Impotriva razboaielor si uciderilor

[cezar_ioan]

Te-am luat ca pavăză şi scut.
Şi Martor blând, mi-ai fost, la prim sărut.
Prin dorurile mele Te-am strigat:
Când umilit, când, Doamne, neînfricat.

Iar Tu, ca unui tată Te-ai supus...
Ţi-am fost poruncă? Miel ai fost, răpus.
De parcă eu! Te îndemnam, icoană,
Prin umbra vieţii mele, după toană...

Pe toate le-ai purtat. În cârdăşie
Cu pasul meu făcîndu-Te câmpie
Iar ochilor - Ocean de Apă Vie.
Şi pâine. Sângerată călăvie!

Iar azi, când lăcrimându-mă eu trec
În muc de lumânare: doar petrec
Tăria pazei Tale. Spada. Scutul.
Şi gleznei Tale sfinte, prost, sărutul.