau să spun este că s-au luat măsuri pentru a respinge acţiunile şi noi sperăm că se va acţiona ferm pentru a asigura dezvoltarea socialistă a ţării, întărirea rolului conducător al partidului, pentru că acesta într-adevăr reprezintă un factor important nu numai pentru China, ci şi pentru dezvoltarea socialismului în general.

Problemele sunt destul de complexe, acum în unele ţări sunt multe teze, multe discuţii care, din nenorocire, dăunează mult dezvoltării socialiste într-o ţară sau alta şi socialismului în general.

Noi va trebui să acţionăm cu toată seriozitatea şi răspunderea în ce priveşte dezvoltarea socialistă şi îmbunătăţirea activităţii noastre în toate domeniile, dar şi în dezvoltarea relaţiilor cu celelalte ţări socialiste şi o poziţie mai fermă faţă de teze şi concepţii capitularde, lichidatoriste, cum este şi aceea despre aşa-zisa de ideologizare a relaţiilor internaţionale, despre faptul că lupta de clasă nu mai are aceeaşi importanţă ca în trecut, nevăzându-se faptul că cercurile imperialiste tocmai chiar intensifică activitatea împotriva socialismului, folosind unele greşeli pentru a discredita, pentru a lovi, pentru a slăbi socialismul şi a împiedica diferite ţări în drumul lor spre socialism.

Dimpotrivă, lupta de clasă, lupta ideologică constituie o necesitate obiectivă fără de care nu se poate asigura socialismul, creşterea forţei partidului, întărirea rolului clasei muncitoare!

Coexistenţa paşnică între ţări cu orânduiri sociale diferite nu înseamnă coexistenţă între capitalism şi socialism. Este o confuzie voită sau nevoită, dar este o confuzie lichidatoristă, dăunătoare socialismului, concepţiei revoluţionare despre luptă şi despre dezvoltarea vieţii internaţionale. Noi, în problemele acestea consider că este necesar să luăm o poziţie mai clară, mai activă, mai combativă, pentru că o dată ce sunt discuţii pe problemele ideologice în mişcarea revoluţionară pe plan mondial trebuie să spunem că aceasta nu înseamnă în nici un fel amestec în treburile altor state. Nu avem de gând să ne amestecăm în felul cum ei soluţionează o problemă sau alta, dar asupra problemelor ideologice trebuie să luăm atitudine. Şi, desigur, nu putem trece cu vederea asupra pericolului lichidării cuceririlor revoluţionare, socialiste în unele ţări!

Fără îndoială că asupra celor întâmplate în Polonia şi în Ungaria, şi în alte ţări, trebuie să tragem concluziile pentru activitatea noastră, dar şi să acţionăm în relaţiile noastre internaţionale pentru a ajuta la clarificarea şi depăşirea acestor situaţii.
Pe scurt, numai atât am vrut să spun în faţa Comitetului Politic Executiv.
Dacă sunteţi de acord să acţionăm în acest spirit?
(Toţi tovarăşii sunt de acord).
Atunci, cu aceasta încheiem ordinea de zi şi ridicăm şedinţa.
17.VI.1989>>
(Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr.46/1989)
http://jurnalul.ro/scinteia/special/...en-510189.html

[Florinvs]

Ceausescu atunci era complet rupt de realitatea, pierdusera orice apreciere lucida asupra situatiei, fiind complet dezinformat de cei din jurul sau!

La Timisoara revine marele merit lui Ion Coman si Stefan Gusa care au determinat trecerea armatei de partea opulatiei. Relevanta este declaratia lui Stefan Gusa: "Cand m-am intalnit cu muncitorii de la ELBA, pe 19 decembrie, si le-am reprosat de ce ati distrus magazine si ati vandalizat orasul, muncitorii mi-au raspuns: nu noi am facut treaba asta. Atunci cand am inteles sensul si amploarea miscarii populare, am dat ordin ca armata sa se retraga in cazarmi"
Cand pe 20 decembrie Constantin Dascalescu si Emil Bobu vin la Timisoara, li s-a explicat foarte clar de catre conducerea armatei, securitatii si militiei care este starea de spirit reala a populatiei si ca poporul nu mai doreste ca Ceausescu sa fie la conducere!
Din pacate acesti doi idioti l-au mintit pana in ultima clipa pe Ceausescu, iar Ceausescu, cand la miting a inceput lumea sa-l huiduiasca, a avut surpriza vietii lui- figura lui atunci aratand o surprinde totala!
Iar atunci cand la marginea padurii la Ratoaia plutonierul de militie Constantin Paisie l-a intrebat pe Ceausescu ca de ce nu se gaseste carne si unt in alimentari, Ceausescu a raspuns: "nu-i adevarat"! Iar Paisie in emisiunea lui Marius Tuca in 1999 a zis "domnule, atunci Ceausescu chiar mi-a lasat impresia ca nu cunoastea situatia reala din tara"
Iar multi din membri CPEx-ului si ai guvernului isi amintesc ca Elena Ceausescu de multe ori nu-i lasa sa-i prezinte situatia reala lui nea' Nicu, sub pretextul cretin "sa nu-l suparam pe tovarasul"!
La final, cand a fost scos din TAB si la proces, Ceausescu aveea imaginea unui om batran, epuizat fizic si psihic, care nu intelegea ce i se reproseaza!
Oricum, acele acuzatii erau cu totul idioate, si in nici un caz Ceausescu nu merita impuscat ca un caine (ea poate da), ci merita un proces corect, in care sa se arate si ce-a facut rau, dar si ce-a facut bine!

