Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Nu e atat de usor
Iti aduci aminte macar cat ai avut de invatat, doar gramatica, pentru adminiterea in liceu doar, pe linia asta?
Si in cate locuri te incurcai?
Eu imi aduc aminte de o carte groasa, cat una de telefoane (e drept, nu cu foi asa subtiri) - o culegere de exercitii pe tema asta.
Omul are totusi o singura viata, si aia e compusa din zile care n-au mai mult de 24h nici pentru Superman.

Gramatica e necesară pentru a te exprima și a scrie corect românește și pentru a învăța alte limbi. Dacă te referi la dificultăți de limbă, să știi că sînt profesori de română care nu le stăpînesc. Copilul nu are nevoie de gramatică de olimpiadă decît dacă participă la olimpiadă. Acum, depinde și de așteptările părinților... Dacă vor copii de 10 pe linie, să le cumpere culegeri de mate, fizică, gramatică șamd.

"doar"? Pentru luru manual sa zicem - nu-ti trebuie cine stie ce cunostinte sa cosi un nasture sau sa tai la traforaj.
Nu stiu ce profesori ai avut tu pe partea de desen artistici si tehnic, dar crede-ma ca inseamna mai mult decat sa dai copilului un penson/creion.

Nevastă-mea e arhitect, deci nu-ți face probleme cu desenul...

Stapanesti la perfectie gramatica limbii engleze?
Ca altfel ori n-ai sa-l inveti asta (si este important) ori ai sa-l inveti gresit si e nasol.

Deci de franceza nici macar nu te mai intreb asta.

Pentru început, copilul poate face cunoștință cu o limbă sau chiar două avîndu-ne pe noi și manualele. Ai impresia că profii de engleză și franceză vorbesc perfect aceste limbi?

Stii ca sunt probleme de matematica de clasa primara carora adultilor le ia ceva timp (semnificativ) sa le rezolve?
Esti sigur sigur sigur...?:)

Sînt probleme de matematică de clasa a patra pe care adulții nu le pot rezolva oricît s-ar gîndi. Ce să mai zic dacă pun restricția să folosească doar metode învățate de copil pînă la vremea aceea, adică fără a folosi siteme de ecuații șamd.

Nu-mi fac griji nici aici.

Nu mai stiu cum sunt manualele de fizica acum dar categoric problemele isi au rolul lor.
S-ar putea sa fie un talent la fizica, dar fara un profesor adecvat care sa descopere asta...

Problemele din manual sînt destul de multe și suficient de dificile. Pentru olimpiadă - din culegeri.

Noi am fost duși o singură dată în laboratorul de fizică, doar așa, să vedem cum arată. Deși am avut o profă foarte severă, trebuia să știi fizică pentru un 5.

Deci muzica - meditator platit. :)

Și poate și la alte obiecte.

Cu chimia anorganica poate mai merge - dar nu la foarte multi.
Cu chimia organica, daca n-ai fost un mic talent in liceu, n-ai sanse.
In manuale nu este nici macar 1/2 din ce se preda in scoala de un profesor serios. Si nu doar la chimie.

La chimie nu am văzut niciodată o reacție în eprubetă, habar nu am avut de mirosurile substanțelor. Noroc că am terminat PTTR și am lucrat cu acid azotic, diluant și smoală să construim plăcuțe electronice, altfel...

Nu se compara.
Biserica - cam exclus.

Parc, bloc - putini, si mediul este asa cum ti-l faci tu, ceea ce in viata asta se intampla mai putin.

Este o biserică lîngă mine care adună copiii într-un spațiu special amenajat la demisol, pentru împărătșit și alte activități. Cineva chiar se ocupă de diverse evenimente pentru copii, deci se poate mai mult decît nimic.

Sa nu uitam ca problema scolirii acasa vine dintr-un mediu neoprotestant - ar fi interesant de cunoscut in profunzime detaliile, dar cred ca o pondere importanta o prezinta frica de a "contamina" copilul cu idei nefaste, ei bine in privinta asta abordarea eu zic ca e gresita.

Copilul tot în lume trăiește chiar dacă studiază acasă. Acel clopot de sticlă invocat de Sophia nu există de fapt.

Caracterul se formeaza in interactiune cu mediul si este ca sistemul imunitar - se intareste pe masura ce primeste noi provocari.

De acord. Pentru asta trebuie să dăm copiii neapărat la școală?

Bine ca ai mentionat asta - de obicei barbatul aduce bani in casa si muncind (mai) toata ziua pentru salariul ala indoielnic ca mai poate face si meditatii de matematica, fizica, chimie - chestii la care rareori gasesti o femeie care sa priceapa ceva, nu zic sa mai si invete (bine) pe altii.
Asta e cazul cel mai fericit.
Daca e una modesta intelectual, asa in general, nu doar la capitolele amintite, si mai nasol.

Vom vedea în viitor cum va fi la capitolul job / carieră / bani etc.

Da, dar vezi tu, in lumea reala, parintii abia daca au timp pentru chestia asta (teme, verificari).

Păi dacă facem o treabă, o facem cu program(ă), cu strictețe și seriozitate, dar fără stres și emoții inutile induse de sistemul practicat în școli.

Asa crezi tu, dar acolo unde se practica asta, pentru a fi recunoscute studiile facute acasa, copilul trebuie sa dea examene la fel ca toti ceilalti care invata la scoala, dupa programa invatata la scoala.
Deci...

Mai e pînă atunci, ne mai documentăm.

De obicei sunt cel putin 2-3 ani diferenta.
Nu prea mai ai ce sincroniza, prea putin se suprapun, avand nivel diferit, trebuie sa le explici lucruri diferite.
Daca este un copil si mai dificil decat restul (pricepe mai greu, atentie deficitara) poti pierde timp cu el cat pentru toti restul.
Sau risti sa-l lasi in urma.

Doi ani nu e mult.

Depinde cît bagaj informațional ești hotărît să asimileze fiecare copil. Eu prefer să învețe mai puțin și mai bine decît să citească multe și să nu rețină mai nimic.

In companiile de Stat - unde salarizarea se face in acord cu studiile si e musai hartia.

Ăăă, cine mai vrea să fie bugetar?

Si toate astea pentru ce de fapt?
Ce speri sa obtii sau sa eviti de fapt?
Ca ceea ce vei obtine in mod sigur, va fi o calitate mult mai redusa a instruirii, doar daca nu cumva, cum am zis, macar unul din parinti este un mic geniu si sta toata ziua acasa, fara alte treburi (menajul il face bunica??).

Nu mai bine lasi copilul sa primeasca 90% scolarizare pe caile oficiale si tu sa-i oferi excelenta (daca ai de unde) acolo unde este nevoie?

Vreau o alternativă la sistemul care nu mai e nici măcar cum a fost pe vremea noastră și care pe zi ce trece devinde tot mai slab pentru educația generațiilor ce vor urma. Dacă în anii viitori voi vedea că tendința este din rău înspre mai rău, o să iau în calcul și varianta de a-mi instrui acasă copchiii. Nu e nimic bătut în cuie și, mai mult, pot observa reacții ale familiilor care deja practică acest tip de învățămînt.

Voi vedea atunci cum e mai bine. Mai avem vreo 5 ani ca timp de gîndire.

Oricum, „grădi” a sărit deja din schemă.

[Parascheva16]

Deobicei elevii din gimnaziu si liceu, mai ales in anii de examene nationale, isi iau meditatori, deci tot au un profesor sau mai multi in plus fata de ce le ofera scoala. Se poate sa ai si acesti profesori meditatori, pe langa ce stie parintele.

am citit cu mult interes unele mesaje de pe topic,parerile sunt impartite pt. ca nu e usor de pronuntat daca homoschooling e sau nu mai bun decat scoala la zi.un aspect negativ al scolii acasa,pe langa lipsa socializarii (despre care s-a tot discutat) si pe care nu l-am luat in considerare decat dupa o discutie purtata cu profesoara de sociologie (e o femeie f. culta ca trebuie sa fii tare atent cand vorbeste ca sa o poti intelege).ne preda tocmai o lectie despre scoala si ne povestea ca o noutate ar fi after after school (nu stiu daca se practica deja),iar eu am adus discutia despre scoala acasa.

ei,ea considera ca un mare dezavantaj al acestui tip de educatie il reprezinta lipsa obiectivitatii,faptul ca elevul nu poate fi evaluat de catre parinte asa cum e evaluat de catre profesor.vorba 'ceea:"exista un singur copil perfect si fiecare parinte il are".

si un lucru care nu imi e clar:scoala acasa e posibila doar pana la terminarea gimnaziului?deci incepand cu liceul nu se mai poate practica?

oricum,consider ca toate influentele negative de care se izbeste copilul la scoala pot fi usor indepartate daca aceasta are o baza morala solida construita de catre familie(parinti),inainte de a merge la scoala/gradinita.de ex.,cu toate ca ai mei nu au fost crestini practicanti,au fost f. severi cu mine in ceea ce priveste educatia.cum era sa fumez eu (la fel cum faceau colegii mei) daca ei imi intiparisera bine in minte ca acest lucru e rau+ca eram constienta ca aveam sa primesc doua dupa cap.apoi,in scoala nu exista doar anturaje rele,ci si bune.CINE SE ASEAMANA SE ADUNA.grupul meu de prietene de la scoala nu e de acord cu atitudinea mea "exagerata" in ceea ce priveste religia,dar respecta aceasta,si chiar atunci cand si-au spus parerea au facut-o intr-un mod politicos,nu aveam niciun motiv sa ma supar.si crestinii nepracticanti pot fi oameni asezati.
si inca un aspect:copilul nu intra in contact inca de la inceput cu influentele negative.la gradinita si in primii ani de scoala nu cred eu ca fumeaza sau se drogheaza cineva,iar daca unul spune o prostie il trimite "doamna" la colt.si nici nu inveti odata cu alfabetul si teoria lui Darwin cu privire la aparitia omului pe pamant...tocmai de aceea nu sunt de acord cu parintii care isi dau copilul la cresa,apoi la gradinita cu program prelungit si ii cazeaza apoi in internat pe la scoli chiar din primii ani de scoala(chiar in internatul unde stau eu e un baietel de clasa a 3-a).copilul trebuie sa petreaca cat mai mult timp cu parintii,sa-i povesteasca ce s-a intamplat la scoala si acestia trebuie sa vorbeasca cu el,sa-i explice ca unele lucruri pe care le vede/aude nu are voie sa le faca si el.