Iar in privinta lui Iliescu, da, a facut greseli, da a acceptat in CFSN niste oameni care nu aveeau ce cauta acolo, da, a luat unele decizii gresite, insa nu am nici o dovada sau proba concreta prin care sa-l pot acuza ca ar fi colaborat cu servicii de informatii straine si deci ca ar fi tradator de tara.
Atat Iulian Vlad (seful Securitatii), cat amiralul Stefan Dinu (de la Directia de Informatii a Armatei) nu au sustinut asa ceva! Ori ei ar fi stiut cel mai bine daca Iliescu ar fi facut asa ceva!

<<Tinerii din decembrie nu au cerut, pe strada, nici paine, nici salarii, ci libertate. Au fost credinciosi; stim cu certitudine ca pe strazi s'a strigat "exista Dumnezeu", ca s'a rostit, deseori in genunchi, Tatal nostru in fata tancurilor, ca s'au rostit cuvintele: "Voi cu arme, noi cu flori", si stim ca nu armele au invins, ci florile.

Dar mai stim ca tot atunci s'a strigat o zicere cutremuratoare, care ar trebui sa fie scrisa in enciclopedia mondiala: "Vom muri si vom fi liberi!". Faptul acesta mi se pare extraordinar. „Vom muri si vom fi liberi".

Si revin la ideea aceasta: disponibilitatea de a muri, de a-ti asuma moartea, pentru ca prin ea sa-ti capeti libertatea. Nu este vorba de libertatea aceea simpla de care se vorbeste in Cartea lui Iov: cel din mormant este liber, robul care a murit nu mai este supusul stapanului sau, si nici cel care a fost in temnita nu mai aude vocea temnicerului.

In acest "Vom muri si vom fi liberi" este strigatul si afirmarea libertatii despre care imi propun sa va vorbesc in cele ce urmeaza. Tinerii au cerut libertate si au murit pentru libertate. Au murit fiind liberi, pentru ca prin moartea si libertatea lor sa asigure libertatea celorlalti.

Daca ei au murit si sunt liberi, noi speram sa traim si sa fim liberi intru aceasta libertate.>>

IPS Bartolomeu Anania, Extras din textul conferintei sustinute in ziua de 16 decembrie 1998 la "Casa Studentilor" din Bucuresti.
http://www.crestinortodox.ro/credint...89-138770.html

[Florinvs]

Intradevar, au cerut si libertate!

Insa motivul principal (pe langa "scanteia"" aprinsa din strainatate- Laszo Tokes era agent dovedit al serviciilor de informatii maghiare AVO), au fost nemultumirile sociale a populatiei fata de restrictiile destul de severe la aprovizionare cu carne, lactate, ulei, zahar, caldura, gaz metan, electricitate!
In anii 70'', cand aceste restrictii nu existau, lumea era destul de multumita (revolta minierilor din 1977 a avut loc in Valea Jiului, o zona monoindustriala cu o situatie speciala)!

Daca Ceausescu mentinea linia anilor 70'', si asculta de sfaturile unor foarte buni economisti (Ion Gheorghe Maurer, Cornel Burtica, Ioan Totu, etc), si nu platea fortat datoria externa, cu pretul acelor restrictii destul de dure, atunci cu siguranta situatia ar fi fost alta.
Macar de Iulian Vlad sa fi ascultat, cand acesta incerca sa-l informeze despre nemultumirile populatiei.
Dar Ceausescu- probabil pentru ca a iubit-o foarte mult- a preferat sa asculte de Leana', care practic l-a dus spre zidul de la Targoviste!

[AlinB]

Nu prea stii ce vorbesti.

In primul rand, nu se murea de foame - mai degraba se moare acum, cand sunt de toate dar nu sunt bani.

In al doilea rand, nu doar datoria externa era problema, pentru sustinut industria, trebuia valuta, valuta se obtinea prin export, iar la export nu mergea orice.

Acum, dupa ce lumea a indurat atati ani de lipsuri pentru industria asta, au venit neocomunistii care au dat lovitura de Stat, si au distrus tot.

Mai mult, nu mai avem industrie, dar nici agricultura iar de datorie externa nu mai zic.

Si au mai avut tupeul sa spuna ca Ceausescu a subminat economia nationala, pai clica lui Iliescu ce a facut din '89 incoace?